20 de ani de la mineriada din iunie

Astăzi se împlinesc 20 de ani de la mineriada din iunie 1990 sau, aşa cum mai este denumită, “evenimentele din 13-15 iunie”.
Să ne aducem aminte cîteva lucruri.
În primul rînd mitingul maraton din Piaţa Universităţii îşi depăşise deja momentul de glorie şi intrase într-un declin accentuat. Poate şi din acest motiv, poate şi pentru că manipulatorii şi cîştigătorii alegerilor din 20 mai, FSN şi Ion Iliescu, nu au mai avut răbdare să aştepte decesul firesc al manifestaţiei. În dimineaţa zilei de 13 iunie fortele de poliţie au luat cu asalt pîlcurile de manifestanţi care se – mai – aflau în piaţă. Violenţa forţelor de ordine (represiune) a produs indignare. O mulţime furioasă a început să se lupte cu forţele de ordine care au răspuns cu gaze lacrimogene, iar în cursul demonstraţiilor din faţa Ministerului de Interne o persoană a fost ucisă. Violenţele, unele dintre ele fiind poate chiar rodul unor instigatori, au fost subtstratul pentru venirea minerilor în Bucureşti în 14-15 iunie. Iar dacă manifestanţii din 13 iunie au aruncat pietre şi sticle incendiare către forţele de ordine, aceste violenţe au fost cu mult depăşite de cele ce au avut loc în următoarele două zile cînd grupuri organizate de mineri au luat cu asalt sediile partidelor istorice, redacţiile puţinelor ziare independente (România Liberă, Dreptatea, Zig-Zag Magazin, etc), au luat la bătaie pe toţi cei care arătau suspect, adică a intelectual, şi l-au arestat pe unul din liderii pieţei, Marian Munteanu.
Excursia minerilor la Bucureşti a costat enorm România pe plan internaţional. Au trecut cîţiva ani pînă cînd România a reînceput să intre în atenţia cercurilor politico economice ale Occidentului. Izolarea politică şi suspiciunea multor cancelarii occidentale că liderii politici ai României de atunci preferau apropierea faţă de URSS decît o apropiere de vest au făcut ca România să piardă importante invesţii. Iar acel moment pierdut din punct de vedere economic nu a mai putut fi niciodată recuperat.
Şi aşa ajungem la principalul responsabil al respectivelor evenimente: Ion Iliescu. Într-o postare pe blogul personal, Ion Iliescu a afirmat că “nu minerii au introdus violenţa în viaţa politică de după decembrie 1989“, şi că sosirea lor la Bucureşti în 14 iunie “a fost efectul şi nu cauza violenţelor declanşate în ziua de 13 iunie“. Ion Iliescu minte cu neruşinare atunci cînd spune că a fost prima excursie a minerilor la Bucureşti. Prima lor incursiune punitivă a avut loc în ianuarie 1990 dar asta nu îl împiedică pe Ion Iliescu să dea dovadă de o memorie selectivă. Nimic mai fals decît afirmaţia că minerii au fost un efect al unei aşa zise crize şi că au venit la Bucureşti singuri, temîndu-se pentru fragila democraţie românească. Cred mai degrabă că grupul politic din jurul lui Ion Iliescu a văzut în evenimentele din 13 iunie un prilej de a scăpa şi de bruma de opoziţie care începuse să se contureze în România, opoziţie pe care a considerat-o de la bun început periculoasă şi a acceptat-o extrem de tîrziu şi nu i-a înţeles niciodată pe deplin rostul.
Ce se întîmplă azi în România este rezultatul şi acestor evenimente. Şi este revoltător că Ion Iliescu nu înţelege să-şi asume responsabilitatea pentru evenimentele acelor zile măcar din punct de vedere moral dacă din punct de vedere al dreptăţii va trebui să aşteptăm probabil, justiţia divină.
Clemy

postare preluata http://copaculdinpadure.wordpress.com/