Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 1 iunie 2010

Am semnalat “Comisia Zurich” în două rînduri dar nu am făcut propriu zis o recenzie-relatare pînă acum. Aveam sentimentul cumva nelămurit că această superbă carte face parte dintr-o serie, îmi devenise limpede la finalul cărţii că personajul acela diabolic, Ştefan Dobritza, va mai apărea în unele scrieri ale Doinei Popescu. Deşi l-a ridicat pe trepte de  bogăţie nespuse, acel personaj nu a scăpat de nici-o şicană posibilă; a trecut prin umilinţe, prin lipsuri, prin spaime animalice, prin momente de nesiguranţă şi chiar prin momente în care şi-a dorit mai degrabă moartea. Iar cînd tocmai eram siguri că infamul personaj, capturat şi judecat de unele dintre victimele sale, reunite în “Comisia Zurich”, îşi va primi meritata pedeapsă, Doina l-a făcut scăpat. Motivul ? Nici unul dintre membrii acelei comisii, profund uman în fond fiecare dintre ei, nu a avut puterea de a duce la împlinire sentinţa pronunţată în comun : MOARTEA. Ucigaşul scăpa nepedepsit, dar teribil de speriat. Se va potoli ? NU.

 Dar nu numai despre acest personaj este vorba în  “Dumnezeu era-n vacanţă”. În această nouă carte a Doinei Popescu – o altă reuşită literară, este vorba despre unul dintre prea mulţii oameni care în timpul WW 2 a avut de suferit cumplit. Unul dintre oamenii care la un moment dat a făcut pactul cu diavolul – Gestapo – pentru a-şi scăpa pielea. Dar unul dintre oamenii care a făcut acest pact la început din slăbiciune, slăbiciune transformată în decursul vremii în puterea de a lupta din interiorul sistemului de teroare imaginat de Hitler şi de acoliţii săi, împotriva sistemului. Unul dintre oamenii care în loc să trimită alţi evrei la moarte, a reuşit să-i scape pe foarte mulţi de suferinţe sau de neant. Iar la capătul acelui război înfiorător, acest OM şi-a confecţionat o nouă identitate şi s-a lansat în ceea ce ştia să facă el mai bine : afaceri oneste. Periodic, liniştea îi era tulburată de un şantajist, cine altul decît Dobritza ? care cunoscîndu-i trecutul, îl extorca de bani. Martin Broneck de fapt Elias Braunstein, geniul financiar al unei companii pe care o ridicase de la un relativ succes local la operaţiuni internaţionale, comisese eroarea de a plăti. Şi de atunci, era  vînat în permanenţă de şantajist pentru sume din ce în ce mai mari. În sfîrşit,  se hotărăşte să nu mai accepte şantajul chiar cu riscul oprobriului public. N-am să relatez acum cartea în amănunt, pentru că nu asta am intenţionat. Am intenţionat să semnalez cel de-al doilea roman superb al acestei autoare care a atins deja măiestria, pentru că nu este simplu să scrii un roman-fluviu după formula ‘carte în carte’. Căci, în “Dumnezeu era-n Vacanţă”, Doina Popescu acceptă această provocare şi împleteşte în acţiunea romanului, o “carte în carte” în care povesteşte ŞI greutăţile pe care le întîmpină la debut o tînără autoare, oricît de talentată ar fi. Accente autobiografic-literare ? Posibil. Dar. Această carte pe ansamblu,  este o analiză profundă a sufletului uman, în diversele sale ipostaze. De la bonomia cu care cetăţeni ai aceleiaşi ţări de etnii diferite se împacă excelent pînă cînd propaganda îi desparte, pînă la prietenia care rezistă în faţa tuturor încercărilor, prietenie de care nu dau dovadă decît oamenii cu adevărat valoroşi, ca fire şi caracter. Acţiunea cărţii este alertă, personajele sunt conturate viguros şi credibil, fără pic de artificiozitate. “Cartea din carte” cuprinde numeroase descrieri ale unor obiceiuri de pe meleagurile româneşti, legende şi poveşti transmise din generaţie în generaţie, peisaje cu adevărat magnifice din unele locuri, obiceiuri strămoşeşti . Întregul roman este străbătut de un umor tonic şi viguros, cu care Doina Popescu ne-a obişnuit deja din primul său roman şi cu scrierile sale de ‘proză afurisită’. Ca şi primul volum, şi această carte are un final neaşteptat şi nedrept, ca însăşi viaţa. De fapt, întreaga proză a Doinei Popescu – Brăila, este o provocare şi un îndemn la reflecţie : învăţăm ceva din istorie ?

 “Abia acum înţelese Martin de ce tînărul i se părea CUNOSCUT. De la prima întîlnire avusese senzaţia că se mai întîlniseră cîndva. Deci hainul tată de care se plîngea tînărul era chiar monstrul de Dobritza, ucigaşul propriului fiu ! “

Şi tot aşa cum Iisus se îndoise pe cruce – Eli, Eli, Lama Sabactani?, Doina ne repune nouă întrebarea sub forma dialogului dintre două personaje ale cărţii, Elias (Martin) şi Erna.

 “ – Dumnezeule, Eli, ce viaţă am avut şi noi ! – Care Dumnezeu, dragă Erna ? Dumnezeul meu sau catolicul tău ? Cum a putut lăsa Dumnezeu să se întîmple toate cîte am trăit noi ? Cum a fost posibil ? – Eli, dragul meu, eu văd o singură explicaţie : probabil că atunci cînd s-au întîmplat toate acestea, Dumnezeu era-n vacanţă ! – Poate ai dreptate, Erna. Probabil că, din cînd în cînd, Dumnezeu îşi mai ia vacanţă!”

Printre cei care au sărit în apărarea lui Dumnezeu a fost şi G.W.Leibniz care în 1696 a creat termenul teodicee din cuvintele greceşti theos (zeu) şi dike ( reparaţie, judecată, justiţie, dreptate). Iar în lucrarea sa, “Eseuri de Teodicee”, Leibniz spune “Perfecţiunile lui Dumnezeu sunt cele ale sufletelor noastre, însă El le posedă fără limite; El este un ocean din care noi nu am primit decît picăturile; există în noi oarecare putere, cunoaştere, bunătate; însă întregi, ele sunt în Dumnezeu”.

Cum răspundem întrebării pe care Doina Popescu – Brăila, ne-o adresează ?

Read Full Post »

În perioada 1-6 iunie a.c. are loc târgul de carte AXIS LIBRI-Galaţi pe Esplanada din zona P-urilor, la Elice. Voi fi prezentă cu romanele mele COMISIA ZÜRICH şi DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ la standul Bibliotecii V.A. URECHEA.

Sâmbătă 5 iunie la ora 11,15  voi face o prezentare a romanelor mele.

Şi pentru cititorii romanelor mele care aşteaptă cu nerăbdare o nouă apariţie editorială, am o veste extraordinară: ROMANUL POLIŢIST ARDEI IUŢI ESTE GATA! 

Cât de repede va vedea lumina tiparului depinde de cât de repede voi face rost de bani.

Dacă Banca Transilvania se va comporta cinstit şi-mi va plăti sumele pe care mi le datorează romanul ARDEI IUŢI şi cele două volume de PROZĂ AFURISITĂ se pot edita imediat!

Postare preluată de pe blogul doamnei Doina Popescu – Brăila

http://doinapopescu.wordpress.com/

UPDATE. Am primit ASTĂZI prin poştă, cartea DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ. Am citit-o pe nerăsuflate ca şi pe cealaltă, COMISIA ZURICH, cu care are cîteva tangenţe.  Acţiune alertă, dialog spumos şi inteligent, descrieri tandru-poetice unde se impun, personaje conturate viguros, poveşti şi legende, umor cît cuprinde şi intrebări cu substrat filosofic. 

De-abia aştept ARDEI IUŢI !  Baftă Doina !!!

Read Full Post »