Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 12 iulie 2010

 

            La locul de regrupare, un spectacol aparte îl oferă caleştile trase de câte un cal prăpădit. Locul miroase natural a balegă şi a urină. Vis-à-vis, o clădire intitulată pompos “Thomas Center” stă să cadă jos, probabil de plictiseală. Are şi o denumire grecească ceva mai lungă, din care nu disting mai nimic . Dar sunt aproape sigur că după ce şi din această casă cu un etaj va rămâne numai o ruină, va deveni obiectiv turistic important şi de neocolit. Mai ales că este exact în buricul portului Egina. Chiar şi dacă vrei, nu poţi să faci abstracţie de ea. Totuşi, dacă sunteţi cumva amatori de fistic adevărat, aici e locul în care trebuie să-l cauţi. Se pare că insula Egina este patria fisticului. Scump, dar dacă vă place, merită toţi banii pe care sunteti dispuşi să-i cheltuiţi aici, pentru. Eu am preferat o cutiuţă mica şi cuminţică de ulei de măsline de jumătate de litru. 5 euro. Acum, ajuns acasă, pot să vă garantez că a meritat!

            Uleiul ăsta minunat care s-a insinuat în viaţa noastră şi ne mângâie papila gustativă neâncetat! Aseară, am cerut un greek salad şi am căpătat o farfurie uriaşă cu bucăţi mari de roşie, cu ardei gras şi ceapa roşie feliate în bucăţi generoaase şi cu măsline, toate îmbăiate în ulei, bineânţeles de măsline. Deasupra, se odihnea o frumoasă bucată de brânză presărată cu ceva ierburi aromate. Alaturi, garlic bred. Adică mai pe româneşte felii de pâine prăjită, unsă cu usturoi şi presărată şi ea, cu ceva ierburi de acelea bine mirositoare. Pe urmă, eu am optat pentru un soi de tocană de vacă; bucăţi mari de carne, scăldate într-un sos semi-picant de roşii, lângă care erau cepe întregi fierte şi coapte. Totul pe un pat de orez alb şi lunguieţ. Mâncarea asta se desăvârseşte în cuptor, în vase de ceramică. O dată aduse la masă, vasele de ceramică sunt vărsate în nişte farfurii imense, din care trei, patru persoane se pot îndestula fără probleme.

            Silvia a ales cam aceeaşi chestie, numai că  în loc de carne de vacă era carne de miel, iar în loc de ceapă coaptă erau cartofi, dar sosul şi vasele de ceramică erau aproape identice. La care vinul casei roşu şi sec se potriveşte de minune. Bineânţeles, odată cu cea de a doua carafă, din partea casei primeşti îngheţată de vanilie, aşezată în mod înţelept pe un pat de felii de pepene roşu. Miam, miam! Din păcate, turişti sunt destul de puţini. Criza ? Nu ştiu. Dar ştiu că aici unde am fost noi, turistul se simte răsfăţat de catre personal. Nu insultat, jefuit şi dispreţuit.

            Astăzi e zi de leneveală. Nu ştiu ce borcane am încurcat eu, dar în loc de trei zile la Atena şi două la Egina, e tocmai pe dos. Ziua asta pentru mine, este complet supranumerar. Şi vorba doamnei Clemycali, mare lucru de făcut în Egina nu-i, să plec pâna la Atena mi-e cam lene, aşa că îmi clătesc ochii pe întinderea apei bine adapostit de soare, la umbra unor copaci care îngăduie lângă ei, o terasă. Citesc şi din când în când mai mâzgălesc impresii. Inspirată carte de vacanţă am luat cu mine : “Mănâncă-mă”/ Agnes Desarthe / Curtea veche. La atâtea bunătăţi pe care le savurezi pe aici, se potriveşte de minune această carte spumoasă. Citez de pe copertă :” Romanul lui Agnes Desarthe nu este doar o carte in care se amestecă savuros şi mângâietor denumiri exotice şi sofisticate de gusturi şi arome franţuzeşti, nici o istorisire despre o femeie cu o taină de nemărturisit […] este o carte ce aminteşte – şi nu doar prin titlu – de povestea lui Alice în Ţara minunilor. Numai că Alice […] s-a făcut mare, se numeste Myriam şi vrea să găsească aievea tărâmul fermecat, în care dorinţele devin realitate şi viaţa e simplă”.

            Silvia vine de pe plajă şi-mi declară : -Mi-e sete! –Apă? Întreb eu plin de candoare! Ea priveşte la mine la ca un picat din lună; pricep şi-l chem pe puştiul pletos şi blond ca un scandinav. Cer bere. La halbă. Băiatul vine cu două halbe reci că aproape nici nu poţi să le ţii în mână, aburite pe dinafară şi cu  berea gulerată corespunzator cu o spumă deasă. Mmmm, ce bună e! Până la urmă e bună şi leneveala asta. Pare-se că lenea încă nu a omorât pe nimeni…. Nu, lenea încă nu a omorât pe nimeni, dar nici leneveala nu mai e tocmai pe gratis. Pentru şezlongul pe care Silvia se răsfaţă la soare, plătim patru euro. E drept că în preţ intră şi o umbrelă şi o masuţă pe care îţi aşezi berea. Deci, face! Culmea e că aici, am primit bon fiscal pentru absolut orice, de la buticul cel mai mititel până la restaurantul bun în care am cinat aseară. Naţie săracă, dar care nu-şi permite luxul   să-şi fure căciula singură, cum se întâmplă prin alte părţi.

            Vremea trece pe nesimţite. Briza mării îşi face datoria şi foamea ne aminteşte discret, că ora prânzului a cam sosit. Eu cer Chief Salade care se va dovedi o banală salată Cezar, şi Greek Meet Balls. Acestea din urmă sunt pur şi simplu delicioase. Prăjite evident în ulei de măsline, cam negricioase la culoare pentru că sunt făcute numai din carne de vacă, cu o crustă fragilă la suprafaţă, pur şi simplu se topesc în gură. Sunt patru la număr şi asortate cu niste delicioşi cartofi prăjiţi, roşii felii, frunze de salată, şi lămâie. N-aş putea să spun că-s tocmai uriaşe dar, după ce-i pasez una dintre ele Silviei care se lupta cu un castron plin de peştisori prăjiţi absolut îmbietori, mă lupt şi eu cu restul de trei chiftele. După ce dovedesc două, încep să mă simt sătul. Dar nu mă îndur să le las să plece de lângă mine şi să fie oropsite pe undeva, pe la resturi inutile. O savurez şi pe a treia, încet, pe îndelete; cerul gurii este mângâiat de catifelate senzaţii de ierburi aromate. Am reuşit să identific nişte cimbru, parcă nişte rozmarin, dar nu pun mâna în foc pentru restul. Ca şi la bucătăria libaneză, senzaţia de gust bun rămâne multă vreme, indiferent cât de temeinic îţi clăteşti papilele cu vinul casei la carafă, rece şi foarte bun!

            Silvia revine de la plajă cam înfierbântată şi se răcoreşte şi ea cu o bere. Eu mă delectez cu spectacolul din apa mării, unde mămici, tătici, bunicuţe şi bunici, se joacă laolaltă cu ţânci mai mari sau mai mici. Toţi fericiţi. Şi toţi în largul lor, pentru că nu e nicicum înghesuiala aceea colcăitoare pe care o ştim de pe plajele noastre de la Mamaia, sau de pe aiurea. Aici, lumea se răsfaţă pur şi simplu omeneşte.

            Citesc în continuare din cartea asta fermecatoare, “Mănâncă-mă”, carte străbătută de un optimism resemnat, izvorât dintr-o disperare plină de speranţă. Întreaga carte este un oximoron. Cât de greu este să vrei să vezi lumea cu proprii tăi ochi, eliberat de convenienţe şi lăsându-te purtat numai de propriile tale porniri? Foarte greu. Asta pentru că rude, prieteni, cunoscuţi, necunoscuţi, te diagnostichează drept rebel şi te ostracizează urgent. Poate voi face o referire mai completă la aceasta carte, separat.  Dar nu aici şi nu acum. Deocamdată încerc să o descifrez până în cele mai ascunse sensuri ale sale. Oricum, este o carte la care este de reflectat. Nu este numai o simpla carte de vacanţă, cum pare la prima vedere.

            Acum, pe seară, pare că marea a fost pictată de un suprarealist; aproape de mal, este gri-verzuie; ceva mai departe, verdele se transformă treptat, în verde crud; brusc, în larg, apa redevine la albastrul ultra-marin binecunoscut. În zare, cargouri şi pacheboturi se întretaie cu iahturi de lux, cu vedete rapide şi cu ambarcaţiuni mai modeste, pentru toate buzunarele. Toată lumea poate cumva trăi fericită. E loc pentru toată lumea. Când vor înţelege oamenii acest lucru uluitor de simplu?

            La orizont, cerul se desparte de mare în tonuri alburii şi se ridică spre înalt treptat, până la azuriul senin Mirific! Sunt aceste gânduri izvorâte din mirajul lenevelii ? Nu ştiu. Dar ştiu că ziua de azi, mi-a mers direct ‘la casa sufletului’ … Nu e nimic de făcut la Egina ? O, ba daaaa! Este de făcut enorm. De exemplu, să-ţi odihnesti sufletul şi mintea. Să te eliberezi de  spaime si de imediateţuri. Să te eliberezi de imperiosul ACUM TREBUIE SĂ ! Să ce ??? Chiar. Ce este cu adevărat presant şi neapărat ?

 Blogul zilei   http://geaninalisandru.wordpress.com/

Read Full Post »