Am primit un mail pe care îl public exact aşa cum l-am primit.
Am citit cu atentie toate comentariile legate de Culianu si rezidurile care au generat postarile tale, foarte bune, legate de opera acestui mare savant român. Pentru a judeca opera unui om si calitatile speciale sau triviale ale muncii lui trebuie sa ne deconectam de niste pareri subiective si sa enumeram faptele. Din nefericire nu am reusit sa-l cunosc suficient de bine pe I.P. Culianu, intalnindu-l sporadic, de două ori, inainte morţii lui tragice, asa ca nu voi pune in discutie Culianu-Omul. Cunoscand insa opera lui academica, in care nu voi include cartile lui de popularizare sau beletristice, pot sa-mi spun o parere, cred eu avizata, despre I.P. Culianu-Academicul, un formidabil erudit si om de stiinţa. Competenţele mele de a comenta aceasta opera academica, in post scriptum acestui mic articol.
Am sa incep de la sfarsit. I.P. Culianu a fost o cometa a spiritului romanesc, adoptat cu dragoste si consideratie de toti cei care l-au cunoscut ca student si academic. Culianu detinea trei doctorate. Doua din ele la institutii dintre cele mai prestigioase din lume: Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano si al doilea la Sorbona, cu una din cele mai bune teze scrise de un doctorant – “Recherches sur les dualismes d’Occident. Analyse de leurs principaux mythes”, sub coordonarea lui Michel Meslin, devenit intre anii 1989-1993 Presedintele Sorbonei.
Puţini stiu ca inainte de a deveni profesor la Universitatea din Chicago, mostenind catedra lui Eliade, Culianu a predat Istoria Culturii Românesti la Universitatea din Groningen, universitate care face parte din exclusivul grup Coimbra.
In afara celor 240 de articole publicate intr-o perioada extrem de scurta, opera lui Culianu se reazema pe un piedestal academic de necontestat, format din trei carti fundamentale, “Eros et magie à la Renaissance. 1484”, publicata in 1984, “The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism”, publicată postum in 1992 si Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, publicata in 1991.
I.P. Culianu a fost specializat în gnosticism, creştinism timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii. Din nefericire opera lui nu si-a gasit continuatori la nivelul lui si in mare parte a ramas neterminată. Ca orice mare academic, Culianu si-a gasit admiratori si critici infocati. Personal sunt si una si alta, asta insa nu ma pozitionează in grupul celor care il bagatelizeaza, incercand prin tehnici murdare sa-i diminueze măretia umană si valoarea academica. Culianu a fost un mare academic si un mare român, din nefericire nu am avut unul mai bun in aceste doua decenii trecute de la oribila crima care i-a curmat viata.
Restul nu poate fi relevant intr-o discutie serioasa. Aluzii si insinuari bazate pe “fobii” sau “filii” nici macar nu pot fi luate in considerare, pur si simplu nu sunt relevante. Din nefericire se gasesc multe suflete mici si ignorante care si-au facut o profesiunea de credinta din denigrare, păcat pentru ei, si păcat pentru cei care-i asculta.
P.S. despre competentele mele, puteti citi aici sau aici.
http://politeacademics.wordpress.com/ – primul link
http://www.religionacademy.com/book – al doilea link
BONUS. Autorul acestui articol are NUMAI două doctorate, şi este profesor la o universitate din State.
Tiberiuorasanu's Blog 
https://tiberiuorasanu.wordpress.com/?s=eros+magie+si+asasinarea
Nu bagatelizez nici opera nici viata academicianului Culianu.
M-a bucurat remarca autorului acestui topic care accentueaza zona in care a excelat eruditul roman si anume:”gnosticism, creştinism timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii. Din nefericire opera lui nu si-a gasit continuatori la nivelul lui …” Da! si eu cred ca exista un hiatus in cercetarea acestor perioade. 🙂
tibi 😆 scuza-ma pentru tacerea mea vinovata.Trec printr-o noua perioda nefasta ,de natura dentara.De doua zile mi-am luat” inima” in dinti si pun capat suferintei. Temele pe blogul tau incumba gandire,analiza si participare.Or,cand iei tranchilizante……..:)
Draga mea dora, este normal să-ţi vezi mai întîi de sănătate. Ştii că uşa mea este deschisă întotdeauna şi eşti primită cu bucurie. 🙂
Acest articol este scris de Teofil, ca răspuns la un bombardament la care m-a supus un postator, care credea că sunt un soi de pradă usoară şi mă face el marţ cu elucubraţiile sale desprinse de temele mele despre Culianu, autor pe care îl cunosc mai bine decît multe zeci de mii de cititori. În fine.
O să scriu despre Culianu, Moshe Idel, Umberto Eco ş.a. pînă mă voi plictisi. 🙂 Aşa că, eşti binevenită oricînd!
Conferinţă de presă a piratului la ora 16.
Eu n-am avut acces la tv. Se întrevăd soluţii sau băltim în criză?
Habar nu am că nu m-am uitat.
Am citit frînturi din conferinţa de presă pe blogul lui Teofil – comentariile succesive ale lui Cetăţean de după ora 16.
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/07/20/demontarea-unei-prezumtii/#comment-82794
Dar, nu-mi prea vine să cred că mai sunt soluţii miracol.
Urmează ceea ce se preconizează de ANI buni :
prăbuşirea.
Asta este piesa, asta joacă actorii politici.
tibi,
piratul a fost cam ingrijorat pe motiv de spatiu’Schengen.
Si are dreptate cand spune ca Romania si-a indeplinit majoritatea angajamentelor,iar „accidentul”(chiar asa s-a exprimat) de la CC si Senat pe Legea ANI nu justifica criticile dure,cu atat mai mult cu cat legea se afla inca in stadiul de procedura si nu este definitiva.
Solutia este adoptarea unei noi legi(in acest moment sunt 3) pe tema anticoruptie.Pentru aceasta solicita Sesiune parlamentara extraordinara. 🙂
Mulţumesc dora
Se pare că piratul a rămas cam singurul care încă se mai îngrijorează de ceva.
Sau, poate că nu mai înţeleg eu lumea în care trăim. Asta E.
Astăzi am primit vestea că a murit mama unei foarte bune prietene de a tiberiuşei, evreică.
Mai mor şi evreii din cînd în cînd, nu-i aşa ?
Are cine să nu plîngă după ei.
Tibi, mie la Târgul de carte la Muzeul Naţional de Istorie mi-a venit un cititor care mi-a spus că este profesor universitar la ASE.
L-am recunoscut de la Gaudeamus, venise vreo două zile la rând şi cumpărase două „Comisii” fiindcă urma sf Andrei şi Sf Neculai.
În martie a cumpărat „Dumnezeu era-n vacanţă” a răsfoit-o şi mi-a zis: „iar te iei de evrei! Păcat! Dacă Dobritza nu era evreu ar fi putut fi cea mai bună carte pe care am citit-o în ultimii 20 de ani.
-Edith este un personaj remarcabil şi este evreică!
-Stai în banca ta fetiţo! Păcat că scrii atât de bine! Nu te mai lua de evrei!”
Nu-mi venea să cred!
După un timp domnul de la editura Hasefer pe care-l ştiam mi-a răsfoit cărţile apoi a plecat fără să cumpere.
M-am dus la standul editurii Hasefer şi i-am dus şi Comisia ZÜRICH şi Dumnezeu.
Ţi s-a părut ceva incorect în cărţile mele?
Nu la tine m-am referit Doina, şi cred că ştii foarte bine acest lucru.
Hai să reiau aici comentariul pe care mai întîi l-am tratat cu indulgenţă, după care m-am radicalizat în discuţia cu misteriosul Z, care văd că acum colportează controversa noastră, pe mai multe bloage, cu intenţia vădită de a mă discredita. N-am de gînd să răspund nicăieri, cum nu am făcut acest lucru nici pe blogul tău.
NU este prima dată cînd păţesc aşa ceva. Nici ultima, SPER !
Individul acesta îmi urmăreşte blogul de luni în şir. A recunoscut chiar el acest lucru, într-una dintre postările pe care i le-am băgat la spam. OK ?
https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2010/07/18/tadic/
Sper că remarci
„cu excepţia evreilor, nimeni nu se erijează în postura Lui. nici ei nu pot fii drepţi, mai ales ei, iar strîmbăciunea lor e cea mai strîmbă din univers, pentru că tot el le-a dat-o.
a crede că undeva pe pămînt poate fii un om drept, e doar o dorinţă deşartă, iar ei chiar mai puţin ar putea avea unul, decît alţii”.
A, eu ştiu că tu nu te-ai referit la mine acum.
Dar mi-am amintit de întâmplarea de la Muzeul de Istorie şi mi s-a părut aberant şi incredibil că acel tip a putut să spună aşa ceva. Şi nu a spus-o în două vorbe ci a stat jumătate de oră pe capul meu.
M-a întrebat şi câte exemplare mai am din Comisie şi mi-a spus că la ediţia viitoare să înlocuiesc peste tot „evreu” cu „român”. NUMĂRASE în carte de câte ori spusesem despre Dobritza că este evreu.
Mi-a spus că atitudinea mea poate intra sub incidenţa legii şi mi-a spus de o ordonanţă de urgenţă pe care am încălcat-o.
A trebuit să am o exprimare destul de tranşantă să scap de el.
Doina dragă, fiecare dintre noi a avut, are sau va avea, tot felul de experienţe.
Plăcute sau nu, fac parte din bagajul nostru existenţial.
Ca orice om de pe lumea aceasta, am şi eu cîteva „fobii” şi cîteva „filii”.
Multe dintre ele, trec în ne/ştiinţa multora, pentru că nu le exprim nicăieri, niciodată.
De regulă, sînt un tolerant mai tolerant decît pot să creadă unii sau alţii.
Dar, atunci cînd răbdarea mea este pusă la grea încercare, bufnesc.
Mă eliberez, nu acumulez ca Mădălina un prea-plin, pe care de exemplu comentatorul tău nu-l înţelege, deşi tu i-ai explicat cum nu se poate mai limpede ce şi cum, poate conduce la soluţia adoptată de „fata dragă”.
În treacăt fie spus, este clar că şi el face parte din gaşca ăluia denunţat de tine cu postările sale imbecile cu tot.
Nu mai intru în amănunte. Îţi spuneam că sînt obosit.
Îmi va trece, SI-GUR !
POSTARE NOUĂ.
Postare nouă.
🙂
Nu este minunat faptul că, în ultimele 30 de minute, compu meu a fost supus unor atacuri ? Ador acest lucru ! 😀
Ba eu n-am reuşit să intru nici măcar la mine timp de O ORĂ. Am încercat şi la tine fără rezultat.
Aşa că dacă ai suferit doar juma de oră stai binişor. 😛
[…] Mai multe puteti citi pe blogul lui Tiberiu Orasanu care a avut bunavointa sa-mi publice un comentariu legat de I.P. Culianu – Lăsând fobiile deoparte! […]