Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 5 mai 2010

 Pentru a citi această carte, este nevoie în primul rînd de perseverenţă, dublată de curiozitate. Scrisă în tonaliate sarcastică, autorul îl plimbă în această carte, pe eroul său principal, Eugene Henderson, dintr-o lume familiară, cea în care s-a născut, a trăit şi de care s-a scîrbit, într-o lume în care deşi spera să găsească un soi de Eden, nu-l găseşte. În fiecare cultură, există diverse ‘tare’; numai că într-o lume complet necunoscută, manifestările cele mai fireşti ale membrilor săi, scapă înţelegerii şi ‘bunlui simţ’ cu care am fost obişnuiţi şi în care am fost educaţi, în altă cultură, cultura cu care credem că suntem familiarizaţi. Acesta este motivul principal al acestei cărţi a lui Bellow, după părerea mea : nu există refugiu din faţa ‘tarelor’ societăţii, indiferent unde ai vrea să ‘evadezi’. În acest roman, Saul Bellow expune o categorie diversă de figuri-personaje; se vede cu uşurinţă că are studii de sociologie şi de antropologie. Personajele care populează această carte, sunt prezentate cu mijloacele autorului de geniu, dar sunt disecate cu instrumentele omului de ştiinţă, sociologul si antropologul.  Henderson, este un inadaptat şi un inadaptabil. Moştenitor al unei averi de peste trei milioane de dolari, băiatul unui om de toată isprava, el este după propria sa evaluare, nici mai mult nici mai puţin, decît un zurbagiu bun de nimic. Conştient că fără să fi fost fiul tatălui său, nu ar fi reuşit nici măcar să absolve o universitate, indiferent care ar fi fost aceea, încearcă să se realizeze măcar pe plan social; se căsătoreşte şi are copii; vreo cinci; nu simte nimic nici pentru copii, nici pentru prima sa soţie, Frances. După îndelungi căutări, simte că în sfîrşit îl iubeşte şi pe el, cineva : Lily; cu care se va recăsătorti, fiind încredinţat că în sfîrşit, şi-a găsit rostul pe această lume. Dar, nu este deloc aşa. Vocea sa interioară, care îl determină să spună permanent – vreau, vreau, vreau – în pofida oricăror evidenţe, nu îl părăseşte; ba chiar, cu avansarea sa în vîrstă, devine pregnanată; se aude urlînd la o biată bătrînă care le prepara micul dejun; aceasta, pur şi simplu face infarct şi moare. Înţelegînd că tot ceea ce îl înconjoară, îi este potrivnic, pleacă în Africa. Pleacă pur şi simplu, încercînd să găsească nişte triburi încă nedescoperite, unde regulile de viaţă să fie mult mai libere decît constrîngerile pe care era nevoit să le suporte el, Henderson. Ajuns aici, în Africa, nimereşte într-un trib în care membrii săi, erau conduşi de un rege şcolit într-una dintre misiunile de ‘civilizare’. Este primit bine. I se oferă inclusiv ocazia de a face un mare bine acelui trib : să-i scape de nişte mormoloci care invadaseră bazinul de apă, din care se adăpau vitele tribului. Numai că el, reuşeşte să scape tribul de acei mormoloci, cu preţul distrugerii bazinului; încercase să provoace o explozie, în care ar fi trebuit să fie distruse numai acele nefericite broaşte, dar el, Henderson reuşeste să distrugă chiar bazinul. Pleacă în căutarea altui trib. Trib condus de un alt rege şcolit la misionari. Un soi de filosof, care bucuros că avea cu cine vorbi englezeşte, şi conştient că poziţia sa de rege este precară, vrea să facă tribului său, un mare bine, şi să-l lase pe el, Henderson, moştenitor al regatului. Deci, regele, pregăteşte o ceremonie la capătul căreia, el Henderson, devine Regele Ploii. Regele ploii, urmînd să acceadă la demnitatea supremă in trib, după moartea regelui, care se şi produce. A murit regele tribului ? Trăaiasca noul rege, Henderson! Numai că exact despre acest lucru este vorba : dacă toată viaţa sa, Henderson a încercat să realizeze ceva în viaţa sa, el cel bun de nimic, brusc realizează că acest soi de reusită, este capcana din care nu va putea scăpa cu viaţă, pentru că regulile acelui trib, erau neiertătoare cu nereuşita. Şi evadează. Greu, dar evadează; şi se reîntoarce în lumea pe care o cunoastea foarte bine, şi de care se simţea respins. Îl mai aşteaptă Lily ? Probabil.

Întrebarea mea este următoarea : sunt acele triburi neiertătoare, sălbatice ? sau am reuşit noi, cei aşa zis civilizaţi, să nu mai vedem că incompetenţa ne îngroapă, pe noi toţi ? Saul Bellow, nu ne spune. Voi, ce credeţi ?

Read Full Post »