Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 1 mai 2010

Despre Saul Bellow am mai scris o dată, aşa că am să reiau aici, exact ce am scris atunci : socotit drept unul dintre cei mai mari prozatori americani contemporani, Saul Bellow s-a născut în 1915 în Montreal, într-o familie de evrei ruşi. În 1924 se mută în Statele Unite, unde îşi ia licenţa în sociologie şi antropologie la prestigioasa Universitate din Chicago. În 1943 pleacă pentru studii la Paris, cu o bursă Guggenheim. Din anii ’60 este profesor la Universitatea din Chicago. A scris romane ( traduse la Polirom) nuvele, povestiri, o carte de călătorie despre Israel, piese de teatru şi studii academice. Triplu laureat al prestigiosului National Book Award pentru Aventurile lui Augie March( 1953 ) Herzog (1964) şi Planeta d-lui Sammler ( 1970). În 1975 i s-a decernat premiul Pulitzer pentru romanul Darul lui Humboldt, anul următor devenind laureat al Premiului Nobel pentru literatură “pentru înţelegerea fiinţei umane şi subtila analiză a culturii contemporane care transpar în romanele sale”. In 1990 i-a fost acordată National Book Foundation Medal, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea literaturii americane. O preocupare constantă a scriiturii lui S. Bellow a fost confruntarea dintre stat şi individ, dintre forţă şi spirit, dintre ideologie, birocraţie, standardizare şi realizările rapide ale ştiinţei, pe de o parte, şi universul tot mai vulnerabil, tot mai restrîns al libertăţii individuale, pe de altă parte.

Trebuie să adaug cu regret, ca acest mare prozator s-a stins din viaţă pe 5 aprilie 2005.

 Henderson, Regele Ploii a apărut în 1959 şi a fost editat la Polirom în 2007, în traducerea lui Vali Florescu. Acest roman a fost comparat cu o altă mare carte – Inima întunericului – a lui Joseph Conrad, autor la care Philip Roth face o scurtă referire la finalul cărţii sale, Fantoma Iese din Scenă.

Eugene Henderson, personajul principal al acestei cărţi este unul dintre personajele memorabile ale lui Saul Bellow. Henderson, un milionar care trece prin criza vîrstei de mijloc, explorează Africa şi ajunge la nişte triburi izolate. Într-unul dintre aceste triburi, devine “Regele Ploii”, o poziţie pe cît de însemnată în ierarhia tribului, pe atît de primejdioasă.

“Henderson, Regele Ploii, e un soi de vis delirant şi sălbatic, înzestrat cu forţa realităţii de proza exuberantă a lui Bellow şi de inventivitatea incomparabilă a limbajului său” – afirmă Chicago Tribune.

“Aura de poveste exotică este colorată în permanenţă de umor, o imagine debordantă şi detalii concrete, neliniştitoare” – scrie The Nation. 

 “Saul Below are o voce pe cît de uşor de recunoscut, pe atît de greu de imitat. O voce în acelaşi timp cultivată şi familiară, rezervată şi intimă, care tratează cu aceeaşi  uşurinţă marile teme intelectuale sau politice şi micile întîmplări cotidiene” – este de părere The New York Times.

 “Romancierii de astăzi sunt prea preocupaţi de nemurire, de formă. Încearcă să-şi facă operele să dăinuiască prin perfecţiunea lor formală” – spune Saul Bellow.

Read Full Post »

“Am fost trezit de ţîrîitul telefonului. Adormisem îmbrăcat, întins pe pat”. La telefon, era Kliman, care-i reaminteşte că aveau întîlnire pentru a lua prînzul împreună şi a discuta despre manuscrisul lui Lonoff, pe care Kliman îl obţinuse nu se ştie cum. Derutat, Zuckerman îşi consultă notiţele; obişnuia în ultima vreme, să-şi noteze tot ce făcea, pentru că era conştient că avea din ce în ce mai multe momente de amnezie. – N-am spus nimic despre nici-un prînz  cu dumneata. – Ba da, ba da, aţi spus. Şi mai vreau să vă vorbesc şi despre înmormîntarea lui George Plimpton. – George a murit ? – Da.

G. Plimpton fusese redactorul care îi acordase lui Zuckerman posibilitatea de a debuta. Singurul care îi oferise această şansă. Zuckerman cedează şi cei doi se întîlnesc, dar dialogul lor este un dialog al surzilor. Zuckerman încearcă să-i insufle lui Kliman ideea că Lonoff literaturizase presupusa legatură a lui Nathaniel Hawthorne cu sora sa Elizabeth, în timp ce Kliman încerca să-l convingă că era mînat numai de intenţii bune.

Gîndul lui Zuckerman zboară iar, la Jamie. Rememorează dialogul scris de el. Nu mai ştie ce vorbeşte Kliman. Nici nu prea îl mai interesează. Încet, el începe să lunece într-o realitate paralelă. Devine o fantomă care începe să iasa din scenă. Din scena lucidităţii deocamdată. Ajuns la hotel, o sună pe Jamie şi o roagă să-l viziteze . Aceasta refuză categoric, reproşîndu-i că el, Zuckerman, construise despre ea o ficţiune, ea nu este deloc aşa cum şi-o imagina el.

Dar; el, trăia deja într-o lume a fantasmelor proprii. Scriitorul, devenise propriul său personaj. Îşi imaginează un alt dialog în care Jamie, îi spune – Esti atras nebuneşte de mine. EL – Te ador. EA – Nu mă adori. Nu e posibil … Mă asaltezi ca un ins care, fără să ştie, moare de dorinţa de a avea o aventură. Tu, care ai refuzat orice aventură timp de 11 ani, … tu habar nu ai. Singurul motiv posibil pe care l-ai putea avea pentru a crede că mă adori este acela că în momentul de faţă eşti un scriitor fără o carte. Începe o altă carte, intră înăuntrul ei, şi-o să vedem atunci cît de mult o adori pe Jamie Logan. Oricum, o să vin imediat. EL – Faptul că accepţi să vii la mine la hotel, mă face să cred că şi tu ai probleme serioase. Momente de nebunie. Ale tale.

Toţi am avut, avem, sau poate vom avea momente de nebunie, momente de visare sterilă, sau momente de reverie utopică. În acele momente, devenim propriile noastre fantome. Şi ieşim din scena realităţii. De cele mai multe ori, ne regăsim şi revenim cu picioarele pe pămînt, deşi mai întotdeauna astfel de momente ne lasă un gust de regret nedefinit. Unii, nu-şi mai revin din aceste momente de reverie paralelă cu realitatea. Dar ei nu ştiu aceasta. Norocul lor. Probabil că despre asta este vorba. Sau, cum spune Philip Roth, traversăm linia de umbră, mai întîi de la copilărie la maturitate, apoi de la maturitate către altceva. Iar într-un moment de exaltare nebunească, simţim cum ne dezintegrăm.

Read Full Post »

EL De ce s-ar căsători o femeie ca tine la 24 sau 25 de ani ?

EA Păi, în afară de faptul că am întîlnit bărbatul de care m-am îndrăgostit şi care s-a îndrăgostit nebuneşte de mine …

EL Prietenele ce ţi-au zis atunci cînd ai făcut-o ?

EA Au fost încîntaţi cu toţii. Eu am fost prima care … am îndrăznit să mă aşez la casa mea. Îmi place să fiu prima.

EL  Şi totuşi nu aveţi copii.

EA Nu, nu încă. Înainte să facem şi asta, vrem să ne afirmăm puţin.

EL Ca scriitori.

EA Da. În parte, şi din cauza asta vrem să ne mutăm acolo, în munţi. Ca să muncim.

EL … Ai spus că îţi place aventura. Eu cred că unul precum Kliman ar fi fost mai potrivit pentru aventură.  Ţi-a fost iubit în colegiu, aşa-i ?

EA E imposibil să fii soţia lui Kliman. E ca argintul viu. De ce Billy ? … Mă adoră în mod absolut.

EL … Trăiţi amîndoi din banii tăi, nu-i aşa ?

EA (surprinsă de francheţea lui) Ce te face să crezi asta ?

EL Păi tu ai publicat (cîte ceva), dar lui încă nu i-a apărut nimic …

EA Banii nu sunt o problemă. ( are destui de la familia sa ) …

EL Cînd ţi-a venit ideea să devii scriitoare ?

EA De timpuriu. Cred că o ştiam încă din liceu.

EL Şi eşti talentată ?

EA Sper. Aşa am crezut întotdeauna … Dar mi-am pierdut încrederea în mine (după ce s-a măritat) şi nu mai reuşesc să mă concentrez.

EL Poate că nu eşti atît de demoralizată pe cît crezi. Nu pare să-ţi lipsească încrederea.

EA …nu-mi lipseşte încrederea în faţa oamenilor. Însă îmi lipseşte în faţa computerului.

EL  Şi cînd o să stai în casa mea …

EA Cam asta e ideea. Acolo n-or să mai fie oameni, n-or să mai fie petreceri …

EL Cred că mi-e puţin teamă de tine.

EA Mie mi-e puţin teamă de tine.

EL Îmi este.

EA Singura explicaţie  la care pot să mă gîndesc este că sint femeie, sînt tînără şi sînt frumoasă.

EL … Iradiezi încredere cu formele tale, cu trupul tau. Asta probabil că îţi dă încredere in tine.

EA Da. Dar asta n-o să-mi dea încredere (departe de lume, în singurătate). Şi atunci va  trebui să caut încrederea aici. ( Ea înclină capul).

EL În mintea ta şi nu în sînii tăi.

EA Da.

EL Eşti o tipă originală. Jamie. Una la un milion.

EA O mi-ar plăcea foarte mult să te impresionez. Te admir teribil. Eşti o mare enigmă, ştii ? Eşti o sursă de mare inspiraţie.

EL Vrei să impresionezi un mister.

EA Da, vreau să te impresionez. Aşadar, ce te impresionează ?

EL Sînii tăi mă impresionează.

EA Spune-mi ceva ce nu ştiu.

EL La tine mă impresionează totul.

EA Aşa mai merge, vezi ?

EL Ce vrei să zici cînd spui ca Billy te adoră ?

EA ( Billy este îndrăgostit de tot ce face şi de tot de o înconjoară pe EA, pe Jamie).

EL Deci adoraţie înseamnă ca Billy este îndrăgostit nu doar de tine, este îndrăgostit de viaţa ta.

EA Da, pentru el biografia mea este o minune.

EL Ai parte de multă atenţie. Şi totuşi eşti neliniştită şi disperată.

EA Facem mult sex. Dar pentru unul dintre parteneri, sexul nu este mereu sursa unei plăceri nemăsurate, cum este pentru celalalt.

EL Îmi amintesc.

EA Ţi-a fost greu să n-ai nici-o relaţie atîta vreme ?

EL Nu.

EA De ce ai hotărît să renunţi şi la acest lucru (sex) odată cu oraşul ?

EL Acest lucru a renunţat la mine.

EA Îţi vei schimba atitudinea în faţa acestei renunţări ?

EL Sînt pe punctul să mi-o schimb. Iată de ce încă mai sînt aici.

EA Păi, mă simt flatată … Extrem de flatată.

EL Cînd erai acolo în Texas, şi mergeai la piscina de la club cu celelalte fete în bikini, citeai ?

EA Da. Ştii .. cînd eram mai tînără … obişnuiam să ascund cărţile în interiorul revistelor.

EL Şi acum bărbaţii.

EA Mă intervievezi pentru o slujbă ?

EL Da, te intervievez pentru o slujbă.

 EA Ce fel de slujbă ?

EL Slujba de a-ţi părăsi soţul care te adoră şi de a veni să locuieşti cu un bărbat căruia îi poţi citi cu voce tare.

EA Păi, eu cred că eşti nebun.

EL Sunt – şi ce dacă ? Sunt nebun că sunt aici … Motivul pentru care mă aflu la New York e unul nebunesc … Faptul că stau aici şi nu sunt în stare să te părăsesc e o nebunie. Nu te pot părăsi astăzi, nu te-am putut părăsi ieri, aşa că te intervievez pentru slujba asta : de a-ţi părăsi tînărul soţ şi de a veni să duci o existenţă postumă alături de un bărbat de 71 de ani. Să continuăm interviul. Să vorbim despre bărbaţi.

EA (acum vorbeşte încet, parcă în transă) Ce vrei să ştii ?

EL Vreau să mor de gelozie. Povesteşte-mi despre toţi bărbaţii pe care i-ai avut … Spune-mi totul.

EA Păi, ar fi, să zicem primul. Primul meu iubit. Îmi era profesor. Eram în ultimul an de liceu. El avea 27 de ani. Şi el a … el m-a sedus.

EL Nimic demn de semnalat între 14 şi 17 ani ?

EA Ei, da, au existat mai multe accidente adolescentine nefericite.

EL Îl farmeci de moarte pe bărbatul din faţa ta. Îl torturezi şi în acelaşi timp îl farmeci.

EA Fiindcă îţi povestesc despre prima mea dragoste ? Vrei să mori de-atîta farmec ?

EL Da.

EA Um mod frumos de a părăsi lumea.

EL Cum a început ?

EA. Cum a început ? Mă duceam la el în birou, la întîlnirea săptămînala … Eram o fetiţă, doar o fetiţă, şi habar nu aveam că sentimentele mele aveau un substrat sexual.(zîmbeşte) Dar el o ştia. A fost minunat. Aşa a fost cu primul.

EL Cît timp a durat ?

EA Tot anul … Cînd am plecat de la colegiu, el a încetat să-mi răspundă la telefoane.

EL Tînărul idealist îşi găsise probabil, o altă fată de 17 ani.

EA Nu-ţi place nici de el mai mult decît de jucătorul de tenis.

EL Nu cred că mai suport mult.

EA De ce nu ? (rîde uşor) Ţi-am povestit doar despre unul.

EL Mi-ai povestit doar despre trei. Dar m-am prins. Ai fost atrăgătoare de timpuriu.

EA Te surprinde ?

EL Nu, doar mă ucide.

EA De ce ?

EL O, Jamie !

EA Nu vrei s-o spui ?

EL Să spun, ce ?

EA. Să spui de ce te ucide.

EL Pentru că sunt nebun după tine.

EA O să mă suni ?

EL Prin urmare, aşa se încheie interviul pentru slujba gen ‘ea îşi părăseşte soţul pentru unul mult, mult mai bătrîn. O să te sun ca să-ţi spun rezultatul

EA În regulă.

EL Poţi să preiei slujba ?

EA … trebuie să văd dacă pot sau nu să-mi aranjez astfel viaţa încît să-mi îndeplinesc bine sarcinile. După aceea, te voi suna EU pe TINE.

EL Nu e drept. Mi-am pierdut autoritatea.

EA Nu ţi-ar fi niciodată mai bine dacă ai rămîne doar tu cu mine.

EL Nu e posibil.

EA Cu cît e mai bine, cu atît e mai rău.

EL Asta-i situaţia. Da. (el se ridică şi pleacă … în timpul acelei conversaţii, memoria l-a lăsat doar o singură dată … ei bine, ea nu trebuie să afle mai multe despre amnezia lui … deci ei nu se sărută niciodată şi el nu o atinge niciodată … şi ce dacă ? … ultima lui scenă de dragoste ? şi ce dacă ? … las să fie … n-are importanţă. Remuşcarea poate să mai aştepte).

Read Full Post »