“ De cîteva minute ( Maestrul) tăcea absent, cu privirile pierdute pe fereastră. Am închis carnetul şi l-am băgat în buzunar”.
Aşa începe acest roman mirific.
Nu am abordat această carte întîmplător. Îmi ştiu bine limitele, ştiu că am scris deseori despre subiecte foarte grele. Ştiu că nu am competenţa necesară de a descifra gîndirea unor titani. Tot ce am încercat eu să fac, a fost să semnalez cîteva cărţi cu adevărat importante şi eventual, să le promovez. Uneori, am reuşit. Alteori, nu. Îmi asum vina. Cred că într-adevăr, strădania mea a fost necesară. Dar constat că, strădania mea a fost interpretată uneori ca fiind, semnul unei aroganţe. Probabil că cei care mi-au reproşat acest lucru, au dreptate. Este deci timpul ca acest blog să intre într-o binevenită pauză de recalibrare. Cînd şi dacă voi reveni, nu ştiu. Privesc pe fereastră absent. Şi propriul meu secretar fiind, fără a avea pretenţia de a fi maestru, îmi pun blogul în buzunar.
Citez penultimele replici din această carte, care aparţin secretarului şi tînărului care trebuia să descifreze ce înseamnă Libertatea Absolută : “- Nous sommes condamnee a la liberte! Ce vrea să spună asta ? – Vrea să spună exact ce spune : că suntem condamnaţi la libertatea absolută. M-a ascultat zîmbind, şi în acea clipă mi s-a părut că-mi face semn cu ochiul. – Cum s-ar spune, ca să citez un exemplu din examenul de anul trecut : A bon entendeur, salut! S-a închinat profund, oarecum în glumă, şi-a băgat amîndouă mînile în buzunare şi s-a depărtat agale, fluierînd.
Tiberiuorasanu's Blog 