Dacă tot am pomenit de Zohar în postarea trecută, pînă să reiau postările despre Pendulul lui Foucault – Umberto Eco, semnalez foarte pe scurt o carte apărută în 2005 la editura Herald. De fapt, redau un comentariu reprodus chiar în carte :
Cartea Formării a fost tradusă şi comentată în limba arabă la începutul secolului al X-lea de către Saadia ben Iosif din Fayyum, comentariu pe care l-am reprodus în ediţia de faţă. Spirit elevat, metodic şi înţelept, Saadia a considerat Sepher Yetzirah una din primele opere grandioase ale gîndirii umane. Adăugăm, fără a acorda acestei mărturii o valoare exagerată că, mai tîrziu, comentatorii din secolele al XII-lea şi al XIII-lea şi-au exprimat în unanimitate aceeaşi convingere
Sepher Yetzirah (Cartea Formării) alcătuieşte împreună cu Zoharul, Kabbala teoretică. Cartea aceasta există în mai multe copii-manuscris decît oricare altă operă în ebraică, excepţie făcînd scrierile Torei. Ea se ocupă de cosmogonia simbolizată de cele zece numere şi douazeci şi două de litere ale alfabetului ebraic, numite “treizeci şi două de căi”. Termenul de “cale” este folosit pe cuprinsul Kabbalei pentru a semnifica o idee hieroglifică sau mai degrabă sfera de idei ce poate fi asociată oricarui hieroglif sau simbol.
Spre deosebire de limbajul Zoharului care este fundamental mistagogic, cel din Sepher Yetzirah este esenţial pedagogic: astfel că ceea ce unul ascunde, celălalt descoperă.
După cum spune un autor, Zoharul este o geneză de lumină, Sepher Yetsirah este o scară de adevăruri. Acolo se explică cele treizeci şi două de semne absolute ale cuvîntului, numerele şi literele; fiecare literă exprimă un număr, o idee şi o formă, în aşa fel încît matematicile se aplică ideilor şi formelor nu mai puţin riguroase întocmai ca şi numerelor, într-o proporţie exactă şi o corespondenţă perfectă. Prin ştiinţa dezvăluită de Sepher Yetsirah, spiritul uman este fixat în adevăr şi în raţiune şi îşi poate da seama de progresele posibile ale inteligenţei prin evoluţiile numerelor. Prin urmare, Zoharul reprezintă Adevărul absolut, iar Sepher Yetsirah oferă mijloacele de a-l percepe, apropia şi folosi.
Tiberiuorasanu's Blog 
Existenţa unui număr mare de copii-manuscris dovedeşte că un număr mare de persoane înţelegeau şi apreciau cele “treizeci şi două de căi”.
Ehei, dragă Tibi, asta era cu mult înainte de apariţia trollilor…
Nu stiu daca informatia mea este corecta dar, eu stiu ca poporul evreu pur si simplu NU are analfabeti ! Invatatura incepe pe Cartea Sfinta incepind de pe la trei – patru ani ! si continua dupa puterile fiecaruia atita timp cit este cazul. Nimeni nu-si pierde vremea cu loazele, dar nici cei supradotati nu sint lasati sa se piarda in anonimat. Mi-ar placea sa fie adevarat !
Da-da! Mă refer la acei trolli, nu la ceilalţi trol-i!
Stiu la cine te referi ! 🙂
Ai aici cîteva date despre Umberto Eco
http://ro.wikipedia.org/wiki/Umberto_Eco
Nu cred că se studiază în şcoală; poate, la facultate.
Copiii de evreu sunt trimişi la şcoală de mici, dar nu este forţat nici-unul să facă ceva peste puterile sale.
Pur şi simplu fiecare copil este evaluat şi pus să înveţe ce poate.
Mulţi copiii supra dotaţi se pierd – în alte ţări – pentru că nu sunt educaţi corespunzător.
Răbdarea-i ruptă din Rai! Ai certe calităţi de pedagog.
Am avut mai multe calităţi pe care nu le-am exploatat în viaţă 🙂
Aşa sunt Balanţele: au multe calităţi!
Te asigur că defectele mele echilibrează balanţa calităţilor aproape perfect. 😛
😛
Mda! Şi defectele mele sunt estompate de calităţi aproape perfect!
Lipsa modestiei nu este un defect ci… o caracteristică a zodiei!!! 😛 😛 😛
Soaţa mea zice că la mine este cam ca la evrei.
Aşa după cum destul de greu găseşti evrei medocri, adică ori sunt foarte deştepţi ( sau inteligenţi, şmecheri etc) ori sunt proşti pur şi simplu.
Asa şi cu mine, zice ea : ori fac nişte chestii foarte bune, ori fac relele relelor; ştii ceva ? Are dreptate ! 😀
Asta DA balanţă zic eu. Păi ce, balanţă inseamnă echilibru ?
Ete na, asta-i banalitate !
Balanţă înseamnă să fii cînd sus, cînd jos, asta cred eu.
Adică tu când faci „relele relelor” te află şi nevasta? 🙄
Alea fără ghilimele, DA ! 🙂
Dar serios, nu despre alea este vorba; nici nu insist, totuşi.
Eu deja îmi retrag şi întrebarea. M-a luat valul… 😀
😛 😀 😛
Ce e val … 🙂
N-am spus că a scris „Codul lui da Vinci” , pentru că Umberto Eco n-ar fi scris in veci o carte aşa de proastă cum este aia pe care a scris-o Dan Brown. Vezi să nu confunzi cu Sanda – sau – Sandra Brown.
dadatroll
Acum te întreb foarte serios : de ce te încăpăţinezi să masacrezi frumoasa limbă română ???
Te amuză chestia asta ???
Pe mine nu, şi mă văd nevoit să îţi reamintesc pentru ultima dată : ori scrii cum se cuvine, ori te rog politicos să nu mai scrii aici, DELOC.
Nu te banez dar, orice comentariu pe care îl mai scrii aici, va trebui să respecte un minim de reguli gramaticale.
Dacă nu, am să şterg tot ce scrii de acum înainte, fără şovăiala. Sper să înţelegi. Bine ?
Gata, a trecut! 😛
Sînt sigur că nu ai uitat pactul meu cu soaţa mea. 🙂
A funcţionat impecabil. 😀
Că doar ştii vorba aia înţeleaptă : nu căuta să afli ce nu ţi-ar plăcea să ştii. 😀
Sigur că n-am uitat! Dar eu tot tunsă scurt am rămas…
Paradoxul este că vara, este foarte bine să fii tuns sau tunsă, scurt. Iarna, nu prea … 😀
Ştiu, ştiu! Iarna nu-i ca vara! 😛
Servus tibi,Doina!
Cunosc destul de putin din scrierile vechi ebraice,cu exceptia unor autori biblici.Numerologia ezoterica iti determina talentele,modul cum te incadrezi in spiritualitate….iar studiul numerelor,care a preocupat din antichitate capetele luminate ,arata caile de urmat.Nu dispun de timp pentru aprofundarea acestui domeniu. 🙂
ps.Sun putin ocupata cu pregatirile pt.o intalnire cu fostii mei elevi. Femeie fiind sunt in mare fierbere. 🙂
@Doina inca n-am primit nimic de la posta. 🙂
Ada, sora mea care este tobă de istoria religiilor zice că-l preferă pe Eliade pentru stilul savuros, Culianu scriind o operă riguros ştiinţifică într-un stil mai… ingineresc.
Eu am citit doar nişte recenzii din care-mi amintesc că una era la Eros şi magie dar am găsit multe puncte comune cu gândirea mea, confirmând mai multe teorii care mi s-au sedimentat în timp,.
Trăind o realitate fantastică, radical diferită de a celorlalţi, era firesc să mă pliez pe aceste idei…
servus dora !
Puţină lume cunoaşte acest soi de scrieri; fără lecturi complementare, aceste cărţi sunt foarte dificile, adesea de neînţeles sau chiar pot fi înţelese greşit; eu le semnalez numai în ideea de a face „Pendulul” cumva mai bine încadrat în intenţiile lui Eco, atît cît pot eu sa-l descifrez. 🙂
Mulţumesc pentru anunţ.
Doina
Eu nu mă pot lauda cu competenţe în umanioare.
Sînt un cititor pasionat, care a ajuns din aproape în aproape, la cărţi dificile şi foarte dificile, unele.
De cele mai multe ori, mă mulţumesc să semnalez lecturile mele, fără să dau verdicte. Cel mult, îmi dau şi eu cu părerea. 🙂
Din cîte am înţeles, Eliade a căzut în ultima perioadă a vieţii sale, într-un soi de cum să spun ? Teoretizare nefundamentată academic ?
Culianu în schimb, a practicat rigurozitatea excesivă, devenind mai accesibil cititorilor obişnuiţi, numai la cererea expresă a editurilor americane.
Realitatea fantastică ? Cam despre asta este vorba în carţile lui Eco, semioticianul de excepţie care este integratorul perfect al carţilor.
În Pendulul lui Foucault, îi integrează şi pe Eliade, şi pe Culianu, şi pe Moshe Idel, şi pe Hans Jonas, şi pe foarte mulţi alţi autori de excepţie.
De-asta este foarte dificilă, şi de-asta nici nu mă grăbesc.
Ada a făcut Facultatea de teologie, psihologie şi asistenţă socială şi a fost o studentă pasionată şi foarte implicată. Chiar dacă acum lucrează în publicitate studiază fără întrerupere psihologie şi teologie.
Probabil că îndrumată de un profesor talentat ar fi călcat pe urmele lui Eliade şi Culianu. Este păcat să rămână doar un hobby, la ce enciclopedie este în capul ei!
Dacă Ada citeşte măcar uneori postările mele, sper să nu mă judece prea aspru. Contez pe tine să îmi pledezi cauza de neofit declarat. Bine ? 🙂 TKS !
Găseşti tu ceva pînă la urmă. 🙂
De Eco am citit Numele Trandafirului şi-mi amintesc de un stil de roman poliţist.
A vuit lumea la apariţia acestei cărţi; a spart toate canoanele romanului. A scris Patapievici un studiu cuprinzător despre această carte.
Poate am să o abordez şi eu, din alt punct de vedere. Poate. Nu ştiu, încă.
Despre celelalte romane ale sale, nu am cunoştinţă să se mai fi încumetat cineva. În afară de mine, desigur, care am disecat „Misterioasa flacără a reginei Luana” si „Insula din ziua de ieri”. Parţial, ” Memoria vegetală”. 🙂
„Baudolino” este o dezamăgire. Pentru mine, cel puţin.
Pendulul este mega-romanul lui Eco !
Nu spun că nu a fost o carte foarte bună şi că nu am gustat-o din plin la acel moment, chiar am citit-o la… mănăstire: mănăstirea Slatina unde a fost popit LĂPUŞNEANU.
Remarc doar că este foarte diferită ca abordare faţă de Pendul, atât cât mi-am dat seama din postările tale.
He heee ! 🙂
Asta înseamnă că nu peste multă vreme, vom afla isprăvile tale de la mănăstirea Slatina ! NU ? 🙂
Fiecare roman al lui Eco are o abordare diferită deşi, toate au un filon comun şi toate dezvoltă diversele sale teorii despre semiotică aplicată istoric, (şi nu numai) din lucrările sale academice. La fel au procedat şi alţi savanţi. Au abordat literar, subiecte extrem de controversate dpdv academic. Şi Eliade, şi Culianu, dar nu şi Moshe Idel, de exemplu.
Am nişte poveşti cu călugăriţe… 😀
Am făcut o pauză că prea erau mulţi popi în poveştile mele.
Pe P.S. Aş putea să-l şantajez! 😛
Ada este o fire foarte obiectivă şi generoasă. Nu ai a te teme!
Dacă spui tu, nu mă tem ! 🙂