Simt nevoia de a relua o precizare făcută în postarea de debut despre acest autor : această carte, este structurată în trei mari capitole, respectiv Actul I – Oraşul Blestemaţilor, Actul II – Lux Aeterna şi Actul III – Jocul Îngerului, capitol care dă şi titlul întregii cărţi. Plus un Epilog scurtissim : 1945.
Este foarte posibil ca ceea ce oamenii iau îndeobşte drept viaţă magică, să nu se dovedească a fi decît o înşiruire de întîmplări imunde. În capitolul II al acestei cărţi, Carlos Ruiz Zafon dezvoltă acest subiect pe un număr nepermis de mare de pagini, după părerea mea. Spuneam că acest roman, este de fapt o trilogie. Asta cred şi acum. Practic, romanul acesta este alcătuit din trei cărţi distincte, dar avînd legătură una cu cealaltă. Prima, este întruchiparea faptului că de prea multe ori realitatea glisează la marginea oniricului. Este viaţa un vis ? Cine ştie ? Acest capitol este cred eu, cartea lui Martin, Paşii cerului.
Al doilea capitol este de fapt, un roman poliţist la limita dintre foarte bun şi foarte prost. Un şir de întîmplări halucinante îl poartă pe eroul principal prin situaţii incredibile pentru oricine ar sta să-l asculte. Autorul are talentul de a amîna deznodămîntul pîna aproape de a-l exaspera pe cititor. Este cartea lui Vidal.
Al treilea capitol, este de fapt o îmbinare a primelor două capitole-cărţi. Este deznodămîntul întregului roman. Păstrînd atmosfera de mister ocult, autorul îl sileşte pe Martin David să plonjeze în realitatea aproape disperată a propriei sale vieţi, subsumată unei curiozităţi infantile : vizita la El Ensueno, unde o cunoscuse pe Chloe. Misterul de atunci se risipeste. De fapt, el căzuse în mijlocul unei conspiraţii pentru bani şi pentru putere, în care el urma să joace rolul de ţap ispăşitor al tenebrelor din mintea malefică a unor personaje infecte, cum de prea multe ori există în viaţă la modul real, dar mintea noastră relativ normală, refuză sistematic să le perceapă ca atare.
„Un şir de întîmplări halucinante îl poartă pe eroul principal prin situaţii incredibile pentru oricine ar sta să-l asculte.”
Viaţa unor prieteni ai mei arată exact aşa dar nu pot scrie despre experienţele lor incredibile fiindcă prietenia este mai importantă decât demersul meu literar şi nu vreau să le creez oarece supărări.
Iar povestea vieţii mele n-aş putea să o scriu decât ca pe o aparentă ficţiune fiindcă mi s-au întâmplat multe lucruri alăturea cu drumul şi mintea unui om trăit în coordonate domestice nu le-ar putea procesa.
Prietenele mele mă întreabă adesea: ţie chiar nu ţi se poate întâmpla nimic normal?
Deci, Tibi, acele întâmplări halucinante care dau o tuşă de roman prost ar putea fi de fapt… autobiografie pură.
Doinisoara draga, de ce crezi tu ca am ezitat sa mai descriu aceasta carte ?
De ce crezi tu, ca am renuntat sa mai scriu in detaliu, despre?
Nu am afirmat de la bun inceput, ca ?
Stiu ce spun. 😦 Carlos Ruiz Zafon este un autor aflat sub zodia autorului auctorial. Si nu spun mai mult.
Ok.
Multumesc tare mult Doinisoara, ca ma intelegi.
tibi,servus!
Degeaba am citit despre Trilogie,despre C.Ruiz Zafon si intamplarile sale halucinante,ramane totul la suprafata ,nereusind sa patrund si sa gust pe viu atmosfera scriiturii. Nu te supara ca sunt atat de directa!De fapt nu fac altceva decat sa-mi recunosc anumite limite.Imi vine tare greu sa fabulez in jurul unei idei care mi se pare indepartata sau straina de mine,desi…. fuga de realitate,visele cu ochii deschisi,proiectiile mentale intr-o lume idilica m-au urmarit toata viata.
ps.uite cat de habauca sunt.Programarea de care am vb.aseara este pt. maine.Ei,n-am facut decat sa-mi deschid ochii mai devreme si azi. 😆
servus dora !
Draga mea, despre aceasta carte am facut deja 5 postari. Prima, o prezentare a autorului (cu 4 comenturi); a doua si a treia, desfasurate ca povestire, au avut fiecare in parte, cite 0 – zero – comenturi. Am socotit de cuviinta, sa redau un fragment sugestiv din carte = am fost ironizat. Am continuat sa relatez capitolul I in postarea a patra = 20 comenturi, niciunul la tema. Ce concluzie pot sa trag, decit ca aceasta carte nu prezinta interes ? Am concluzionat si gata. Trec la urmatoarea.
ps. la postarea asta, se poate discuta chiar si daca niciunul dintre noi, nu ar fi citit niciodata, nici-o carte, in toate vietile noastre. Subiectul este extrem de generos si de general, NU ? Viata cu momentele sale magice sau nu, imunde sau nu, cu oameni de toate categoriile, care ne populeaza vietile noastre reale, zi de zi, nu ? 🙂
tibi,
incursiunea ta literara m-a provocat si am apelat la Ms.google sa aflu mai multe despre autor.
M-am convins ca trebuie sa citesti cartile ,pt.ca altfel nu reusesti sa filtrezi , prin mintea ta ,gandurile,sentimentele si straniile intamplari din paginile cartii.Am inteles ca opera lui C.R.Zafon este profunda si trebuie pe indelete digerata.
Tu ai reusit,eu inca nici n-am „pornit” 😆
tibi,
scuze,n-am citit decat aceasta ultima postare si m-am raportat la ea.Ar fi fost spre binele meu sa citesc si restul.Nu ma certa prea tare,am prins totusi 1-2 idei si mi-am spus parerea. 🙂
Ti-am promis sa fiu mai prezenta si incerc sa ma tin de cuvant.Sa-ti spun drept,nici mie nu-mi place cand vizitatorii divagheaza si scriu vrute si nevtute,lincheaza fara tangenta cu tema. 🙂
dora draga
Departe de mine gindul de a certa pe cineva, feri Doamne, si mai ales pe tine; problema este simpla : atunci cind nu am comenturi prea multe, dar am un numar destul de mare de vizitatori, insist; daca nu, schimb tema si gata. 🙂 Carti am slava Domnului destule !
Autorul acesta, este pur si simplu ex-tra-or-di-nar ! Probabil ca voi relua capitolele doi si trei, dar nu acum; le mai las la ‘dospit’ o leaca. 🙂
ok tibi!
Ca sa ne starnesti interesul pune cateva citate (comentate sau nu de tine) si sa vezi atunci „buluciala”.Ai prieteni suficient de multi ca sa nu-ti mai faci griji ca munca ta nu e rasplatita pe masura asteptarii.Pe de alta parte sunt bine venite cateva interventii de calitate.Nu? 😆
dora draga, promit sa fac miine niste postari despre capitolele II si III, cu ceva citate cu tot. Bine ? 🙂
Acum, am o recomandare in reluare : Doina Popescu ( POSTARE NOUA). Are pe blogul domniei sale citeva capitole dintr-o carte exceptionala, despre care eu cred ca merita promovata. Mai tirziu, probabil ca voi face si niste postari despre cartea insasi. Bine ? 🙂
ok. 😆
Dora draga, am promis, am si facut.
Ai deja o postare noua despre „Jocul Ingerului” si miine va urma si cea de a doua. 😆