Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 august 2010

COLINA

            Tare greu îmi vine uneori, să mă împac cu mine însumi. Sînt contradictoriu. Reuşesc să mă surprind pe mine însumi adesea, cu tot felul de manifestari ieşite din uzualul unei politeţi elementare. Ştiu ce daimon mă frămînta dar nu ştiu ce demon încă mă mai bîntuie. De fapt, ştiu, dar firea mea impulsivă îmi joacă feste.

            Am spus mai demult, în cerc restrîns, în faţa prietenilor mei în care se încadrau şi unele dintre rudele mele de sînge, că lumea noastră a început să moară. Nu este nici-o  tragedie aici. Este absolut firesc acest lucru. De cînd e lumea şi pămîntul, generaţiile se succed. Bătrînii mor ca să facă loc, noilor generaţii.

            Ce mă doare pe mine cu adevărat, este faptul că nu înţelegem un lucru elementar : de la o anumită vîrstă, cearta poate fi definitivă. Nu pentru toţi se mai poate găsi un timp al reîmpăcării. Nu despre iertare vorbesc ci, vorbesc despre eşec. Prea des relaţiile interumane, eşuează în eşec. Eşec prea uşor şi prea des recognoscibil atît în relaţiile din viaţa REALĂ,cît şi în relaţiile din lumea virtuală.

             Ce avem de împărţit Sfinte Dumezeule! Ce ne  separă atît de violent ??? Cred  că habar nu avem de fapt de ce ne certăm. Ne legănăm pe iluzia că suntem mult mai pereni decît suntem. Şi dăm importanţă unor fleacuri. Fleacuri care pot să ne facă să părăsim această lume, supăraţi unii pe alţii, deşi este foarte posibil să nu ştim cine pe cine se supără, sau DE CE.

            Ne dăm unii altora în cap cu lozinci, cu acuze despre nivelul cultural , ne războim despre concepte cu substrat politic, despre cine are dreptate sau nu indiferent de problema pusă în discuţie, practicăm monologul asurzitor, şi uităm ca de fapt, şansa noastră de a face tot ceea ce facem, este un DAR Dumnezeiesc! Dar Dumnezeiesc denumit pe scurt VIAŢĂ. Dar limitat în şi de timpul hărăzit fiecăruia dintre noi !

            Ce legătură are ceea ce am spus pînă acum cu titlul acestui gînd fugar ? ARE ! Are pentru că îi urez sincer, tot binele din lumea asta păcătoasă, unei doamne care lasă în urma sa, o colină moldovenească, pentru a-şi împlini destinul pe o colină din Alpi!

            Şi mai are legătură cu o rudă de a a mea, care a făcut cam acelaşi sacrificiu : a renunţat la gradele academice pentru a presta în străinătate, o muncă mult sub calificarea sa, pentru a-şi ajuta familia.

            Şi mai are legătură cu o altă doamnă, care s-a îndrăgostit de roadele pădurii pentru a depăşi momentele critice ale vieţii, fără să-şi schimbe orientarea politică.

            Şi mai are legătură inclusiv cu faptul că băiatul meu urcă acum, tot o astfel de colină : un soi de Golgotă.

            Tare greu îmi vine să mă împac cu mine însumi. De cele mai multe ori, reuşesc;  chiar dacă esenţa revoltei mele rămîne, supărările mele sunt trecătoare. Voi reuşiţi? Sper.

Read Full Post »