Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 27 iunie 2010

BULE

 – Ce s-a întîmplat Bulă ? Nu te mai întîlneşti cu femeia aceea superbă ?

– Medicul mi-a interzis.

– Eşti cumva bolnav ?

– Aş… e nevastă-sa

#

– Măi Bulă, tu ai poze cu nevastă-ta în pielea goală ?

– N-am…

– Vrei ?

#

– Cum îmi stă dragule, cu pălăria asta nouă ? Sînt urîtă ?

– Cu ea pe cap, nu.

 CITATE

M-am măritat sub pretenţiile mele. Ca orice femeie.  NANCY  ASTOR

Am vînat o femeie doi ani, ca pînă la urmă să descopăr că avea aceleaşi gusturi ca mine. Amîndoi ne dădeam în vînt după fete.  GROUCHO MARX

Lanţurile căsniciei sunt atît de grele, încît este nevoie de doi să le poarte, uneori chiar de trei. ALEXANDRE DUMAS. (nu ştiu care dintre ei).

Read Full Post »

Nota traducătorului francez

             Nu ştii niciodată ce le bîzîie oamenilor prin cap. Poţi să cunoşti pe cineva de douăzeci de ani şi, cînd se apucă de scris, vei avea mereu o surpriză. În cursul diferitelor călătorii pe care le-am făcut în Irlanda între 1932 şi 1939, am întîlnit-o de mai multe ori pe Sally Mara. Mai întîi a fost o fetişcană fără nimic remarcabil în afară de data naşterii : lunea Paştelui din 1916. Apoi am văzut-o în preajma lui Padraic Bacoghal, poetul. Timidă şi nu prea arătoasă, s-a măritat foarte tînără cu un negustor de mărunţişuri ferometalice din Cork, oraş destul de agreabil.

            Cînd m-am întors în Eire după şapte ani de absenţă, Padraic Baoghal mi-a înmînat un pachet legat cu sfoară : era romanul pe care-l prezentăm azi, publicului. Sally Mara murise fosrte simplu şi foarte obscur de o boală oarecare în 1943. Mă ruga să traduc în franceză un manuscris pe care-l ştia nepublicabil în limba sa originală.

            După ce am citit (nu fără anumită surprindere) cartea lui Sally Mara, l-am vizitat pe soţul ei. Negustorul din Cork, care se îngrăşase enorm după moartea soţiei sale, nu mai avea despre ea decît o vagă amintire; n-a găsit nici un incovenient ca volumul să apară dincolo de graniţele statului Eire.

            Fiecare va judeca după cum îi va plăcea “Suntem mereu prea buni cu femeile”. Eu nu cred că trebuie să vedem intenţii politico-istorice în maniera dezinvoltă cu care sunt tratate evenimentele : se pare că nu chiar aşa s-au întîmplat lucrurile în insurecţia de la Dublin, în lunea Paştelui din 1916. Michel PRESLE, NOIEMBRIE 1947.

             Nu ştiu cum au decurs lucrurile dpdv istoric în acea zi dar, din toate acele evenimente, în această carte este decupat numai un moment : asaltul asupra poştei. Insurgenţii, furioşi, execută fară ezitare pe oricine strigă “trăiască regele” şi evacuează tot personalul feminin. Victimele sunt portarul şi directorul, iar femeile sunt scoase afară fără menajamente şi îndemnate să-şi ia tălpăşiţa, care încotro. Ceea ce se şi întîmplă; cu excepţia unei nefericite, care se întoarce pentru a-şi recupera geanta. Un glonţ rătăcit îi curmă viaţa chiar în faţa uşii.

            Numai că o altă nefericită, este surprinsă de toiul evenimentelor, exact acolo unde şi regele merge singur. În jurul acestei fete este construită întreaga acţiune a acestei cărticele, mai degrabă o lectură uşoară, de vacanţă. Gertie, o dată capturată, este supusă unui interogatoriu. Ce facea acolo ? La inceput, insurgenţii nu admit evidenţa ci, presupun că este o infiltată, o spioană. Absurdul este evident, la el acasă. Ea nu este decît o fată oarecare şi virgină pe deasupra, iar insurgenţii sunt nişte indivizi oarecare, fără nici cea mai mică idee despre acţiuni militare sau despre interogatorii.

            După cîteva momente de buimăceală, trupele majestăţii sale, trec la contraatac. Şi lichidează fără mare efort punctele de rezistenţă, cu excepţia acestui loc, poşta. Principalul rol în această operaţiune, îi revine unui vas de război al majestăţii sale, vas comandat de, azi ghicit ! de logodnicul fetei surprinse la toaletă. Care de teama de a nu o ucide şi pe ea, comandă o canonadă care mereu îşi ratează ţinta. Gertie, pentru că aşa se numeşte fata respectivă, se hotărăşte să se implice activ în luptă, distrăgîndu-le atenţia luptătorilor pentru independenţa Irlandei, seducîndu-i pe rînd. Nu contează că îşi sacrifică virginitatea, că în disperare de cauză îl oralizează chiar pe şeful partizanilor în timp ce acesta primea la telefon veşti despre căderea frontului. Dar cînd unul dintre insurgenţi, care nu prea aprecia femeile, îi face ceea ce ştie el mai bine, Gertie se revoltă. Si nu vrea pentru nimic în lume să se lase influenţată şi să afirme ca partizanii au tratat-o corect. Iar în momentul în care trupele majestăţii sale pătrund în cladirea poştei, acestea stau pînă se consumă şi ultimul act, pentru a nu o pune într-o situaţie penibilă pe logodnica şefului lor, dîndu-i de înţeles că au văzut ce se întîmplase. Umor sec, englezesc.

            “- Kelleher şi Dillon nu tremurau cîtuşi de puţin. În spatele lui Cartwright, Gertie scoase limba la ei. – Ce aveţi de spus ? – Suntem prea buni cu femeile. Cîteva secunde mai tîrziu, ciuruiţi de gloanţe, se prăbuşeau morţi”. Da! Fuseseră buni. Refuzaseră să o împuşte pe Gertie de la bun început. Generozitate maximă, nu e aşa ?

             Mai este de spus un singur lucru. Atît Sally Mara, cît şi traducătorul francez, nu sunt decît invenţii ale adevăratului autor al cărţii, Raymond Queneau. Dar despre el, mai în amănunt, altădată.

Read Full Post »

BULELE DE AZI

 Întrebat la o şedinţă PCR ce părere are despre tovarăşul Nicolae Ceauşescu, Bulă răspunde : – Tovarăşi, am o părere, dar sincer vă spun că nu sînt de acord cu ea.

#

 În zilele congresului PCR, Bulă vine la şcoală. Prima oră era lecţia de muzică. Imediat ce deschide cutia viorii, stupoare : înăuntru era o armă automată !

– Ce faci Bulă aici cu arma ?

– Eu ca eu, zice Bulă, dar să văd ce face tata cu vioara acolo unde s-a dus.

#

 În recreaţie, copiii discută între ei.

– Bă, tata e cel mai mare tîmpit! Ieri a cerut în librărie un maculator liniat.

– Al meu e şi mai tîmpit, tot la librărie a cerut un glob pămîntesc pătrat !

– Cel mai tîmpit e al meu, intervine Bulă. A sărit la shop după tejghea şi a cerut azil politic.

 CITATELE  DE ASTĂZI

 Oamenii cu inteligenţă mediocră infierează de obicei, tot ce le depăşeşte puterea de înţelegere.  La ROUCHFOUCAULD

 Întrebările pe care le punem sunt numeric egale cu lucrurile pe care le cunoaştem. ARISTOTEL

 Dacă nu se poate întîmpla ce vrei, atunci să vrei ce poţi. TERENTIU

 Cu capodoperele artei trebuie să te porţi ca şi cu marile personalităţi – să stai pur şi simplu în faţa lor şi să aştepţi să-ţi vorbească. SCHOPENHAUER

 Librarii domnii mei, sunt cei mai mari codoşi. În fiecare zi îi împing pe oameni în braţele cîte unei cărţi. Şi unde mai pui că după nopţile petrecute în tovărăşia unor asemenea iubite, rămîi nu numai vlăguit, dar şi cu minţile rătăcite. SHAKESPEARE- Hamlet II,2

 Pentru  om, cultura nu este o podoabă întîmplătoare, ci însuşi mediul său de existenţă, aşa cum este apa pentru peşti şi aerul pentru păsări. NOICA

 Principiul lui CLAUSIUS : Dacă trebuie filosofat, atunci trebuie filosofat; dacă nu trebuie filosofat, atunci iar trebuie filosofat (spre a argumenta necesitatea de a renunţa la filosofie); deci, în orice ipoteză, trebuie filosofat.

 Traducătorul este amantul care, după o noapte de amor cu o femeie, îi face acesteia un copil care seamănă cu soţul.  ANDREI  BANTAŞ

Animalitatea reprezintă limita care nu se cunoaşte pe sine; supraumanul este conştiinţa care nu cunoaşte limita; omul singur reprezintă simultan limita şi conştiinţa de sine a limitei. G. LIICEANU

 Ţinem prezentul în mîini, însă viitorul este un soi de şarlatan care, orbindu-ne, scapă privirii noastre.  FONTENELLE

Read Full Post »