Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 2 august 2010

            ”Am avut impresia că, în afară de satisfacţia că reuşise să-mi obţină această  călătorie excepţională, şi pentru motive pe care nu le ghiceam, Maestrul A.D.Palade era încîntat că voi lipsi două luni din Capitală”. La întoarcerea din călătorie, secretarul avea să afle ( oarecum ) motivele pentru care el nu trebuia să fie de faţă.

            Aşa după cum se aşteptase, Maestrul angajase un înlocuitor pentru a termina corectura la  Memorii şi la volumul de teatru. Cere să vadă manuscrisul şi şpalturile dar, află că Maestrul le ceruse în mod expres. De la tipografie află că volumul de teatru era tipărit dar, nici măcar directorul nu-l văzuse încă.

            Din India, secretarul trimisese către logodnica sa lungi scrisori, care se dovediseră de fapt a fi mostre nepreţuite ale unui nou tip de reportaj literar. Însuşi Maestrul fusese surprins şi-i declarase : “Ştiam că eşti un bun scriitor, pentru că ai scris Memoriile aşa cum EU nu le-aş fi putut redacta. Dar nu bănuiam că eşti un scriitor atît de diferit de mine”.

            Propria sa carte era în aşteptare, pentru că trebuia serios refăcută. Prea multă spiritualitate şi prea puţină preocupare pentru problemele grave ale Indiei. Pentru a fi adunate în volum şi publicate, reportajele trebuiau rescrise. Logodnica sa, îl anunţă că stabilise ziua nunţii : 29 Decembrie, care coincidea în mod fericit cu propria sa zi de naştere. Dar în buletin nu scrie 29 Ianuarie ? Ei şi ? îi spune aceasta şăgalnic. Cochetărie de femeie, doar nu era să se lase îmbătrînită cu un an, pentru cîteva zile.

            Totul părea a fi în ordine şi la locul său. Dar o scrisoare surprinzătoare de la Ecaterina-bucătăreasa, îl pune pe gînduri. Aceasta îl invita la o întîlnire ca din întîmplare, pe stradă, şi-i lasă cîteva instrucţiuni. Ecaterina este de nerecunoscut. Din femeia stăpînă pe ea, devenise temătoare şi privea speriată în toate părţile ca şi cum ar fi fost urmărită. De la ea, secretarul află că Serdaru şi cu Niculina, împreună cu elevul favorit al instructorului de înot, se mutaseră la Maestru acasă, în strada Fîntînelor şi mai mult decît atît, întreaga trupă a lui Ieronim venea uneori acolo şi repetaseră cu uşile închise. Nici măcar ea nu avea acces, în afară de Maestru, care participa adesea. Adesea, deşi îi cunoştea pe toţi, aceştia deveneau de nerecunoscut. Îşi schimbau înfăţişarea şi chiar vîrsta, într-un mod absolut uluitor. Ba chiar o dată, întîlnise în casă o femeie în vîrstă, despre care a crezul că este Niculina transfigurată cumva dar aceasta, negase că ar fi fost ea. Mister deplin. Unde este Maestrul ? dispăruse iar, pe undeva pe lîngă Sibiu şi tot asista la spectacolele trupei lui Ieronim. Ba, o dată, o abordase pe stradă un ins, întrebînd-o de Maestru. Secretarul intuieşte că acesta nu putea fi decît Albini. Ciudat.

            În timp ce făcea planuri cu logodnica sa, telefonul se aude ţîrîind strident. Era Maestrul. “Bine că te-ai întors la timp! (…) Ne apropiem de … Apoi ni s-a întrerupt comunicarea (…) telefonul a sunat din nou. De data asta, vocea era depărtată, sugrumată şi înţelegeam greu cuvintele. – Lucruri foarte importante … dar nu ştiu ce se întîmplă. Dumneata auzi ? repet : foarte importante!”

            A doua zi, Maestrul sună din nou, invitîndu-l la Sibiu. Nimic nu-l înduplecă pe Maestru, promite că se va întoarce cel mult, a doua zi de Crăciun, la timp pentru a nu-şi rata nunta. Cu greu, Valeria acceptă despărţirea temporară, sperînd că vremea rea va zădărnici zborul avionului. Va spera degeaba.

            La aeroport, Eusebiu Damian – secretarul este aşteptat de Serdaru, de Tudorel – elevul său favorit şi de Maestru. Vor dejuna la hotel apoi, cu un jeep se vor deplasa la Călina, la vreo zece kilometri depărtare. Apoi, drumul va continua cu nişte sănii ca din altă epocă. Nişte bijuterii. Îndată ce rămîn singuri, Maestrul începe năvalnic să povestească. Printre tehnicienii care pregăteau turnarea unui film, împreună cu trupa lui Ieronim, este foarte sigur că există informatori. Lupta dintre numărul Doi şi numărul Trei se ascuţise, iar un obiectiv important era băiatul numărului Doi, acela cu tăcerea, care îl adusese prima dată pe el, secretarul, la Sibiu. Pe neaşteptate, Ieronim, după doi ani de paralizie, se vindecase instantaneu. Identificase greşeala pe care o făcuse în reprezentaţia din 11 August 1964 şi prin urmare, nu mai avea nevoie de bastoane.

            Maestrul simte ceva plutind în aer, dar nu ştie prea bine ce. Părea că aluneca pe urmele Ecaterinei. Începuse să se teamă. Lui, îi era frică. Descoperise în cele din urmă ce se petrecuse în acea noapte de Crăciun, din 1938. Sigur că se iubise cu actriţa aceea care o intruchipase pe Euridice. Dar, dacă la început crezuse că se purtase ca un mizerabil beat şi de ruşine uitase tot, acum ştia adevărul : în acea noapte mirifică, se trezise peste noapte cu o sete de neostoit şi în timp ce bea nesăţios, i se păruse că vede pe fereastră, o femeie frumoasă şi despletită care îi făcuse semn cu degetele la buze să tacă! Dar, se trezise şi actriţa care auzind relatarea, îl întreebase : “ – Ţi s-a părut că seamănă cu mine ? (…) ţi-a făcut semn să păstrezi secretul ? … din acel moment am uitat totul”.

            Convorbirea este ascultată clandestin de Niculina care se explică : – Iertaţi-mă că fără să vreau am ascultat la uşă, dar am făcut de pază ca să nu asculte altcineva … Maestrul afirmă că îi este frică. – Ai dreptate să îţi fie frică, spune Niculina. “Ce ţi s-a revelat, adică : ce adevăr simplu şi totuşi teribil de aflat, cînd ai simţit ca s-ar putea să nu- ti potoleşti niciodată setea, încît să rezişti la toate încercările noastre de anamneză ?”

            Să fie oare vorba şi despre moarte? întreabă Maestrul. Întotdeauna este vorba şi  despre moarte, spune Niculina. Dar ce fel de moarte ? (…) – În orice caz, spuse Pandele, ştiu acum cît mi-a fost de frică atunci, în 1938 şi, vă repet, îmi este din nou frică … – Şi mie mi-e frică, şopti Niculina căutîndu-i privirile. Cui nu i-a fost frică în clipa mîntuirii ? Şi lui Iisus i-a fost frică …”

Read Full Post »