“- Ameninţările ?
– Sigur. Televizorul, de exemplu.
– Televizorul ?
– Sigur. Unde credeţi că se află în acest moment milioane de americani, de italieni, de francezi, de japonezi şi aşa mai departe ? Se uită la televizor, tembelizaţi. Nu gîndesc. Nu se mişcă. Se uită şi atîta. Televizorul gîndeşte pentru ei, se mişcă pentru ei, trăieşte pentru ei. Trăieşte ? Îi otrăveşte cu idioţenia lui şi ei nu-şi dau seama. Îi face apatici, dar ei nu-şi dau seama. De ce se uită, se uită şi iar se uită ? Toate pericolele lumii sînt închise în cutia asta blestemată care stă în mijlocul casei ca un altar şi toţi îngenunchează muţi în faţa acelui altar. Orice Hitler ar putea să transforme prin televiziune o naţiune paşnică într-o haită de fiare : mitingurile sale, ochii săi, ar putea intra în orice sufragerie, în fiecare dormitor, şi n-ar mai fi nevoie să mergi undeva ca să-l asculţi sau să-l vezi. Totuşi, ei nu stiu asta, nu bănuiesc nimic, nici măcar nu se gîndesc de ce se uită; se uită şi gata. (…)
– Foarte bine, domnule Bradbury, dar datoria jurnalistului nu este să exalte fărîma de frumos care există, ci aceea de a căuta răul, urîtul şi să-l denunţe. Datoria omului nu este aceea de a se mulţumi, este aceea de a se răzvrăti. Numai prin revoltă se poate afla adevărul.
– Dar într-un anumit moment trebuie să găseşti acel adevăr. Vine o vreme cînd societatea spune jurnalistului, OK, băiete, totul e în regulă, e perfect. Dar, devreme ce eşti aşa de grozav şi dai în stînga şi-n dreapta aşa de bine, devreme ce ai stricat totul, toate speranţele noastre, iluziile noastre, explică-ne cum să ni le refacem. Atunci, draga mea, ori spui cum să se refacă ori închizi prăvălia. Au atacat mult societatea, cu un entuziasm de balic. Dar nu poţi fi balic o veşnicie. Balicii au întotdeauna febră şi nu poţi să ai febră o veşnicie. Febra este o boală, iar boala nu este veşnică. Atunci cînd termometrul urcă la patruzeci şi unu de grade, sau mori sau te vindeci”.
Au trecut aproape cinci decenii de cînd Ray Bradbury a spus acest adevăr dureros, într-un interviu acordat excelentei jurnaliste care a fost Oriana Fallaci. (Dacă soarele moare / editura Dacia / 1981 / pag. 23 şi 25)
Vi se pare actual?
“Televiziunea, prin urmare, ŞTIE că poate determina gusturile publicului fără nevoia de a li se adecva în mod servil. În regim de liberă concurenţă, ea se adaptează, bineînţeles, unei legi a cereri şi a ofertei, dar nu faţă de public, ci faţă de comanditari : educă publicul potrivit intenţiilor comanditarilor”, spune Umberto Eco (Apocaliptici şi integraţi – comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă / Polirom / 2008 / pag.341) .
Vi se pare cunoscută această metodă ?
Periodic îmi închid ameninţările şi mă simt excelent.
Nu fiindcă m-ar influenţa ci din motive de cură de linişte şi adunare a gândurilor.
E mai plăcut să ameninţăm noi, la o adică. De ce nu? 🙂
PS. Revenirea după o pauză lungă TV e ca atunci când cobori din avion, ca din altă lume, sau când termini de parcurs un drum lung cu maşina… spre casă. Sau când pici la un film început deja sau când te aduni acasă, după o absenţă, cât ai fost dus… în graţiile iubitei.
Am două televizoare în casă, şi ambele sunt mai mult pe post 🙂 de decor.
Tot din motivele invocate de tine.
La ps deschizi o rană 🙂
Anul acesta încă nu am avut un concediu adevărat; d’aia am şi făcut cele trei incursiuni la care io’ am avut momente de reculegere şi de închinăciune, concretizate în postări, la care tu te-ai crucit. 🙂
Nu mai am răbdare să privesc la filme, dar am mare noroc cu iubita mea : soţia mea.
Daaaar, tare mi-e dooor de o coborîre din avioooon. 🙂
Te cred. Lasă, că îţi încarci mai bine bateriile pentru o cursă lungă şi o coborâre pe cinste!
Deşi anul acesta planificasem „Gaudi”, plecarea puştiului ne-a cam deturnat şi implicit amînat, destinaţia.
Din 4 aprilie 2009 m-am lăsat de televizor. Deşi suma viciilor a rămas constantă mă simt foarte bine fără. 😀
Doina,
Hai, zi-ne ce-ai pus în loc!
Doar scrisul, mon cher!
Si eu pot să scriu… în loc să citesc ziarul. 🙂
Te provoc să scrii proză afurisită!
Să ştii că poate ! Ga-ran-tat. 🙂
Ştiu că poate! Proza afurisită este pentru oameni liberi…
Sunt sigur că mă depăşeşte.
Nu ştii până nu încerci. 😛
O declinare sibilinică se tratează sibilinic.
Să-ţi spun un secret, Băşcăliosule.
Oamenii în general îmi cumpără romanele pentru că le-au fost recomandate, au citit diverse postări amuzante pe blogul meu sau le-a plăcut pur şi simplu titlul sau coperta.
Brăilenii însă le cumpără ca să vadă ce-i în mintea perversă a Doinei Popescu 😀
Şi n-a fost dezamăgit niciunul! 😉
Secretul tău 2Niţă, este că ai ales calea cea mai grea : să nu mai păstrezi în sufletul tău, nici-un secret.
Te admir pentru această putere de care dai dovadă vie prin scriitura TA.
Ai grijă numai, să nu arzi prea repede.
Pliiiz, nu te consuma înainte de vreme. 😦
Ehei, mai sunt destule secrete dar n-am avut destule nopţi la dispoziţie să le scriu pe toate. 😀
Mi-e teamă de propriul meu curaj de a spune ce gândesc şi, de cele mai multe ori, am senzaţia că n-am reuşit să le reproduc aidoma în cuvinte. Da’ dacă reuşesc, ce mă fac?
Pentru curajul meu de a spune ce gândesc eu nu m-am temut niciodată dar s-au temut ceilalţi! 😛
Lăsând gluma la o parte, acest curaj mi-a adus prieteni extraordinari şi de cursă lungă dar şi persoane care m-au ocolit ca pe o tipă „suspectă”.
Am fost incomodă şi pentru mamele prietenelor mele şi mai apoi pentru soţii lor fiindcă le insuflam respectivelor ceva din libertatea mea şi deveneau mai… independente.
Mie îmi place curajul tău de a spune ce gândeşti şi sunt destul de îngâmfată să susţin că am înţeles de fiecare dată ce ai vrut să spui! 😀
Şi dacă reuşeşti îţi spun eu ce faci: publici şi va avea România mai mulţi scriitori de valoare!
tibi,
mare dreptate ai cu tembelizorul.
„Toate pericolele lumii sînt închise în cutia asta blestemată care stă în mijlocul casei ca un altar şi toţi îngenunchează muţi în faţa acelui altar”.
Eu nu ma pot lepada de tot de la aceasta inventie diabolica.Am ramas cu reflexele inceputurilor televiziunii cand ma puteam plimba pe meridianele lumii ,ceea ce in realitate nu puteam face. Uneori este necesar sa te informezi ascultand adversarii politici,opinii diferite….si asa te poti radicaliza mai usor ,iti poti cimenta setul de principii ce te reprezinta mai bine si in care crezi. 🙂
tibi,
in fapt si de drept,mijloacele mass-media chiar ar trebui sa aiba un rol educativ.Ei sustin doar rolul de informare…..cat de corect o fac!?….. se vede in permanenta.Manipularea este atat de stravezie incat multi am ajuns sa detestam presa scrisa si vizuala. Cautam disperati alte forme de informare,mai nou pe internet.Din pacate si aici au patruns trolli si se inmultesc pe zi ce trece. 🙂
dora
Cu această postare, eu am urmărit să subliniez puterea de anticipaţie ieşită din comun a unui scriitor de SF = Ray Bradbury, şi deconstrucţia unui mit = legea cererii şi a ofertei, făcută de marele savant Umberto Eco.
Problema este că pe măsură ce unii dintre noi ajung la maturitate şi încep să se prindă de manipulare, noile generaţii de adolescenţi intră în prima tinereţe tocmai buni pentru a fi băgaţi în malaxoarele manipulatorilor.
Cum se poate explica altfel, că o mare parte dintre tinerii cu studii universitare votează o nulitate absolută cum este Crin Antonescu ? Despre asta este vorba = mama proştilor este permanent gravidă şi naşte idioţi pe bandă rulantă, ceea ce specialiştii în manipulare, ştiu al naibii de bine !
Cei mai înfocaţi susţinători ai lui Hitler au fost studenţii şi cadrele universitare!!!
Doina,
tu „suspecta?”.Tu ai un privilegiu aparte:iti exprimi gandurile prin cartile tale si cine are inteligenta necesara desprinde realitatea de imaginarul literaturii pe care o promovezi. 🙂
Explicati-mi , cine e 2Nita?
2 = Doi
Adică
2Niţa = DoiNiţa
Sau
DoiNiţa = NiţaNiţa
Sau
2Na = Doina = Nana
Mister B,
lasa modestia,ca am vazut pe viu ce-ti poate pielea!
Esti precis si convingator in ceea ce sustii,esti curajos in abordarea unor subiecte din domeniul justitiei(unde am inteles ca ai pregatire profesionala)……..dar,mai ai si abilitati de versificatie ,cu tone de „bascalii”amuzante. 🙂
tibi,
acum am repercutat! Era vorbe de doinita noastra „<itrascedentala. 🙂
Salutare!
Cine stă în 2 de 6, 1 pe 4 şi un 4ped, din 888 + o 2nă 9, face 13-14. 🙂
PS. Nu mă supraevaluaţi, vă rog!
Mister B,
te stiam mai trasparent!M-ai condus complet in ceatza!.Scoate-ma,te rog! 🙂
Să nu spui că te interesează varianta tradusă! 🙂
Mai simplu:
Cine stă în 2 de 6, 1 pe 4 + 1 4ped, din 888 + o 2nă 9, face 13-14.
tibi,
este vorba de o lipsa de experienta traita(e vorba de tanara generatie),de posibilitatea de a compara un trecut trait(trist in esenta) cu o prezenta in continua modificare si perfectare.Nu-si dau seama de darul primit de a se manifesta liber si de-a actiona in cunostinta de cauza pentru a insanatosi ambianta generala din care fac si ei parte. CU FRANa ENTUZIAMULUI DE RIGOARE ,CA NU TOT CE ZBOARA SE MANANCA! 🙂
dora
Este vorba de fapt că tehnicile de manipulare în masă au atins culmi de neimaginat!
Inclusiv muzica din malluri este de tip psihedelic 😀
Te îndeamnă să cumperi , dar să nu cumva să furi că nu este frumos. 😀
Daca trebuie sa astept sa-mi raspundeti ,
ma conformez si astept! 🙂
Cine stă în doi de şase, unul pe scaun şi unul patruped, din opturi şi o doină nouă, face 13-14.
Şi după 9 devin 3.
Nu ştim sigur. Mai sunt variante, ca la loterie: 4 sau „mai trage o dată!”
Nu ma pricep la numenorologie,desi ca sahista ar trebui sa fiu mai informata. Zau ca n-am priceput.Se pare ca sunt mai grea de ….CAP!. 🙂
Mie tot 23 imi da. 🙂 2 de 6 si doi-noua ……
tibi,
cu aceste tehnici de manipulare te intalnesti zi de zi,ca pana la urma ajungi sa le vezi cu ochiul liber ,fara aparatura de depistare sofisticataE atat de stravezie ca te si miri cat de lipsiti de imaginatie sunt.Asta am sesizat eu si acum stranut …… in cel mai autentic mod de „alergofoba”la manipulare televizata. „)
dora
Cum am mai spus : nici nu se mai străduiesc să fie imaginativi.
Se bizuie pe prostia bizonilor care ies din facultăţi mai creteni decît erau repetenţii pe vremea noastră.
Şcolile scot generaţii după generaţii de roboţei diplomatizaţi la foc automat cu referate descărcate de pe net.
Cît va dura ?
Suntem de-abia la început deşi, au trecut 20 de ani de pretinsă libertate.
Suntem liberi să facem ce vor aleşii roboţeilor idiotizaţi.
Doamne fereste sa incap pe mana „roboteilor idiotizati”.
In fatza unei asemenea perspective ma mut la fica mea…desi am spus de atatea ori ca nu-mi parasesc cuibusorul de aici.
Băşcăliosul
DA 🙂
dora
Pînă una, alta, cam aici suntem.
Bună ziua !
Postare nouă.