Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 iunie 2010

BULA

– Poftim? Vrei să plătesc un milion pentru camera de hotel ? Asta e nemaipomenit.

– În preţul ăsta e inclusă şi masa.

– Da, dar eu n-am mîncat aici.

– Asta e vina dumneavoastră. Masa v-a stat la dispoziţie.

– Atunci îmi datorezi dumneata un milion.

– Dar eu nu v-am sărutat nevasta.

– Asta nu e vina mea. Ea ţi-a sta la dispoziţie.

Bonus

– Ce mai faci Bubulino ?

– Bine Tanţo.

– E adevărat că bărbatu-tău te-a prins cu fostul tău bărbat ?

– Închipuieşte-ţi dragă, zăpăceală în capul meu, uitasem de care am divorţat.

CITATE

Ştiţi, fireşte, că tasmanienii care nu au comis niciodată adulter, au dispărut.  SOMERSET  MAUGHAM.

Însoară-te negreşit. Dacă dai peste o femeie bună, o să fii fericit. Dacă nu, devii filosof.  SOCRATE.

Era o căsătorie ideală. Ea nu vroia, el nu putea.    SPIKE MILLIGAN.

Read Full Post »

            “Ceea ce se întîmplase în timpul absenţei mele, şi în special în ultimele zile, înainte de întoarcerea mea, puteam deduce numai din alte fişiere rămase de la Belbo. Dar, dintre acestea, numai unul era clar, punctat de ştiri ordonate, şi era ultimul, cel pe care îl scrisese înainte de a pleca la Paris, pentru ca eu sau altcineva – spre aducere aminte – să-l putem citi”, spune în continuare, Casaubon.

            Citind fişierele din computerul lui Belbo, Casaubon reconstituie dezastrul produs în timpul absenţei sale. Belbo începuse să conştientizeze că faptul de a se confunda cu Planul, era rău, dacă nu cumva RĂUL!  Diotallevi, tot mai slabit îşi aşteaptă cu seninatate moartea. Lorenza, sub un pretext oarecare, îl roagă pe Belbo să o conducă undeva în provincie, aproape de malul mării. După ce a îndeplit micul comision pe care îl avea de făcut, caută un restaurant bun. Îl găsesc, intră, dar la o masă apropiată de cea la care vor să se aşeze, văd uluiţi un bileţel pe care scria : rezervat pentru Dr. Aglie. Lorenza nu vrea în ruptul capului să se întîlnească acolo cu acesta şi cu prietenii săi, ies afară din restaurant  şi Lorenza îl determină pe Belbo să găsească o rută ocolitoare. De ce ? Chiar. De ce ?

            Neatent, şi puţin cam nervos, Belbo  accidentează un cîine. Voind să-l despăgubească pe proprietar, Belbo află că aparent, acest cîine nu aparţinea nimănui. Pentru a rezolva problema, sfîrşit de săptămînă fiind, caută un hotel pentru a rămîne peste noapte. Urcă amîndoi în cameră, Belbo coboară la bar pentru o băutură, iar cînd se întoarce, găseşte un bileţel : “Iubitule, am descoperit un tren excepţional către Milano. Plec! Ne vedem în cursul săptămînii”. Toane de femeie rebelă ? Poate. Dar uite cum îţi influenţează viaţa  fleacuri ca de exemplu accidentarea unui cîine, gîndeşte Belbo.

            Acolo, în acel loc, “Belbo a hotărît  ca retrăgîndu-se din nou să trăiască în mijlocul Planului, n-ar mai fi suferit alte înfrîngeri, pentru că acolo el era acela care putea să hotărască cine, cînd şi cum. Şi probabil că în seara aceea a stabilit să se răzbune pe Aglie, chiar dacă nu ştia prea bine de ce … Proiectase să-l facă pe Aglie să intre în Plan, fără ca el să ştie”. Belbo îi spune lui Aglie povestea cu excrocul acela, Ardenti, înflorind-o. Spune că deţinea cele zece pagini veritabile care conţineau adevărul despre Plan. Spune că avusese şi originalul hărţii, dar fiind uluitor de sinplu de memorat, o distrusese. “Îi povestise tot Planul, aşa cum îl concepuserăm noi, ca şi cum ar fi fost revelaţia acelui manuscris”.

            Aparent neîncrezător, Aglie ascultă atent. Îşi exprimă moderat, neîncrederea în povestea acelui exaltat, colonelul Ardenti. Secretara intră tocmai la timp, pentru a-l anunţa pe Belbo, că pentru întrunirea de vineri de la Bologna, are biletul la tren, rezervat. Aglie îl roagă să-i facă un mic serviciu. Este aşa de amabil şi să transporte o mică valiză cu nişte cărţi ? De unde cobora Belbo, valiza ar fi urmat să mai meargă singură o staţie, urmînd să fie recuperată de destinatar. Cum avea să ştie acela, că aceea era valiza destinată lui ? După locul unde ar fi lăsat-o Belbo. De aici, lucrurile intră pe un făgaş inexorabil.

            În vagon, pe locul din faţa lui Belbo se aşează un bărbos. Belbo discută cu el bucuros, cîte în lună şi în stele. După ce Belbo coboară, bărbosul începe să-şi exprime îndoiala despre valiză. Nu cumva fusese plasată de un terorist ? Conductorul opreşte trenul, iar în valiză se găseşte într-adevăr, o bombă cu ceas. Surescitaţi, călătorii fac portretul robot în care trăsăturile lui Belbo se regăsesc cu uşurinţă. Bineînţeles că bărbosul a dispărut ca înghiţit de pămînt.

            Neştiind încă nimic, Belbo primeşte un telefon şi este ameninţat cu denunţul dacă nu predă HARTA. Prins în cursă de un Aglie căruia el îi întinsese  acea cursa, Belbo încearcă disperat să caute ajutor. Rînd pe rînd, descoperă că Aglie dispăruse fără urmă la fel ca şi Lorenza. Apelează la vechea noastră cunoştinţă, comisarul De Angelis. Acesta îi spune franc : mă bucur că ai intrat în necaz; cînd ţi-am cerut ajutorul, m-ai refuzat; acest joc este prea mare pentru mine; am părăsit această cauză şi m-am transferat.

            Merge la directorul editurii Garamond şi îi explică tărăşenia. Acesta îl sfătuieşte părinteşte să nu pună editura într-o lumină proastă. Cel mai bun lucru, este să meargă la acea întîlnire şi să lămurească lucrurile. Ieşind, Belbo ascultă fără să vrea, o scurtă convorbire telefonică a lui Garamond : “nu vă faceţi griji; cred că l-am convins; va veni la Paris ; pentru mine e o datorie; nu degeaba aparţinem aceleiaşi Cavalerii Spirituale”. Lui Belbo nu îi mai rămîne decît să-l viziteze pe Diotallevi. Practic muribund, acesta îi spune : “Ascultă Jacopo. Aşa cum în Tora sunt membre şi organe şi articulaţii, la fel sunt şi în trupul omului. Noi am încercat să rescriem Tora, dar nu ne-a păsat de literele în minus sau în plus …Dacă alterezi Cartea, alterezi lumea, asta nu am înţeles noi”.

            Casaubon este acum aproape deplin lămurit. Înainte de a pleca la Paris, Belbo stătuse închis în casă şi destăinuise lui Abulafia tot ceea ce citea acum, el. Sub imperiul unui impuls irezistibil, se hotărăşte să meargă la Paris. “NETZAH este dupa unii sefirotul Rezistenţei, al Suportării, al Răbdării constante.  Ne aştepta într-adevăr o Probă. Însă, după alţi interpreţi, e Victoria. Victoria cui ?”

Read Full Post »

BULELE ZILEI

Doina Popescu – Brăila are dreptate. Cioran este UNIC, Bulă suntem noi toţi. Am primit de la Angela pe mail o suită de bancuri care mai de care mai drăgălaş. Nu vreau să mă distrez de unul singur, aşa că, iata-le  🙂

Două blonde la o recepţie simandicoasă, după ce au defilat pe la bufet, una-i spune celeilalte:
„Dragă, hai să plecăm ! Vinul, cică e vechi, icrele sunt negre!”

    Un tip intră într-un bar şi zice:
    – Şase whiskiuri duble.
    La care, barmanul:
    – Trebuie că ai avut o zi grea.
    – Da, tocmai am aflat că fratele meu mai mare e homosexual.
    A doua zi, acelaşi tip intră în acelaşi bar şi cere aceleaşi băuturi.
    Barmanul întreabă acelaşi lucru şi tipul răspunde:
    – Da, tocmai am aflat că şi fratele meu mai mic e homosexual.
    A treia zi, scena se repetă.
    Barmanul zice:
    – La dracu! A mai rămas cineva în familia ta, căruia să-i placă femeile?
    – Da, nevastă-mea !
   
    Omul de pe targă catre infirmieri:
    – Unde mă duceţi ?
    – La morgă …
    – Dar, înca n-am murit.
    – Păi, încă n-am ajuns …   

    În magazinul nostru, vizitaţi raionul „Totul pentru fotbal”.
    Acolo vă puteţi cumpăra ţigări, bere şi televizor …
   
    Savanţii au ajuns la concluzia că cele mai multe vitamine se găsesc în
    farmacie.
   
    În bere e putere. În vin e sănătate.. În coniac e distincţie, iar în
    apă sunt microbi.
   
    Se spune că, în deşert, nisipul este atât de fierbinte, încât poţi să
    prăjeşti ouă pe el.
    Din cauza asta, cămilele au picioare atât de lungi.
   
    În China nu există noţiunea „şi-a înşelat” (nevasta), în schimb există
    „şi-a confundat” …
   
    Benzina se scumpeşte, pentru că, din cauza scumpirii petrolului, cresc
    cheltuielile pentru transportul benzinei …
   
    – Să vă pun şi nişte ciupercuţe?
    – Nu, mulţumesc, mie-mi place să le culeg singur!
    – Cum doriţi! Pot să vi le risipesc pe podea…
   
    Doi medici psihiatri coboară scările. Unul se împiedică, şi în cădere îşi
    rupe piciorul.
    Celălalt se repede la el şi îl întreabă:
    – Vrei să discutăm despre asta?
   
    La medic:
    – Schiopătaţi când e umezeală în atmosfera?
    – Nu, când merg.
    
        O fetiţă o întreabă pe mamă-sa:
    – Mamă, de ce tata e aşa de chel?
    – Deoarece are multă minte şi i-a căzut părul.
    – Dar tu, de ce ai aşa de mult păr pe cap?
    – Mănâncă şi taci!

    Un oltean şi un ardelean erau într-un tren.
    Olteanul: M-a făcut muica oltean, măăă!
    Ardeleanul: No, acuma, iart-o !
   
    Un bărbat merge la psihiatru:
    – Doctore, soţia mea e infidelă. În fiecare seară, merge la barul
    pescarilor şi agaţă bărbaţi. Chiar mai rău, se culcă cu oricine o
    întreabă! Înnebunesc! Ce crezi că ar trebui să fac?
    Doctorul răspunde:
    – Relaxează-te, respiră adânc şi încearcă să te calmezi. Acum,
    spune-mi, te rog, unde, mai precis, e barul acesta?
   
   
   
    – Domnule doctor, cum a murit Ion?
    – Nu ştim încă…. Tot ce ştim este că, la autopsie, s-a zbătut mult  …
   
    – Să-ţi fie ruşine Mitică, zice nevasta. Iar ai venit beat acasă!
    – Ca să respectăm adevărul, nu eu am venit, m-au adus vecinii..
   
    La un proces legat de evaziunea fiscală dintr-o companie, judecătorul
    întreabă:
    – Inculpat, recunoaşteţi că dvs. aţi încercat să scăpaţi de plata
    impozitelor şi taxelor prin metoda descrisă mai devreme de comisarul
    Gărzii Financiare?
    – Sincer, nu, dar şi metoda descrisă de dumnealui merită atenţie.

    Doi tipi, în parc, aruncă nişte coji de pâine la porumbei.
    Zice unul dintre ei:
    – Uite porumbeii ăştia, sunt ca politicienii! Cât timp sunt jos, îţi
    mănâncă din palmă , dar când ajung sus, se cacă pe tine!
   
   
    Iţic avea o gogoşerie lângă Manhatan Bank. Într-o zi vine Strul la
    Iţic şi îi spune:
    – Bă Iţic, nu-mi împrumuţi şi mie 100$, că şi aşa ai gogoşerie în faţă
    la Manhatan Bank şi merge bine treaba?
    – Măi Ştrul, îmi pare rău, dar nu pot..
    – Păi de ce ?
    – Am un contract cu Manhatan Bank. Ei nu vând gogoşi, iar eu nu împrumut
    bani.
   
   
    Un angajat intră în biroul şefului, smulge cablul telefonic din
    perete, îi arunca hârtiile pe jos, îi toarnă cafeaua pe cap şi dă să-l
    bată, până colegii din birou strigă:
    „Opreşte-te Ghiţă, noi am glumit, nu ai câştigat la Loto”.
   
   
    Bulă sună la pompieri:
    – Alo, pompierii?
    – Da ! Care este problema?
    – Îmi arde de joacă !
   
    La un proces plictisitor din cale-afară, când toţi aproape că
    adormiseră, un beţiv exclamă către procuror:
    – Să mă pupi în fund!
    – Afară! strigă procurorul indignat
    – Nuuuuu, aici, să vadă toată lumea.

Read Full Post »