Cercul şi sora sa spaţială sfera, sunt exemple vii ale drasticei limitări a capacităţii celei mai evoluate fiinţe sublunare, omul, de a cuantifica perfecţiunea. Numărul PI, este destul de uşor de confundat cu infinitul, pentru că şirul zecimalelor sale este practic, infinit. Şi tot din acest motiv, cqadratura cercului încă nu şi-a putut găsi o expresie numerică exactă. “Pendulul lui Foucault”, este o sferă de 28 de kg. atârnată sub Cupola Panteonului din Paris, cu un fir de 67 de metri lungime, care demonstrează rotaţia pământului. Nu cred că interesează detaliile tehnice.
Cum înţelegem noi, oamenii, lumea înconjurătoare ? Prin aproximări. Drastic limitat în percepţia universului de către cele cinci simţuri ale sale, omul recurge masiv, la cel de-al şaselea simţ : intuiţia. Uneori asistat de cel de-al şaptelea simţ, bunul simţ. Alteori, NU. Prin intuiţie omul îşi construieşte teoriile. Domnu’ Einstein se aude ? Cum rămîne cu faimoasa exclamaţie cum că “lucrul cel mai de neînţeles, este faptul că Universul poate fi înţeles ?” Nu cumva lucrul cel mai de înţeles este faptul că, Universul poate fi intuit ? Nu ştiu! Întreb! Nu cumva fiecare generaţie îşi făureşte propriul construct mental despre acest pîrdalnic Univers ? Până la urmă cum e : static sau pulsatoriu ? Se lăbărţează la infinit ? Nu prea! Pentru că ar contrazice legea gravitaţiei şi nu se face să-l supărăm pe Newton. Oare Universul tinde către o configuraţie în care “Punctele Lagranje” ar deveni o masă critică şi ar încremeni Universul în nemişcare ?
Trăim în plină conjectură.
Prietene, iar mi-ai dat o lectură faţă de care singura atitudine pe care un om poate să o ia, este postura omului cu capul înveşmântat într-un turban de gheaţă stelară, şi cu picioarele vârâte adânc, într-un ocean primordial. Desigur, o camaşă de forţă pentru inimă se recomandă. Asta ca nu cumva, bătăile sale devenite tot mai năvalnice, să nu o facă să evadeze din bietul trup înmărmurit : e Universul chiar atît de mic încît să poată fi cuprins într-o biată tărtăcuţă ? Este oare Universul Dumnezeu ? iar omul, conştiinţa de sine a Universului ? Mai este Dumnezeu “ Acela despre care nu se poate gândi nimic mai mult ?” id quo maius cogitari nequit ? Este lumea întreagă numai “Un joc de Smarald ?” A descoperit Jacopo Belbo, mai mult în joacă adevărul ? De-asta a plătit cu viaţa ? Este oare Dumnezeu gelos ? Ajuns-a CREATURA să-l depăşească pe CREATOR ? Trăim o plenitudine a gnosticismului biruitor ?
Prietene dragă, am devenit pe nesimţite din autodidactul suficient şi mândru de amploarea ne-ştiinţei sale, un biet învăţăcel. Şi bat sfios la poarta templului în care sînt “pe cale să pătrund în miezul unui mesaj secret în forma de Theatrum raţionalist” . Ca să ajung la ‘Pendul’ a trebuit să-l iau oarecum în derâdere pe Hermes Trismegistum, să iau în serios Alchimia şi să ajung la cabala lui Moshe Idel. Pentru că de-acum, se ştie că lumea are un punct tangent cu Dumnezeu : KETHER, Coroana, originea, primul sefirot .
Dar e musai să te conducă de mâna un maestru; şi asta pentru că “cel care încearcă să pătrundă în Gradina Cu Trandafiri a Filosofilor fără cheie, pare un om care ar vrea să umble fără picioare.” (Michael Maier / Atalanta Fugiens).
Mai întâi, ca să pătrunzi în Cabala, ai nevoie de Abulafia. Cât a trăit, a fost un mare cabalist; postmortem, a devenit un gigantic ordinator.
Parolat de către Belbo, inventatorul “Jocului de Smarald”, cheia de înţelegere şi de manipulare a trecutului, a prezentului şi a viitorului. Cum găseşti, de fapt, cum intuieşti o parolă către ‘taina tainelor’ TORAH, care este expresia literală a lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Cartea ? Te gândeşti la tetragrama prin care este desemnat numele lui Dumnezeu YHWH, tetragramă pe care o citeşti dar nu o rosteşti niciodată. Casaubon încearcă cele 24 de permutări posibile. NIMIC ! Şi totuşi, cum mai este desemnat literal Dumnezeu ? IAHVEH. Casaubon încearcă cele 720 de permutări ale numelui lui Dumnezeu. NIMIC. Abulafia Ordinatorul, întreabă în continuare politicos : “Ai parola?” NU! Răspunde Casaubon, personajul care povesteşte, -povestaşul – cum ar spune, Llosa, exasperat. Minune ! ASTA este cheia! Ecranul se luminează. Putea Belbo să creadă că ştie care este adevăratul nume literal al lui Dumnezeu ? Evident, NU! Acesta este răspunsul. Pendulul a început să oscileze, demonstrând că pământul se mişcă. Şi odată cu pămîntul întreg Universul. Încotro ? Poate vom vedea. Sau poate că, NU!
Da…pentru noi, Pamintul misca Universul, si odata cu el…toate gindurile noastre… Interesanta traire…
Cu stima,
Andrei D.MITUCA
Poate ti-ar face placere sa te cufunzi in doua lacuri pe am inceput sa le construiesc cu o pasiune asidua… Stiu, eu?… Iti trimit coordonatele celor doua:
http://www.incautareaproprieiidentitati.ning.com
si
http://www.arsgraphika.ning.com
…aduc apa in causul palmelor…iar malurile le-am taluzat cu o rabdare dementa… Cine stie??…Poate vom reusi sa ne oglindim intr-un tirziu in fata neiertatoare a Abisului…de necuprins…
Cu prietenie,
Andrei…
Mulţumesc Andrei pentru vorbele măiastre, şi pentru semnalare !
Chiar, cine ştie ? Poate vom reuşi !
@tibi, salut !
frumos mi-a placut 🙂
Mulţumesc PRIETENE !
Pentru tine în mod special, dau un linck
http://www.romedia.gr/index.php/home/editorial/1918-culianu-i-revoluia-roman.html#comments
Multumesc pentru link.
tibi,
imi reincep activitatea citind aceasta minunata postare a ta.
Nu pot decat sa meditez ….fara sa fiu sigura daca vreodata voi afla ca sunt o constiinta de sine a Universului,a lui Dumnezeu insusi. 😆
Intuitia si bunul simt ma pot ajuta in acest caz? 🙂
ps.Am avut o lunga defectiune tehnica la calculator.
Suntem conştienţi ori ba, „încotro?” este întrebarea cu cea mai densă repetabilitate…
Încotro?
Spre lumină, spre adevăr, spre iubire, spre fericire…
Tibi, tu nu ai lipsit niciodată atât de mult din acest blog. Sper că nu eşti bolnav…
tibi,
nici pe mine nu m-ai cautat asa cum faci de obicei.Da de rog un semn ca esti bine! 🙂
@ Doina, dora, ALL
N-am nimic in afara de ceva probleme rezolvabile, dar mincatoare de timp … Multumesc. 🙂
tibi,
asa!M-am linistit. 😆
Bine dora ! 🙂
ps. Am vrut sa postez un articol nou, m-am razgindit; am vrut sa repostez un articol din gradina, m-am razgindit. Cred ca voi relua sirul postarilor, luni sau poate marti.
Multumesc tuturor celor care au vizitat blogul. Voi reveni.
postare noua
Postarea asta NU este propriu zis despre „Pendul” ci, despre cartea cu acest nume a lui UMBERTO ECO – cel care a scris de exemplu si ” Numele Trandafirului” pentru care este mult mai cunoscut.
Aceasta postare, este numai un preambul; saptamina viitoare voi diseca aceasta carte foarte dificila in citeva postari (intre 5 si 7). Este o carte dificila pentru ca necesita lecturi anterioare (macar) din I. P. Culianu, Moshe Idel, Hans Jonas, cite ceva despre rozacrucieni, si altele. Ultimul paragraf din aceasta postare, are menirea de a introduce in atmosfera acestei extraordinare carti : PENDULUL LUI FOUCAULT scrisa de U. ECO !
Iar pendulul pe care l-am vazut eu la Paris, este parte integranta a Panteonului si te rog sa ma crezi ca este spectaculos. Am pus mai sus un clip scurt.
M-ai convins.. o sa pun pe blog un filmulet cu pendulul din Barcelona. Daca vrea sa-l vada cineva, se gaseste la CosmoCaixa, un muzeu oarecum mai izolat dar de exceptie.
Multumesc pentru vizita!
Nu stiam ca si la Barcelona este un pendul; cind am sa ajung acolo am sa-mi aduc aminte de aceasta interesanta informatie si am sa-l vizitez.