Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 14 iunie 2010

Citatul lui BULĂ

BULA ZILEI

Celui mai bătrîn cetăţean al României – Bulă – în vîrstă de peste 100 de ani, i se ia un interviu televizat.

– Spune ceva tovarăşe!

Bulă tace.

– Prin intermediul televizorului ai ocazia să fii văzut de toate ţările socialiste.

Bulă tace.

 – Uite, acum prin satelit, te vede şi te aude toată lumea.

– Şi americanii ?

– Da!

– Ajutooooor !

CITATUL ZILEI

Povestind într-o zi că îl cunoscuse pe Pilat din Pont la Ierusalim, el descria minuţios casa guvernatorului şi enumera felurile servite la cină. Cardinalul de Rohan, crezînd că cele auzite sunt nişte fantezii, i s-a adresat valetului contelui de Saint-Germain, un bătrîn cu părul alb şi cu o înfăţişare de om onest : Prietene, îi spuse, nu-mi vine să cred ceea ce zice stăpînul tău. Că ar fi ventriloc, mai treacă meargă; că ar face aur, pot accepta; dar că ar avea două mii de ani şi că l-ar fi văzut pe Pilat din Pont, asta mi se pare prea de tot. Dumneata te aflai de faţă ? Oh, din păcate, nu monseniore, răspunse cu nevinovăţie valetul, eu sînt în serviciul domnului conte de numai patru sute de ani.

Collin de Plancy, Dictionnaire infernal, Paris, Mellier, 1844, p.434

Read Full Post »

            HESED. Aşa se numeşte capitolul patru din acest megaroman. De ce ? Să încercăm să desluşim. “Analogia contrariilor, este raportarea luminii la umbră, a culmii la abis, a plinului la gol. Alegoria, mamă a tuturor dogmelor, e punerea amprentei în loc de sigiliu, a umbrelor în loc de realitate, este minciuna adevărului şi adevărul minciunii”, scrie  Eliphas Levi în Dogme de la haute magie, 1856. Şi ce are de-a face MILA cu aceste lucruri ? Are, pentru că mila este opusul necruţării.

            Aflat în Brazilia cu iubita sa Amparo, deşi legătura sa cu frumoasa creolă trece prin momente de cumpănă, Casaubon nu părăseşte ţara de care începea să se simtă legat. Sau, măcar atras. Pe neaşteptate, primeşte o scrisoare de la Belbo. “Au trecut mai bine de doi ani, mi se pare, şi trebuie să-mi cer scuze şi acum, căci eu sînt cel ce te-a vîrît în încurcătură în dimineaţa aceea (întîlnirea cu Ardenti, confruntarile cu poliţistul de Angelis)”.

            Da, trecuseră mai bine de doi ani. Povestea cu personajul acela insolit, Ardenti şi cu pergamentul său apocrif părea intrată în uitare. Dar Belbo, vizitînd locurile unde fusese închis celebrul excroc Cagliostro, află că acesta încă mai avea adepţi care se întîlneau periodic. Curios, merge la o întrunire. Acolo, un soi de preot oficia un soi de ceremonie ciudată într-un decor misterios. Mediumul, o tînără, cade în transă şi printre bolboroseli ininteligibile, începe să spună diverse lucruri care păreau sa aibă legătură cu ceea ce era scris pe acel pergament. Numele Provins se aude limpede. Uluit, la terminarea ceremoniei, Belbo vrea să o urmeze pe fată. Dar, surpriză ! Apărut de niciunde, comisarul De Angelis, îl opreşte, spunîndu-i că ştie el de unde să o găsească, invitîndu-l la o cafea. A doua zi însă, altă surpriză ! Fata dispăruse împreună cu amorezul său cu tot. Scrisoarea lui Belbo, era un avertisment că De Angelis ar fi putut să încerce să-l caute şi pe el, pe Casaubon. Pauza s-a terminat. Odată ce cadrul general de desfăşurare al acţiunii este trasat cu claritate, acţiunea poate să înceapă PLANUL se pune în funcţiune. Pendulul a început să se mişte, Cartea lui Eco, de-abia de aici începe !

            O altă scrisoare de la Belbo, îl linişteşte pe Casaubon. Dispariţia fetei-medium şi a amantului său era justifictă simplu: băiatul era amestecat în afaceri necurate cu droguri şi dispăruse de frica celor pe care îi înşelase. Fata citea reviste de tip Picatrix pline cu astfel de fabulaţii, în care Templierii şi Rozacruceenii, erau la loc de cinste. Casaubon, se linişteşte. Şi pleacă împreună cu Amparo, într-o călătorie plănuită mai de mult. La un prieten de-al lui Amparo, un pictor, Casaubon se întîlneşte cu un personaj “îmbrăcat impecabil într-un costum cu vestă, cretat, deşi era cald, lentile cu montură de aur pe chipul rozaliu, păr argintat”. Aglie. Personaj cheie al cărţii! Acesta îi invită la locuinţa sa de la Milano, unde avea o bibliotecă garnisită cu tot ce ar fi poftit atît Casaubon, cît şi Amparo. “- Dumneavoastră ştiţi totul despre cultele lui Isis, spuse Amparo. – Numai puţinul pe care l-am văzut din ele. – Nu aveau loc acum două mii  de ani ? – Nu sînt aşa de tînăr ca dumneavoastră, zîmbi Aglie. – Precum Cagliostro, am glumit eu. – Cagliostro era un mistificator … dar contele de Saint-Germain nu, şi cînd spunea că a învăţat secretele lui chimice de la vechii egipteni, poate NU se lăuda” spune încruntat Aglie.

            Aglie le promisese ca îi va duce la o ceremonie specială. În aşteptarea acestui eveniment, Casaubon împreună cu Amparo, citesc din cartea despre Rozacrucieni, pe care o luase Casaubon cu el. Aceştia sunt semnalaţi prima dată într-o lucrare din 1614, în care fondator este un misterios Christian Rosencreutz, născut în 1378, mort în 1484. Deducţia logică duce direct la ideea că Rozacrucienii provin din templieri, iar Luther care avea pe stema sa un trandafir şi o cruce, n-ar fi fost străin de acest Ordin. Ordin care avea un sediu, iată, chiar şi la Rio, unde Casaubon şi Amparo se reîntorc din excursia lor. A venit şi momentul promis de Aglie. La acea ceremonie stranie, Amparo se simte dintr-o dată atrasă de o forţă căreia nu poate să-i reziste şi intrată în transă execută un dans ritualic la fel ca şi cei iniţiaţi deja. “Ce ruşine, zise Amparo, eu care nu cred în astea, eu nu voiam, dar cum am putut ? – Se întîmplă, se întîmplă îi zise Aglie cu blîndeţe”. Casaubon, gîndea : “acum ştiu că HESED nu e numai sefirotul graţiei şi al iubirii. Cum amintea Diotallevi, este şi momentul expansiunii divine ce se răspîndeşte către periferia-i nemărginită. E grija celor vii faţă de morţi, dar cineva trebuie să fi spus că e şi grija celor morţi faţă de cei vii”. (va urma)

Read Full Post »

BULA ZILEI

 La examenul de geografie, studentul Bulă e complet nepregătit. Făcînd o ultimă încercare, profesorul îl întreabă :

– Măcar ştii cine a descoperit America ?

 Bulă ridică din umeri.

– Columb! strigă disperat profesorul.

Bulă se îndreaptă în tăcere la locul său.

– Unde pleci ?

– Păi, dacă l-aţi chemat pe următorul …

CITATUL ZILEI

 Dacă un om e prost, nu poţi să-l deprostifici trimiţîndu-l la Universitate. Pur şi simplu faci din el un prost şcolit, de zece ori mai periculos. DESMOND BAGLEY.

Read Full Post »