Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 11 iunie 2010

            Am văzut deja că după ce a încercat o sumedenie de combinaţii, Casaubon a reuşit să găsească parola şi a intrat în fişierele din computerul-Abulafia al lui Belbo. Era destul de îngrijorat, pentru că prietenul şi colegul său, îi telefonase speriat şi îi spusese că este în pericol. Casaubon va avea nevoie de toată înţelepciunea – HOCHMAH – pentru a desluşi îngrozitoarea realitate în capcana căreia Belbo căzuse : “încercam să-mi lămuresc mie însumi modul iresponsabil în care eu, Belbo şi Diotallevi ajunseserăm să rescriem lumea şi – Diotallevi avea să mi-o spună – să redescoperim acele părţi ale Cărţii care fuseseră încrustate cu foc alb în interstiţiile lăsate de insectele scrise cu foc negru care populau Tora şi păreau să o facă explicită”.Pare de necrezut ? Pare numai.

            Realitatea este că realitatea se supune minţilor celor care o imaginează clipă de clipă. Adevăruri care transcend şi sfidează timpul se dovedesc în cele din urmă simple iluzii spulberate în lumina unor raţionamente fără cusur, în timp ce bazaconiile de adormit copiii, care umpleau pînă la refuz cărţile de basme ale copilăriei şi cărţile lui Jules Verne, sunt acum realităţi banale. Parcă nici nu ne vine să credem dar, noi trăim în plină magie ! În afară de o mînă de specialişti – vrăjitorii zilelor noastre, nimeni nu înţelege exact cum funcţionează toată aparatura de care am devenit dependenţi. Noii ucenici vrăjitori ai ştiinţei, reprezintă noua BINAH a lumii – inteligenţa lucrurilor care ne Înconjoară. Şi tot de inteligenţă va avea nevoie şi Casaubon, pentru a reconstitui cu ajutorul fişierelor din computer, realiatea construită de Belbo, pe baza Planului lor comun de a afla : cine conduce de fapt lumea ?

            Cu astfel de întrebări sfredelitoare în cap, se alăturase Casaubon editurii unde lucrau deja Belbo, Diotallevi şi secretara lor, Gudrun. Iar pasiunea lor comună pentru Cavalerii Templieri, a făcut apropierea de neevitat. “Templierii erau un ordin monahal-cavaleresc, care exista fiindcă era recunoscut de Biserică. Dacă Biserica desfiinţase ordinul, şi făcuse asta cu şapte secole înainte, templierii nu puteau să mai existe, iar dacă existau, nu erau templieri”.

            Ca orice editură care se respectă, şi aceasta era asediată tot timpul de visătorii la glorie eternă. Diverse tipuri de oameni şi oameni. Diverse feluri de manuscrise pe diverse teme. Cele mai fascinante manuscrise sunt desigur, cele despre Templieri. Numai că, în afară de cîţiva specialişti, toţi cei care scriau despre Templieri, nu erau nici mai mult nici mai puţin, decît nişte nebuni. Dar.  Nu nebunii fac uneori viaţa să fie mai frumoasă şi mai spectaculoasă ? Ba, da! pentru că nu chiar toţi nebunii sunt periculoşi. Mulţi dintre ei, sunt numai nişte visători frumoşi.

            Într-un manuscris dactilografiat din portofoliul editurii, era vorba chiar despre Templieri. “În 1307, Filip cel Frumos hotărăşte să-i aresteze pe toţi  Templierii din Franţa. Însă există o legendă potrivit căreia, cu două zile înainte ca Filip să trimită ordinele de arestare, o căruţă cu fîn, trasă de boi, a ieşit din incinta Templului din Paris, îndreptîndu-se spre o destinaţie necunoscută”. Aici este tot clenciul : EXISTĂ O LEGENDĂ POTRIVIT CĂREIA ! De aici începe fantezia să prelucreze realitatea. Ori, se ştie, că modificînd amintirile despre trecut, poţi să influenţezi serios chiar viitorul;  oricum prezentul nu există decît ca o veşnică stare de moment între ce a fost şi ce va fi. Deci, nebunia poate începe. Imaginaţia este hrănită cu tot felul de legende care derivă din acest banal “SE PARE CĂ”.

            Se pare că un grup de Templieri s-a refugiat în Scoţia, alăturîndu-se unei loji din Kilwinning. “Legenda pretinde că acei cavaleri s-ar fi identificat cu asociaţiile de zidari care îşi transmiteau secretele Templului lui Solomon”. Gata ! Putem să fantazăm cum dorim ! Putem să reconstituim dacă vrem, Miliţia Templului. Sau originile Masoneriei. De ce nu, istoria Cavalerilor din Malta. Sau orice ne trece prin cap atîta vreme cît noi credem că acel lucru este adevărat, sau măcar interesant! Există izvoare scrise ? Nu întotdeauna. Şi atunci ? Avem dovezi ? Dar ce! Dumnezeu a creat lumea scriind, sau vorbind, HM ? La început a fost Cuvîntul, Cartea a venit mult mai tîrziu, NU ?

            Bine, se ştie că la origine, templierii s-au constituit în 1118, sub domnia lui Balduin al II-lea, sub denumirea de Ordin al Cavalerilor Săraci ai lui Cristos, chiar la Ierusalim şi au fost găzduiţi în incinta vechiului Templu al lui Solomon. Timp de aproape două sute de ani, acest Ordin a tot crescut şi s-a tot transformat. De la regulile severe de trai în pauperitate şi abţinere, impuse de Sfîntul Bernard, reformatorul Ordinului Benedictinilor, la opulenţa şi puterea la care au ajuns în momentul arestării lor de către Filip cel Frumos. Deveniseră prea puternici. Ei au fost practic, prima multinaţională din lume. Ei au inventat scrisoarea de credit. Ei făceau să circule toate valorile în nenumărate ţări. Nu plăteau taxe nicaieri Dar. Pe cît de pricepuţi deveniseră la afaceri, pe atît de nepricepuţi au devenit la război. În 1291, Acra, ultimul bastion creştin al Regatului Ierusalimului, a căzut sub asediul sultanului Khalil. “Templierii sunt mai bogaţi, mai numeroşi şi mai puternici ca niciodată, dar, născuţi pentru a lupta pe Pămîntul Sfînt, nu se mai află pe Pămîntul Sfînt”. Rolul Templierilor se încheiase. Rîvnindu-le averea, Filip cel Frumos le înscenează diverse mizerii, face să circule pe seama lor tot felul de zvonuri oribile, îi acuză pieziş de toate relele lumii şi face ca aceste lucruri să ajungă la urechile papei Clement al V-lea, care este singurul în măsură să distrugă Ordinul, retrăgîndu-i sprijinul. Urmează procesul, torturi, mărturisiri, retractări, execuţii. Au dispărut Templierii de tot ? (va urma)

Reamintesc şi :  https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2010/01/01/insula-din-ziua-de-ieri-umberto-eco/

Read Full Post »