Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for august 2010

             Tot aud vorbindu-se insistent de un subiect pe cît de adevărat, pe atît de fals : reforma statului. Mă rog, mie mi se pare a fi mai corectă formularea “reforma instituţiilor statului”, dar nu insist. O să spun vreo două vorbe despre funcţionari şi funcţionarea instituţiilor statului în plin proces de reformă ( Ha Ha).

            Există un cerc vicios : legislaţia ţine cont mai întîi de cei care trebuie să o aplice în mod direct, respectiv funcţionarii de la ghişee, NU de nevoile cetăţeanului, şi nici măcar de nevoile „statului” – conceput (în mod fals) ca totalitatea funcţionarilor din administraţie NU ca o comunitate de cetăţeni (adică ce ar trebui să fie, dar nu prea E).

            Despre asta este vorba, de fapt şi nu de azi, de ieri.

            Inclusiv de acum vreo patru decenii se tot caută soluţii de reducere a personalului administrativ şi nu se reuşeşte.

            Nici măcar Ceauşescu, aşa dictator cum a fost el şi nu a reuşit să facă ordine în acest domeniu.

            Iar dacă vă faceţi iluzia că va reuşi cineva, vă urez aşteptare plină de speranţe, care să se împlinească.

            Îniţiatorii procesului legislativ (începînd de la guvern sau simplu parlamentar) ştiu precis că dacă se simplifică procedurile prin care cetăţeanul trebuie să ceară ( o aprobare de ex), să declare (ceea ce i se cere de multe ori abuziv) sau să plătească taxe sau impozite, repet dacă aceste proceduri ar fi simplificate, trei sferturi din aparatul administrativ s-ar trezi brusc fără obiectul muncii, şi cum imensa majoritate a acestor funcţionari sunt puşi pe funcţii pentru că sunt neveste, nepoţi , copii şi indiferent ce alt soi de rude ale celor care învîrt politica pînă la nivel de cătun, adio informatizare şi PAY POINT (puncte la care în ţările civilizate poţi plăti absolut orice, puncte aflate oriunde la îndemîna cetăţeanului). Iar parlamentul, ca organ legislativ, desăvîrşeşte harababura.

            Ce are asta de a face cu miniştrii vizaţi acum de remaniere şi sau cu premierul ?

            Nimic mai mult decît că la astfel de şmecheraşi dîmboviţicani care frînează reformele începînd cu perioada postbelică şi pînă în prezent, ar trebui puşi ca şefi de departamente măcar cîţiva oameni competenţi nu oameni puşi pe criterii politice, că pe fraierii aceştia, birocraţii hîrşiţi în rele de prin ministere îi mănîncă la micul dejun fără să dea semne de saţ.

            Nu numai că şmecheraşii-frînari le pun beţe în roate celor care cred că pot să reformeze sistemul dar, mai mult decît atît, şmecheraşii le întind tot felul de capcane în care fleţii ăştia cad ca muştele în lapte începînd de la premier, pînă la oricare ministru. Şi cînd lumea exasperată pe bună dreptate ţipă, pac, telemogulizatele isterizează populaţia.

            Mai ştiţi ce i-a spus lui Andrei Pleşu pe cînd încă mai credea că poate face măcar ceva în politică şi a fost ministru la cultură apoi la externe, un funcţionar de la Minister?

            VOI MINIŞTRII VENIŢI ŞI PLECAŢI dar  noi, FUNCŢIONARII, SUNTEM PERENI !

            Despre asta este vorba : sistemul se apără foarte eficient !

            Şi mai este vorba despre justiţia care repune pe post orice incompetent dat afară din sistem, spre adînca satisfacţie a presei care jubileză „că acest guvern NU a reuşit să facă nimic” şi spre bucuria opoziţiei care clamează fără astîmpăr : „acest guvern trebuie să plece, că venim noi şi …” dar asta nu mai spune cu voce tare : „stricăm şi ce nu a fost stricat pînă acum”.

BLOGUL ZILEI  :  http://copaculdinpadure.wordpress.com/

Read Full Post »

             “- Ameninţările ?

– Sigur. Televizorul, de exemplu.

– Televizorul ?

– Sigur. Unde credeţi că se află în acest moment milioane de americani, de italieni, de francezi, de japonezi şi aşa mai departe ? Se uită la televizor, tembelizaţi. Nu gîndesc. Nu se mişcă. Se uită şi atîta. Televizorul gîndeşte pentru ei, se mişcă pentru ei, trăieşte pentru ei. Trăieşte ? Îi otrăveşte cu idioţenia lui şi ei nu-şi dau seama. Îi face apatici, dar ei nu-şi dau seama. De ce se uită, se uită şi iar se uită ? Toate pericolele lumii sînt închise în cutia asta blestemată care stă în mijlocul casei ca un altar şi toţi îngenunchează muţi în faţa acelui altar. Orice Hitler ar putea să transforme prin televiziune o naţiune paşnică într-o haită de fiare : mitingurile sale, ochii săi, ar putea intra în orice sufragerie, în fiecare dormitor, şi n-ar mai fi nevoie să mergi undeva ca să-l asculţi sau să-l vezi. Totuşi, ei nu stiu asta, nu bănuiesc nimic, nici măcar nu se gîndesc de ce se uită; se uită şi gata. (…)

            – Foarte bine, domnule Bradbury, dar datoria jurnalistului nu este să exalte fărîma de frumos care există, ci aceea de a căuta răul, urîtul şi să-l denunţe. Datoria omului nu este aceea de a se mulţumi, este aceea de a se răzvrăti. Numai prin revoltă se poate afla adevărul.

            – Dar într-un anumit moment trebuie să găseşti acel adevăr. Vine o vreme cînd societatea spune jurnalistului, OK, băiete, totul e în regulă, e perfect. Dar, devreme ce eşti aşa de grozav şi dai în stînga şi-n dreapta aşa de bine, devreme ce ai stricat totul, toate speranţele noastre, iluziile noastre, explică-ne cum să ni le refacem. Atunci, draga mea, ori spui cum să se refacă ori închizi prăvălia. Au atacat mult societatea, cu un entuziasm de balic. Dar nu poţi fi balic o veşnicie. Balicii au întotdeauna febră şi nu poţi să ai febră o veşnicie. Febra este o boală, iar boala nu este veşnică. Atunci cînd termometrul urcă la patruzeci şi unu de grade, sau mori sau te vindeci”.

            Au trecut aproape cinci decenii de cînd Ray Bradbury a spus acest adevăr dureros, într-un interviu acordat excelentei jurnaliste care a fost Oriana Fallaci. (Dacă soarele moare / editura Dacia / 1981 / pag. 23 şi 25)

            Vi se pare actual?

            “Televiziunea, prin urmare, ŞTIE că poate determina gusturile publicului fără nevoia de a li se adecva în mod servil. În regim de liberă concurenţă, ea se adaptează, bineînţeles, unei legi a cereri şi a ofertei, dar nu faţă de public, ci faţă de comanditari : educă publicul potrivit intenţiilor comanditarilor”, spune Umberto Eco (Apocaliptici şi integraţi – comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă / Polirom / 2008 / pag.341) .

            Vi se pare cunoscută această metodă ?

Read Full Post »

 Preiau de pe un blog, un comentariu extrem de lucid :

 Mihaela Says:
august 28, 2010 la 09:24

Spune Reddog
“Cat de prost poti sa fii sa nu-ti dai seama ca PSD, fie sub conducerea lui Geoana, fie sub conducerea lui Ponta, nu face altceva decat sa te foloseasca? Cat de prost trebuie sa fii, daca nu-ti dai seama ca Ponta deja s-a lepadat de tine si vrea sa-ti dea eject?”

      Nu prost de tot, canalie, cu siguranţă. O canalie care vai nouă a plăcut multor tineri intelectuali români de moda nouă, absolut inexplicabil, ptr. mine. Antonescu, forma fără fond, ales cu grijă, ca de altfel toate capeteniile PNL, nu face decît să îndeplinească pofta ce pofteşte Patriciu. Nu am crezut nicio clipă că vor intra la guvernare, după 2008. Nu dorea Patriciu. D’aia nu mai putea el de membrii oneşti ai PNL, cîţi or mai fi. Lui Patriciu îi este inclusiv, dacă este la guvernare sau în opoziţie, în relaţia lui cu PSD-ul. Fiind în opoziţie a obţinut de-a moaca Petromidia de la PSD. Patriciu nu vrea la puşcărie (ceea ce mi se pare normal); anormal mi se pare tot ce s-a întîmplat în aşa zisul partid liberal într’u apărarea lui de puşcărie din 2005 pînă în zilele noastre, sacrificîndu-se astfel visurile şi speranţele a milioane de români. Odată cu ele s-a pierdut o şansă istorică uriaşă pentru România. PSD-ul – partidul stat, corupt şi puternic să fie făcut una cu pămîntul, lăsat în opoziţie mai multe cicluri electorale şi silit astfel să se reformeze. A fost păstrat aşa cum era, graţie trădării liberalilor. România nu va mai avea cum, pe viitor, să ajungă la situaţia de la sfîrşitul lui 2004. Amintiţi-vă că nici atunci alianţa DA nu avea majoritate. A fost nevoie de un Băsescu, şi de o soluţia imorală……..şi România le-a avut.

      După plecarea lui Băsescu, dreapta (sau ceva cît de cît apropiat de conceptele ei) se va afla într-o situaţie mai dificilă decît în anii ’90. În opinia mea, şansa uriaşă a dreptei s-a pierdut în 2005 şi anii care au urmat, PNL-ul patrician, avînd rol principal în scenariul trădării dreptei româneşti. În esenţă, PNL-ul nu a fost nidiodată din ’90 încoace, de dreapta. Electoratul lui, DA.

      Adevăraţii vinovaţi, de ce s-a întîmplat după 2004 ?

      Oligarhia financiară lăsată să se dezvolte prin rapt în epoca iliesciană şi care a devenit atît de puternică prin uriaşele resurse economice pe care le-a acumulat, încît a putut cumpăra absolut totul . De la societate civilă, partide, presă (îin proporţie de 99,9% , îi vezi acum cu ochiul liber cum cad ca muştele pe hîrtia muscamol) pînă la JUSTIŢIE. Avînd toate acestea la cherem, faci tot ce pofteşti cu orice ţară din lumea asta.

      Vinovatul cel mai vinovat ?

      Cu mult, cu mult amar şi obidă o spun

      naţiunea română

      Ea a permis ca toate acestea să se întîmple.

BLOGUL ZILEI  http://copaculdinpadure.wordpress.com/

Read Full Post »

Ştafetă

 Am preluat de pe un blog un chestionar interesant.

1. Câte carti ai citit pâna acum de la începutul lui 2010?
2. Câte carti de fictiune si câte de non-fictiune?
3. Care e proportia de scriitori barbati vs. femei?
4. Care e cartea preferata citita pâna acum in 2010?
5. Care e cartea care ti-a placut cel mai putin pâna acum în 2010?
6. Ai început vreo carte si n-ai putut sa o termini?
7. Care e cea mai veche carte citita?
8. Dar cea mai noua?
9.Cea mai lunga si cea mai scurta carte?
10. Câte carti împrumutate si/sau de la biblioteca?
11. Câte carti citite sunt traduceri?
12. Care e cel mai citit autor anul acesta?
13. Ai recitit vreo carte?
14. Care e personajul preferat din cartile citite pâna acum în 2010?
15. Ce tari ai vizitat prin cartile citite?
16. Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata?
17. Ce scriitori descoperiti în 2010 ai vrea sa citesti mai mult?
18. E vreo carte a carei lectura îti pare rau ca ai amânat-o?

Si am sa inchei cu un citat celebru despre carti: “Cartile sunt cei mai tacuti si constanti prieteni; sunt cei mai accesibili si intelepti consilieri si cei mai rabdatori profesori” – Charles W. Eliot
Si cu o intrebare:
– Care este diferenta dintre literatura si jurnalism?
– Ziarele sunt de necitit, iar literatura nu se citeste.
Sper doar ca e o gluma buna!

BLOGUL ZILEI  :   http://catilupascu.wordpress.com/

Read Full Post »

             Ştiu că nu se pun semne de exclamaţie în titluri, dar nu-mi pasă

            După ce a numit o comisie prezidenţială care să alcătuiască un raport pe marginea crimelor comise de comunişti în România, preşedintele Băsescu s-a prezentat în faţa parlamentului şi printr-un discurs hotărît a condamnat comunismul ca fiind un sistem ilegitim şi criminal. În parlament, în timp ce preşedintele îşi ţinea discursul, o trupă de haidamaci condusă de VC Tudor a făcut un scandal înfiorător, chipurile sub formă de protest. A fost o manifestare de ură fără de seamăn la adresa omului care în loc să se integreze cuminte în sistemul ticăloşit, a ales să-l submineze din interior. Amintesc faptele, chiar dacă nu în mod strict cronologic.

            Episodul “bileţelul” a fost scînteia care a aprins incendiul. Un PM intervenea la preşedinte, pentru ca acesta să intervină la rîndul său la Ministrul Justiţiei, în favoarea opririi unor anchete la adresa unui apropiat al său. Preşedintele nu a intervenit, iar  Patriciu a avut onoarea de a sta o zi la “răcoare”. Restul haitei de infractori, văzînd că oricare dintre ei poate să urmeze la “mititica”, a declanşat războiul împotriva “dictatorului”. A urmat suspendarea, alungarea PD de la guvernare şi formarea sinistrei alianţe PSD+PNL, partide sponsorizate generos, amîndouă, de Patriciu.

            La suspendare, electoratul prezent la urne a spus în mod hotărît NU loviturii de stat : 75 % din electorat, l-a reconfirmat pe preşedinte în funcţie. În mod nomal, în acel moment Parlamentul ar fi trebuit să fie demis de drept.

            La expirarea primului mandat, au urmat alegeri prezidenţiale. Maşinăria propagandistică a mogulimii s-a pus în mişcare cu una dintre cele mai abjecte campanii de denigrare la adresa preşedintelui Băsescu văzute vreodată pe undeva prin lume. Chiar reprezentanţii diplomatici ai statelor democratice – mai puţin Rusia!, au simţit nevoia să ceară amănunte despre această situaţie nemaiîntînită.  Culmea neobrăzării, a fost că pesedistul care conducea atunci televiziunea PUBLICĂ, a interzis preşedintelui să adreseze românilor un mesaj de Ziua Naţională a Romîniei, lucru nemaiauzit şi nemaiîntîlnit în lume, niciodată, nicăieri.

            Cum principalele televiziuni se află în mîna principalilor duşmani ai preşedintelui Băsescu, pe acestea se derulează non – stop de ani buni, o campanie deşanţată de denigrare a preşedintelui şi a singurei formaţiuni politice care îl mai susţine – încă, anume PDL. Principiul picăturii chinezeşti funcţionează impecabil : pe seama crizei mondiale în general şi a crizei economice din România în special, populaţia a început să aplece urechea din ce în ce mai des şi mai atent, la manipulările acelor televiziuni.          

            Populaţia preferă să uite că în România, criza a fost adîncită de iresponsabilitatea cu care guvernul minoritar al PNL susţinut de PSD, a tocat aiurea, MILIARDE de euro.

            De fapt, războiul infractorilor împotriva preşedintelui, s-a transformat în răboiul infractorilor împotriva României. Singurul lor scop este îndepărtarea preşedintelui Băsescu, INDIFERENT de preţ! Se coc de zor scenarii pentru o nouă suspendare. Nu contează că suspendarea ar trebui să fie o măsură extremă, nu parte a unui joc politicianist. Nu pare să conteze nici măcar că parte a actorilor implicaţi în lupta împotriva preşedintelui, sunt în mod clar cu ochii aţintiţi către Moscova : Patriciu, Voiculescu, Geoană, Iliescu, Năstase ş.a.

            Din ce în ce mai subtil, atît pe la televiziuni, în presă cît şi pe bloguri, se insinuează din ce în ce mai insistent că cei care îl mai susţin pe domnul preşedinte al României, Traian Băsescu, ar fi idioţi, iresponsabili, dacă nu chiar handicapaţi mintal.

            Ei bine, eu încă îl susţin pe domnul preşedinte Traian Băsescu. Fie şi numai dacă privesc cine rîvneşte la funcţia de şef al statului –  prostănacul Geoană – care ar deveni automat preşedinte interimar, chiulangiul Crin, dementul VC Tudor şi mai nou, imbecilul de DD-OTV.     

 BLOGUL ZILEI  :   http://anticoruptie.hotnews.ro/

Read Full Post »

             Cine vrea să înţeleagă lumea descrisă de Doina Popescu – Brăila, va trebui să se transpună  la confluenţa dintre lumea descrisa de Ion Creangă, cu lumea descrisă de Ion Luca Caragiale, lume în care Mihai Eminescu nu prea are ce să caute decît ca gazetar acid. Doina Popescu nu face o descriere poetic-Schopenhaueriană a lumii. Doina îi pune sub microscop pe ticăloşi şi îi disecă necruţătoare apoi, după ce îi reduce la adevarata lor dimensiune de “bieţi omuleţi” îi dezvăluie privirii noastre izbucnind în rîs : de tîmpiţii ăştia vă este vouă frică ? De ei vă temeţi ? Ei, iată ce sunt acesti indivizi, de fapt – spune Doina pe buna dreptate : niste cretini iresponsabili, niste lacomi  dezumanizaţi prin rapacitate şi prin crime multiple, incluziv omucideri.

            Nu vă temeţi de ei şi de bogăţiile lor adunate prin crimă şi rapt. Luptaţi cu ei pentru că de fapt, cei slabi sunt ei, nu voi. Lăcomia lor îi face vulnerabili. Dacă aveţi suficientă răbdare şi putere, veţi vedea că de fapt, ei se luptă între ei, pentru banii care îi vor îngropa rînd pe rînd, pe toţi. Ei se ucid între ei . Ei sunt proprii lor ucigaşi.

            Dobritza , bancherii Alois şi Blum împreună cu slugile lor devotate răului, nu sunt altceva decît biete umbre pieritoare. Blum, înţelege acest adevăr pînă la urmă, prin suferinţă. Ceilalţi, NU.

            Corvin în schimb, este adevăratul promotor al luminii în care trebuie să ne scăldăm noi, toţi. Corvin este urmaşilor dacilor drepţi – omul dintr-o bucată!

            În lumea Doinei, femeia, poate să capete tot felul de înfăţişări. De la Rose – femeia care nemaiputînd suporta mişeliile unui cîrnăţar de duzină îi va dedica lui Corvin sprijinul şi iubirea sa, la doamna Maia – soţia devotată a bravului căpitan Vlaicu. De la Edith – femeia puternică şi cultă, care într-o clipă de slăbiciune se îndrăgostise de infamul Dobritza, la Tamara – prietena devotată care sfidează pericolele pentru a lămuri moartea prietenei sale Lida – ucisă de Dobritza de furie, doar pentru că avusese confirmarea impotenţei. Peste toate aceste femei, pluteşte nimbul aprigei, frumoasei şi harnicei Mihaica – bunica de poveste adevărată a povestaşei! Toate acestea sunt femei puternice pentru că “cine nu ştie, să afle că toată puterea şi bărbăţia, în chip ciudat, se trag de la femeie”.

            Sigur că binele trimfă pînă la urmă în lupta cu răul, chiar dacă pentru asta se cheltuie bani, nervi, timp. Dobritza cade pînă la urmă în plasa abil întinsă în calea sa de cei care îl vînau – răzbunătorii victimelor sale. “… – Dumnezeu l-a mînat pe tîlhar în puterea noastră şi iată că l-am adus, numai bun de priponit în temniţă … – Corvine, băiatule, m-ai lăsat fără suflare! Ai făcut o treabă de poveste. Haideţi cu fiara la beci … Mai mult pe brînci, Dobritza fu băgat în temniţă, fără să priceapă cine l-a arcănit”.

            Dobritza nu va fi judecat de un tribunal obişnuit. La banii şi la relaţiile sale, mai mult ca sigur că ar fi scăpat basma curată, doar pe ştatele sale de plată şi ale bancherului Borin, figurau sute de potentaţi din zeci de ţări. Lumea asta este mult mai mizerabilă decît pare, ne spune limpede Doina Popescu. Dobritza va fi judecat şi condamnat la moarte, de Comisia Zurich. Comisie formată din oameni drepţi, care suferiseră direct sau indirect samavolniciile mizerabilului.” – Vinovat. – Vinovat – Vinovat”. Toţi membrii comisiei de judecată îl condamnaseră unanim pe ticălos. Cine va executa sentinţa ? Grea problemă ! Oamenii obişnuiţi, au puterea de a-şi imagina pedeapsa, dar nu trebuie să  uităm că cine face ceea ce  fac ucigaşii, se aseamănă lor. Nu răzbunarea este calea de îndreptare a răului pe acest pămînt ci, OMENIA. Membrii Comisiei Zurich, înscenează o evadare pusă la cale de Edith, singura în care Dobritza ar fi putut avea încredere, îi procură acte false şi îl expediază în Argentina, raiul naziştilor scăpaţi de judecată după WW 2. Îl vom mai întîlni pe Dobritza. Are un rol destul de mic – cît să nu uităm de el, în romanul “Dumnezeu era-n vacanţă” şi îl vom mai întîlni într-un roman viitor, făcînd afaceri cu alt tartor nenorocit : Ceauşescu în persoană.

            Deşi nu recunoaşte, toate personajele lumii descrise de Doina au corespondent în real. Chiar şi cititorii acestui blog pot găsi asemănări cu un personaj sau altul din cărţile sale. Deşi pe plan ficţional, acţiunea cărţilor sale se sprijină pe serioase investigaţii istorice şi nu numai. Nu am nici cea mai mică îndoială că succesul şi recunoaşterea nu pot să o mai ocolească multă vreme pe Doina Popescu – Brăila. O întrebare mă mai  frămîntă totuşi : eu, aş fi avut puterea să-l execut pe mizerabil ? Dar dumneavoastră ?

BLOGUL ZILEI   http://doinapopescu.wordpress.com/

Read Full Post »

Palma

            A dat ? N-a dat ? Cert este că ceva s-a întîmplat. Ce ? Un cetăţean l-a admonestat pe preşedintele Băsescu, iar preşedintele a ripostat; cel puţin verbal. Ce a spus unul şi ce a spus altul, este mai puţin important. Ce spun chibiţii pe la antenele iRealităţii este la fel de irelevant. Relevant este faptul că războiul de uzură împotriva preşedintelui îşi urmează neabătut calea. Duşmanii săi îl provoacă, mizînd exact pe reacţia sa. Din păcate, preşedintele reacţionează exact aşa cum se aşteaptă provocatorii. Ori acest lucru nu mai este de trecut cu vederea. Preşedintele ar face mult mai bine să se mai abţină de a le da apă la moară tocătorilor săi.

BLOGUL ZILEI  :  http://badeadan.blogspot.com/

Read Full Post »

Older Posts »