Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 29 mai 2010

      Nu despre mine este vorba.  Aşa se cheamă o carte a lui Martin Page (n. 1975) apărută în 2001 şi editată la Humanitas în 2008. A nu se confunda cu o altă carte despre care am scris deja : Cum m-am lăsat de gîndit. Nici cu o altă carte pe care nici eu nu am citit-o încă : N-o citi dacă eşti prost.

      Cartea asta nu are propriu-zis o acţiune ci, este mai mult un pretext. Autorul, stînjenitor de inteligent după cum singur spune, şi-a întrerupt studiile universitare de antropologie şi s-a dedicat scrisului, obţinînd cu această carte cu care a debutat, un succes fulminant.

      Personajul principal al acestei cărţi, Antoine, un soi de abstinent, hotărăşte într-o bună zi că este obositor să tot înţelegă lumea în care trăieşte. Şi se hotărăşte să devină prost. Pentru că încă este inteligent, înţelege limpede că pentru a deveni idiot, trebuie mai întîi să devină alcoolic. Citeşte o grămadă de cărţi care tratează acest subiect, iar după ce ştie totul despre diversele băuturi începînd de la prepare, pînă la  istoria şi consumul lor, intră într-o cîrciumă ca să ia lecţii pe viu. Ocheşte un pilangiu de excepţie şi îl abordează, mărtusindu-i că vrea să devină ucenicul său. Acesta îi deschide ochii de la început : nu toţi cei care beau pot deveni alcoolici. Mare parte dintre ei, sunt simpli băutori, care nu au vocaţia de a deveni proşti prin alcoolizare. Eroul nostru, comandă o bere pentru a-şi începe ucenicia. Dar, bineînţeles că după ce ia primele înghiţituri intră în comă alcoolică şi este transportat de urgenţă la spital.

      Unde se trezeşte într-un salon, alături de un soi de mumie vie, un corp înveşmîntat în ghips, o femeie care încercase să se sinucidă tot pentru că nu mai suporta să fie atît de inteligentă în lumea asta debilă şi se aruncase de pe turnul Eiffel.  Încîntat, Antoine se hotărăşte să meargă la şcoala de sinucigaşi, să se documenteze bine şi să termine definitiv cu viaţa. Ghinion. Principalul profesor al şcolii, nu mai era disponibil. Tocmai reuşise o sinucidere spectaculoasă, spînzurîndu-se. Iar ca masură de precauţie, îşi taiase şi venele.

      Dezamăgit, Antoine încearcă alte căi de a deveni prost. Pentru că banca tocmai îi trimisese o scrisoare prin care îl anunţa că în contul său cam bătea vîntul, îşi ia o slujbă de broker. Iar întîmplarea îl slujeşte de minune. Varsă din greşeala o ceaşcă de cafea peste tastatura computerului la care urmărea cursul acţiunilor, iar scurt-circuitul provocat declanşeaza o spectaculoasă creştere a valorii acţiunilor pe care tocmai le cumpărase.

      Devenit milionar, Antoine intră în rîndul lumii consumeriste. Cumpără cu frenezie tot ceea ce banii pot cumpăra. Evident că a devenit idiot. O foarte bună zicală, spune că dacă vrei să ştii ce parere are Dumnezeu despre bani, vezi cui îi dă : dacă nu este ticălos, posesorul averilor imense este sigur idiot. Cu rare excepţii, desigur.

      Semnalez această carte, pentru că este vremea ei : nu cumva am devenit cu toţii proşti ? Nu cumva nu mai înţelegem lucruri elementare ? Nu cumva ne lăsăm cu toţii prostiţi de o mînă de ticăloşi care pun stăpînire încet dar sigur, pe creierele noastre ? Ne lăsăm manipulaţi fără pic de remuşcare şi ne afundăm pe zi ce trece, într-un ocean DE PROSTIE. Departe de a fi o biată cărticică de vacanţă, deşi această carte este amuzantă, mesajul autorului este cît se poate de serios : Sunt într-o lume de rahat, dar sînt viu, şi nu mi-e teamă.

      Antoine, în loc să devină el însuşi prost, redevine  cu ajutorul unor prieteni, conştient de prostia lumii care ne înconjoară. Noi, ce mai aşteptăm ???

Read Full Post »