Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 17 mai 2010

ANTICIPATE

Probabil că se va ajunge la asumarea răspunderii guvernului pentru programul de reforme convenit cu FMI.

Sper ca guvernul să cadă. În acest fel, TOATĂ  lumea va fi mulţumită. Repet, TOATĂ lumea! Începînd cu Moscova desigur, şi continuînd de-a valma cu pesedişti, penelişti şi partizanii lui felix pînă la susţinătorii pedeleului !

Sper ca ciutacii antenelelor si r. dumitreştii iRealităţii, să fie purtaţi în triumf pentru victoria lor asupra logicii elementare. Şi mai sper ca Jo-haha-nis să fie uns PM – vorba lui Doina Popescu ot Brăila. Dacă tot trebuie să se aleagă prafu’ şi pulberea de ţara asta, măcar să nu mai tragem de timp. S-o facem re-pe-de. Apoi, o să ajungem mintenaş ca-n povestea aceea celebră, în care, un tont, după ce şi-a băgat toate animalele în colibă, la sfatul unui înţelept, de-abia după ce a început să le scoată afară, una cîte una, la sfatul aceluiaşi înţelept, a înţeles tăntălăul, ce era de înţeles de la bun început : un mai bine improbabil în viitor, poate să fie de fapt muuuult mai rău decît o situaţie cît de cît suportabilă, acum!

Anticipatele  şi Jo-haha-nis, o să rezolve toate problemele din ţara asta. Toate ! Citeşte : umplerea vistieriilor pesedopeneliste, prin care bate crivăţul mai abitir decît în Siberia.

Odată cu anticipatele, s-ar mai rezolva cîteva probleme esenţiale : s-ar amîna la Paştele Cailor revizuirea Constituţiei, s-ar împinge pînă la calendele greceşti reforma clasei politice şi s-ar pune în aplicare rezultatul referendumului = reducerea numărului nesimţit de mare de şparlamentari, la un termen precis : NICIODATĂ !  

Şi tot aşa cum ANA,  soţia preaiubită a Meşterului Manole a fost îngropată cu zile, în zidul acelei mănăstiri celebre, tot aşa contemporana noastră ANI, bine lapidată de şparlamentarii noştri pe care ANI îi cam controla la ouă, va sta bine mersi îngropată la temelia viitoarei noastre societăţi din ce în ce mai muult,  multi-şpagatoral dezvoltată.

 Dar cel mai bun lucru, este că o astfel de criză, funcţionează ca  o veritabilă hîrtie de turnesol printre susţinătorii pdl şi ai preşedintelui Băsescu. Inclusiv printre bloggheri. E uşor a spune blablabla într-o infinită varietate de moduri, cînd, de fapt nu ai nimic de susţinut atunci cînd chiar este nevoie de solidaritate.

Anticipate ? Fie. Remaniere ? Fie. 

Poate că următorul guvern ne va  tăvăli prin laptele şi mierea unor iluzii şi ne va îndopa cu noi promisiuni, pînă cînd ne va ieşi belşugul pe nas.

Read Full Post »

            Îndârjit critic al apologeţilor victoriei Occidentului în ‘războiul rece’, V.B. clamează ritos : “ Occidentul nu a câştigat nimic”! ba chiar, democraţia de tip liberal, incapabilă să poarte un război ideologic, s-a lăsat pe nesimţite cotropită de social-democraţie, care nu este altceva decât un socialism cu faţă umană. După cum se poate vedea, toată floarea intelectualităţii academice suferă de un soi de ‘maladie roşie’ de tip neo-socialist, iar socialismul triumfă prin intermediul ‘politically corectness’! Pentru că a cam dispărut clasa muncitoare în societăţile post-industriale, neo-stânga îşi impune ideile prin intermediul minorităţilor de tot felul : sexuale, etnice, religioase, etcetera. A face parte în aceste condiţii dintr-o majoritate normală, a devenit un fapt suspect în sine şi deci blamabil.

          Sever critic al URSS şi al kaghebismului încăpăţânat să conducă lumea în orice condiţii şi cu orice preţ, fostul dizident, arestat in nenumărate rânduri şi totalizând înainte de a fi expulzat 12 ani de temniţă, inclusiv în carcare individuale, V.B. încearcă o dată ajuns în occident să alerteze lumea prin toate mijloacele de care dispune, de pericolul sovietic : conferinţe, audienţe la personalităţile de prim rang, ale politicii mondiale şi în pofida faptului că ‘detestă să scrie’, cărţi; cărţi care se vând în tiraje de milioane de exemplare : Russia’s Other Writers, 1970; La dissidence,1972; To Build a Castle,1978; URSS: from Utopia to Disaster,1990; Judgement in Moscow,1995. Unele, traduse şi în limba romană.

          Vladimir Bukovski clamează că principala eroare a Occidentului a fost în 1991, când după lovitura de Palat de la Moscova zădărnicită de Ieltzin, nu a fost organizat un proces de tip Nurnberg, organizat chiar la Moscova, la care Rusia să fi fost dekaghebizată.  – Frumoasă idée, dar cam naivă – cred eu. V.B. dă de exemplu Germania, unde dacă nu s-ar fi produs denazificarea şi deci cancelar ar fi fost instalat un înalt responsabil nazist … etcetera …

Alte condiţii istorice, alte vremuri, teorie, dar cam atât. Se ştie că nu foloseşte la nimic invocarea unei istorii contrafactuale.

          Altă idée a lui VB este pericolul ca nu cumva UE să devină UERRS, iar despre NATO crede ca şi-a pierdut obiectul de activitate şi a devenit ‘o alianţă impotriva Afganistanului’. HM !

          Mai crede VB că a fost justificată intervenţia in Irak contra lui Saddam ca urmare a evenimentelor din 11 Sept 2001, dar că prin declanşarea unui război ‘total’ împotriva terorismului, SUA dau dovadă de naivitate, pentru simplul motiv că ‘terorismul’ nu poate fi definit exhaustiv şi convenabil : ce înseamnă pentru unii terorist, pentru alţii înseamnă luptător pentru dreptate. Nu spune nimic V.B. despre folosirea a două scări de valori, dintre care una vădit falsă.

          Alături de văduva altui dizident notoriu – Andrei Zaharov – , trimite scrisori de protest preşedintelui SUA de câte ori crede că trebuie…

          Consideră pe bună dreptate că Gorbaciov nu avea nici cea mai mică intenţie să distrugă sistemul, ci numai să-l reformeze şi chiar îi demonstrează ‘Doamnei de Fier’ că revolta prelungită a minerilor (iar minerii) care era cât pe ce să pună capăt carierei sale politice, a fost finanţată de sovietici, în urma unei operaţii avizate de însuşi Gorbaciov!

          Cartea care mi-a prilejuit această foarte scurtă prezentare a lui VB a apărut la Humanitas în 2003 şi este alcătuită în special dintr-un lung schimb de mailuri ( iulie 2002-iulie 2003) între el şi doamna Doina Jela, o conferinţă  la NEC sub patronajul domnului Andrei Pleşu, căteva dezbateri în publicaţia virtuală Front Page Magazin şi se încheie cu un interviu acordat ziaristului Jamie Glazov tot pentru FP Magazine, în care este dezbătută ‘lumea post Irak. Lume complicată pentru că SUA si Occidentul încă îi mai consideră parteneri valabili pe ruşi, chiar dacă “Rusia de astăzi este un stat schizofrenic, cu un picior în trecut şi cu celălat în aer, pregătită să-l aşeze în viitor, dar deocamdată nefăcând-o.”

           Într-un fel, Valeriu Bukovski chiar are dreptate; inclusiv la noi, în România, structurile de putere care au dictat înainte de 1990 dictează şi astăzi, atât factorul economic dar şi cel  politic, numai că de pe alte poziţii : înainte ne interziceau să vorbim dar ne ascultau din toate poziţiile atât legal cât şi mai ales ilegal, iar acum, putem să vorbim ce vrem, dar îşi interzic lor să ne asculte. Iar când va face şi România pasul acela in viitor, rămâne de văzut

Read Full Post »

Critica non-Boc

Observ de un timp încoace, pe unele bloguri, o critică non-stop la adresa guvernului Boc, a unor miniştri ai acestui guvern şi tot felul de acuze aduse la adresa lui Boc. Critica mi se pare îndreptăţită pînă la un punct, dar de la un moment dat încolo, cred că devine pur şi simplu nocivă.

 Am suportat astăzi de dimineaţă, de la ora 10: 15 pînă la ora 10: 30, emisiunea – în reluare – a lui Mircea Badea, În Gura Presei. Pînă să văd această emisiune, am crezut că percepţia mea asupra acestor critici, este greşită. Acum, după ce am văzut în ce hal se revarsă zoaiele din gura acestui individ imund la adresa lui Boc şi a guvernului său, îmi dau seama că eu am dreptate : fraţilor, mai lăsaţi guvernul în pace. Chiar nu vedeţi că aţi căzut pradă manipulării ? Chiar nu observaţi că discursul vostru, a început sa fie identic cu tot ce se proferă la iRealitatea şi la Antena 3 – DE TREI ANI DE ZILE, neîncetat ?

Ce atîta grabă cu demolarea guvernului ? În definitiv, astăzi este şedinţa CES. Hai să vedem, mai întîi, ce se hotărăşte acolo şi pe urmă, să vedem ce mai este de făcut. Am mai scris o dată : Jos guvernul Boc ? Oare cui foloseşte chestia asta acum ? Organizatorilor de proteste contondente ?  Opoziţiei ? Criticile astea au vreun rol constructiv ? Mai gîndiţi-vă ! Chiar avem nevoie de haos în această ţară ? Poate guvernul să lucreze sub presiune ? Am mai întrebat o dată : Ce măsuri credeţi că ar fi trebuit să ia Boc, în ultimele şase luni, care să repare tot ce s-a demolat şi jefuit în această ţară,  măcar în ultimii 20 de ani ???

Măcar BOC are cîteva calităţi rarisime pentru meleagurile noastre mioritice : este un om de o moralitate neîndoielnică, este de bună credinţă şi eu cred că este hotărît să curme răul de la rădăcină.

Nu cumva acum, după ce a căpătat experienţă, a ajuns la modalitatea de a pune în practică un plan de măsuri care să redreseze economia ? Nu cumva de asta se şi înteţesc atacurile mogulimii si a pesedopenalilor la adresa sa ? Tocmai pentru că este pe cale să reuşească să scoată ţara din starea în care EI au adus-o ? Ne raliem corului LOR ?

 Citez din Geoană. Care tocmai afirmă acum – ora 10:55, la iRealitatea : CES este o capcană; o instituţie care nu lucrează de 5 ani de zile ; singura soluţie politică este în parlament.  PSD nu participă la CES pentru că Bla, bla, bla,  ! Limpede ? Bleah.

Read Full Post »