Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 5 iunie 2010

Reluînd “Pendulul lui Foucault” – Umberto Eco, imaginea arborelui sefirotic de la începutul cărţii, mi-a adus aminte de această carte formidabilă a lui Moshe Idel, eminent cărturar evreu născut în Romania la Tg. Neamţ în 1947. Nici vorbă să se poată recenza o astfel de carte. Nu mi-am propus decît să vă ofer un scurt fragment, o frumoasă poveste.

“Iudaismul este în general considerat sursa monoteismului. Această afirmaţie pare a a fi cea mai evidentă din istoria religiilor. Însă în multe versiuni ale cărţii de rugăciune, cel mai răspîndit text evreiesc, întîlnim o formulă arameică alarmantă : Le-Shem Yihud  Qudesha’ Berikh Hu’ u-Shekhinteih … traducerea literală ar fi : (serviciul divin are loc) pentru unirea Celui Sfînt, binecuvîntat fie el, cu Prezenţa Sa Divină”. – scrie Moshe Idel chiar la începutul cărţii sale.

Această formulă sugerează nici mai mult nici mai puţin, că Dumnezeu nu este singur. În Geneza, 3,22 scrie : “Iată, Adam a devenit ca unul din noi; cunoaşte binele şi răul; acum, nu cumva să întindă mîna şi să culeagă din pomul vieţii, să mănînce şi să trăiască veşnic”. Acest plural tulburător a dat naştere la enorme dispute. Nu la aceste dispute mă refer eu aici. Ci am să reproduc din carte un scurt fragment interesant care încearcă să explice originea răului în lume.

 “Într-una din povestirile sale, Primo Levi scrie : Ştii că Dumnezeu l-a creat pe Adam şi imediat după aceea şi-a dat seama că omului nu-i e bine singur, aşa că i-a adus o tovarăşă lînga el. Ei bine, cabaliştii spuneau că nici măcar lui Dumnezeu nu-i e bine singur şi că de la început a luat-o ca tovarăşă pe Shekhinah, adică prezenţa Lui la creare. Astfel, Shekhinah a devenit nevasta lui Dumnezeu şi, deci mama tuturor oamenilor. Cînd Templul din Ierusalim a fost distrus de romani, iar noi ne-am împrăştiat şi am fost subjugaţi, Shekhinah s-a înfuriat, L-a părăsit pe Dumnezeu şi a venit cu noi în exil. De fapt, eu am gîndit aşa : că şi Shekhinah s-a lăsat subjugată şi e aici, în jurul nostru, în exilul din exil, în această casă a mocirlei şi mîhnirii. Aşa că Dumnezeu a ramas singur; cum se întîmplă muiltora, nu a mai putut îndura singurătatea şi n-a rezistat ispitei, aşa ca şi-a luat o amantă. Ştii pe cine ? Pe ea, pe Lilith, demonul feminin, şi a iesit un scandal de neimaginat… Într-un fel, aceasta este cauza răului pe pămînt; într- un alt fel, e efectul său. Atîta vreme cît Dumnezeu continuă să păcătuiască cu Lilith, pe pămînt va fi sînge şi supărare. Dar într-o zi va veni un lucru mare – cel pe care îl aşteptăm cu toţii. El o va face pe Lilith să moară şi va pune capăt desfrîului lui Dumnezeu şi exilului nostru”.

Eu prefer soluţia imaginată de Doina Popescu în carte sa “Dumnezeu era-n vacanţă”.

 “ – Dumnezeule, Eli, ce viaţă am avut şi noi ! – Care Dumnezeu, dragă Erna ? Dumnezeul meu sau catolicul tău ? Cum a putut lăsa Dumnezeu să se întîmple toate cîte am trăit noi ? Cum a fost posibil ? – Eli, dragul meu, eu văd o singură explicaţie : probabil că atunci cînd s-au întîmplat toate acestea, Dumnezeu era-n vacanţă ! – Poate ai dreptate, Erna. Probabil că, din cînd în cînd, Dumnezeu îşi mai ia vacanţă!”

Read Full Post »