Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 31 iulie 2010

            După plecarea celor doi tineri, Maestrul este cuprins de o stare stranie. Prea multele coincidenţe, îi dau de gîndit. Îl roagă pe secretar să rămînă în seara aceea la masă şi la un pahar de vorbă. Bucătăreasa, le va pregăti ceva, cum ar fi de exemplu, minunata sa omletă. – Dar Ecaterina a dispărut iar, Maestre! A lăsat un bilet în care spune că de data asta ştie unde să-l găsească pe iubitul său şi a plecat!. – A, da ? nu-i nimic; ne descurcăm noi cumva.

            Maestrul este tulburat. I se pare cum nu se poate mai straniu că, acel tînăr care se  pretindea a fi fiul său, venise să vorbească despre Orfeu şi Euridice cam în acelaşi timp în care Maestrul evoca în faţa secretarului, “aniversarea aceea cu Mihail Sebastian, Camil Petresc şi alţii … cînd am discutat despre teatru … mai ales posibilităţile de a reinterpreta miturile clasice…” Este rîndul secretarului să fie încurcat. Stenograma sa nu consemna decît parţial ce spunea Maestrul acum. Mare parte rămăsese doar în gîndul Maestrului care privea pierdut în visare, pe fereastră.

            Chiar şi scena jucată de Niculina şi de Laurian suscită discuţii. Cei doi, văzuseră cam acelaşi lucru dar, şi-l aminteau în mod diferit. Niculina dansase în faţa Maestrului, acompaniată de Laurian, un dans care îi evoca acestuia “dansul Salomeei din piesa lui Oscar Wilde”. Mai persistau ceva neclarităţi. Cum ceruse Niculina consimţămîntul pentru căsătorie ? îngenunchease în faţa Maestrului atunci sau la plecare ? cum reuşea să-şi tot schimbe veşmintele atît de repede în diversele ipostaze ale scenetei jucate ? Cum intuise ea că Laurian ar putea fi chiar fiul Maestrului ?

            La ultima întrebare, secretarul are un răspuns dar deocamdată, îl ţine pentru sine;  pe un exemplar al celui mai popular roman al Maestrului, Roata Morii, acesta scrisese : “Sibiu, Crăciun 1938, Orfeu, Steaua sus răsare” iar mama lui Laurian, adăogase în 1945 : “Pentru Laurian, cînd va fi mare, ca să ne înţeleagă şi să ne ierte”.

            A doua zi, Maestrul îi telefonează secretarului şi-l însărcinează să le ducă mirilor la primărie, un buchet cu 19 trandafiri. Aici, nici urmă de cei doi. Funcţionara de la informaţii ridică din umeri. Nimeni dintre cei programaţi nu figura cu numele celor doi. Consternat, secretarul porneşte către locuinţa Maestrului. În pragul uşii, bucătăreasa îl aştepta :” – A plecat exclamă. Şi-a făcut singur valiza şi a plecat!…”

            N-ar fi fost prima dată  cînd Maestrul dispărea, ori cuprins de inspiraţie pentru a putea să scrie în linişte vreo nouă carte, ori cu cîte vreo nouă cucerire. Nu ar fi fost nimic prea ieşit din comun dar, de ce căsătoria tinerilor se contramandase ? de ce Maestrul plecase precipitat ? nu cumva în faţa primăriei, în acea camionetă ponosită care demarase brusc, o văzuse chiar pe Niculina ? de ce se apucase maestrul IAR de fumat ? Bucătăreasa mai pune şi ea, ceva paie pe foc : aseară, mai fusese cineva la Maestru după ce plecaseră ceilalţi, iar dimineaţă primise un telefon misterios. Apoi, la întrebarea secretarului, lămureşte o parte de mister, de fapt mai mult adîncindu-l : “ – Nici maşină, nici taxi şi nici limuzina Societăţii. Era un fel de camionetă, veche şi hodorogită … Mi-era ruşine că ne văd vecinii şi am intrat repede în casă”.

            Îngîndurat, secretarul se aşează la birou. Care va să zică, Niculina ghicise : mama lui Serdaru era artista care trebuia să joace rolul Euridicei în piesa lui Pandele. Atunci cînd se năpustiseră în viaţa Maestrului, cei doi tineri au jucat o pantomimă după o legendă indiană. Legenda lui Matsyendranath, creatorul şcolii de Hatha-Yoga, venerat atît de hinduşi cît şi de budişti, cel despre care superstiţia populară spune că a fost creat dintr-un peşte şi nu născut din pîntec de femeie, pentru că Domnul Shiva a vrut să-l creeze din puritate absolută, iar puritatatea absolută nu poate fi găsită decît în cele cinci elemente ale vieţii : foc, apă, cer, pămînt şi aer.

            Se aude telefonul. Ce instrucţiuni lăsase Maestrul, întreabă directorul editurii ? Nu, nu despre Memorii era vorba ci, Maestrul îi telefonase să-l anunţe că va scrie un volum de piese de teatru. Secretarul rămîne iar pe gînduri. Cum reuşeau cei doi să-şi modifice înfăţişarea atît de rapid ? Erau prestidigitatori ? Că învăţaseră arta dramatică amîndoi era limpede deşi ea trăia din lecţii particulare iar el, era instructor de înot. Îşi aminteşte cum la un moment dat, sînii Niculinei se dezgoliseră. Să se fi îndrăgostit Maestrul de Niculina ?

Read Full Post »