Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 28 iunie 2010

          „Începînd această viaţă cu totul nouă, simţeam în mod nedesluşit că am avut un noroc nemaipomenit şi că depindea numai de mine să nu recad în existenţa mizerabilă din care m-a smuls Leplee„. Deşi continua să se vadă cu prietenii de odinioară, Edith se mută la un hotel de lîngă Place Pigalle. Nu departe de aici este şi celebra Moulin Rouge.

            Edith Începe lupta cu editorii pentru a-şi alcătui un repertoriu. Este foarte greu, pentru că este practic o ilustră necunoscută. Editorii nu riscă să-i ofere melodiile care îi plac ei. Se afla odată la editorul Maurice Decruck, în timp ce Annete Lajon repeta un cîntec tulburător. L’Etranger. „El mă privea cu ochii buni / de vise plini, ca de nebuni / cu stranii străluciri …” Edith îl învaţă, îl cere editorului, acesta o refuză dar tacit o încurajează. Leplee consimte iar Edith interpretează asest cîntec, fără voie, este drept.

            Într-o seară, este asistată fără să ştie, chiar de Annete Lajon în persoană. Politicoasă, aceasta afirmă că nu este supărată, că nu ştie dacă ar fi interpretat acest cîntec la fel de bine. Dar asta, nu o împiedică să cîştige ulterior cu această piesă, Marele Premiu al Discului.

            Tot Leplee îi organizează prima reprezentaţie de gală la Circul Medrano în 17 februarie 1936, alături de vedete consacrate : Chevalier, Mistinguett, Prejean, Fernandel, Marie Dubas. Nu după multă vreme, va avea apariţii radiodifuzate, iar  debutul de la Cannes o aşteaptă. Dar, lovitură de teatru : Leplee este asasinat ! Anchete judiciare, reporteri în goană de senzaţional, îi mănîncă timpul şi îi macină nervii. Lipsită de sprijinul lui Leplee, Edith primeşte lovituri dure de la cei care o antipatizau. Şi nu erau puţini! Totuşi, are cîteva oferte. Alege un bar din Place Pigalle. Dar publicul nu îi urmăreşte cîntecele. Publicul o vede ca fiind posibil implicată în asasinarea lui Leplee ! Ce! Piaf este un nume cumva ? Şi în definitiv, de unde vine făptura asta insignifiantă ? Odată, este chiar fluierată.

            Un impresar, îi face rost de un contract la Nisa. Încep momente grele pentru Piaf. Uneori, nu-şi permite o friptură şi o înlocuieşte cu spaghete. Are depresii. Revine la Paris cu perspectiva de a reîncepe să cînte pe străzi. Dar, îngerul său păzitor, veghează. Acesta se cheamă de data aceasta, Raymond Asso. Acesta, o ştia de mai multă vreme şi de-abia aştepta un prilej să o reprezinte. De la acest admirabil om află Piaf că o carieră de cîntăreţ nu se construieşte la cabaret, ci la Music-hall. Şi chiar îi obţine după stăruinţe îndelungate, un contract la ABC, un music-hall renumit din Paris.

            Edith triumfă ! Aici, Edith face cunoştinţă cu o artistă desăvîrşită, Marie Dubas. Care îi furase cîntecul Mon Legionairre. Dar de la care învaţă ce înseamnă un artist ardent şi cu care va rămîne prietenă. Micuţa Edith Gassion, fata unui circar şi a unei femei de morală îndoielnică, vagaboanda de pe străzile unui Paris devorator, fata care cînta la colţ de stradă şi eventual se vindea pentru te miri ce, intrase în lumea bună a spectacolului. Se împrieteneşte cu Marguerite Monnot. Aceasta este o celebră compozitoare a epocii. Muzica sa este ascultată peste tot în lume : Poveste de iubire, Mica Maria, Imnul dragostei, şi atîtea alte piese de mare succes. Împreună cu o altă cîntăreaţă, creează La vie en rose. Succes mondial!

            Dar, războiul bate la uşa făcînd şi desfăcînd destine. Edith, rămasă fără sprijinul lui Asso, îl ascultă la cererea acestuia pe Michel Emer cu o piesa nouă, L’Accordeoniste . Alt succes. La Moulin Rouge îl întîlneşte pe Yves Montand. După ce-l ascultă, îi recomandă să-şi schimbe repertoriul. Neconvins, acesta acceptă ezitind. Avea să-i fie ulterior recunoscător. DA!  Marele Montand, cel pe care îl ştim cu toţii, este acesta, cel modelat de Piaf ! Contează că între aceşti doi mari artişti s-a consumat şi o frumoasă poveste de dragoste ?

Read Full Post »

            „Aceste amintiri – pe care le voi povesti cam la întîmplare – de ce nu le-aş începe în ziua în care Destinul m-a luat de mînă, spre a face din mine cîntăreaţa care trebuia să devin ?” Cu aceste cuvinte îşi incepe cartea autobiografica Edith Piaf. ‘In ziua aceea, – o zi posomorita de octombrie, in anul 1935 – ne faceam meseria la coltul strazii Troyon cu Avenue Mac-Mahon. Palida, ciufulita … cintam o arie de Jean Lenoir : S-a născut ca vrăbiuţa / a trăit ca vrăbiuţa / va muri ca vrăbiuţa„.

            Cu totul şi cu totul întîmplător, este ascultată de „un bărbat, care părea un mare domn”… – Trebuie să fii cam nebună, îmi spuse de-a dreptul, o să-ţi rupi vocea… Ridicai din umeri. – Trebuie să mai şi mănînc„. Acesta, nimeni altul decît Louis Leplee, proprietarul cabaretului de lux Gerny’s o invită la o audiţie. Edith Gassion ezită. Este sfătuită ” – în locul tău m-aş duce. Nu se ştie niciodată! – Se prea poate. Dar eu n-o să mă duc. Nu mai cred în Moş Crăciun„.

            Totuşi, se duce. Este întîmpinată de Leplee ” – Un ceas întîrziere, zise el. Promiţi! Ce-o să mai fie cînd o să ajungi vedetă! Edith îi cîntă lui Leplee acompaniată de un pianist, tot repertoriul său, de la cîntecele pline de amărăciune ale lui Damia, pînă la melodiile dulcege ale lui Tino Rossi. ” – E foarte bine micuţo. Ai să reuşeşti, sunt încredinţat. Vei debuta aici vineri, cu patruzeci de franci pe seară. Numai că repertoriul nu ţi se potriveşte … Ai alt gen … O să înveţi (pînă vineri) patru : Nini viaţă de cîine , Puştoaicele vagabonde, Valsul înserării şi Mă fac mititică… – N-ai altă rochie decît asta ? – Am o fustă neagră mai bună decît asta şi tocmai îmi împletesc un pulover. – Crezi că îl termini pînă vineri ? – O! Fără îndoială„. 

            Tot Leplee va fi şi cel care îi va născoci numele de scenă. Gassion nu-i place, nici Denise Jay, nici Tania, nici Huguette Helia. ” –Tu eşti o adevărată vrăbiuţă a Parisului şi numele care ţi s-ar potrivi ar fi Moineau, dar din păcate numele acesta l-a luat alta… Unei vrăbii în argou, i se spune PIAF. De ce n-ai fi La mome Piaf? Şi spune Edith în cartea sa : „Eram botezată pentru toată viaţa”.

             La repetiţia de a doua zi, o asistă una dintre vedetele zilei, Yvonne Vallee. Aceasta impresionată, îi face cadou ” o minunată eşarfă de mătase albă, care mi-a fost foarte folositoare în seara debutului meu„. Edith îi va fi acesteia recunoscătoare peste timp.

            Vine şi seara debutului. Puloverul bineînţeles că nu este gata. Nu are decît o mînecă. Ei şi ? Leplee o sfătuieşte să se acopere cu eşarfa. Apoi, Leplee o prezintă publicului pe Edith. Spune cum a cules-o de pe străzi, spune că era „fără machiaj, fără ciorapi, cu o fustuliţă de doi bani …” Tăcere. Publicul select se întreba dacă patronul cabaretului nu înnebunise cumva. Edith, obişnuită cu lupta grea a vieţii de pe stradă, rezistă privirilor.

            „M-am rezemat de o coloană şi cu capul dat pe spate am început să cînt : sîntem fete hoinare, pe stradă învăţate / vagabondăm pîrlite, pînă se face zi / într-una jumulite, la sînge curăţate / cine ne vrea o seară, ne ducem unde-o fi … ” Publicul, civilizat, ascultă. La început politicos, dar se entuziasmează treptat.

             „Apoi, deodată răsunară aplauze…. ovaţiile nu se mai terminau. Îmi venea să plîng. Şi deodată, în liniştea care revenise, se auzi o voce tare : – E burduf de talent puştanca ! Era Maurice Chevalier.

            Nici nu mai contează faptul că Edith ridicase braţele în sus uitînd de pulovărul său cu o singură mînecă. Edith Gassion devenise EDITH PIAF ! De acum înainte, prezenţa în sală a unor personalităţi ca Mistinguett sau Fernandel îi devine obişnuinţă. Cînd Leplee îi permite să facă o chetă, primeşte prima sa hîrtie de o mie de franci, de la fiul regelui Fuad. Însuşi legendarul pilot Jean Mermoz i se adresează curtenitor : – ” Vrei să-mi faci plăcerea Domnişoară, să bei cu mine o cupă de şampanie” ? Era pentru prima oară cînd cineva i se adresa astfel. Şi tot Mermoz îi va oferi şi primele flori pe care le-a primit în viaţă sa : întreg coşul unei florărese din cabaretul acela de lux.

            Leplee văzuse bine ! Se născuse O MARE STEA !

Read Full Post »