Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 7 septembrie 2010

Resentimentul

            “Oamenii cu inteligenţa mediocră infierează de obicei tot ce le depăşeşte puterea de înţelegere.” – La Rochefoucault, Maxime şi reflecţii.

            “Invidia dispare dacă bunul, un timp inaccesibil, intră totuşi în posesia noastră, dar produce resentimentul cînd neputinţa de a-l obţine se permanentizează. Invidia existenţială poate ilustra excelent această situaţie, tocmai pentru că obiectul aspiraţiei nu-l reprezintă nici-un bun, ci însuşiri umane native, cu alte cuvinte, valori care nu se pot dobîndi.” – Vasile Dem Zamfirescu (în prefaţa cărţii lui Max  Scheler “Omul resentimentului”).

            Resentimentul  este o autointoxicare sufletească ale cărei cauze şi consecinţe sunt foarte precise. El este o atitudine psihică de durată şi ia naştere din pricina reprimării sistematice a descărcării anumitor emoţii şi afecte care sunt normale în sine şi aparţin fondului naturii umane; ea are, ca urmare unele atitudini de durată faţă de anumite tipuri de valori iluzorii şi de judecăţi de valoare corespunzătoare acestora. Emoţiile şi afectele avute aici în vedere în primul rînd sunt următoarele : sentimentul şi impulsul răzbunării, ura, răutatea, invidia, pizma, perfidia”. – Max Schleler.

            “Şi ce te plîngi de duşmani ? / Au să-ţi fie vreodată prieteni / Cei cărora făptura ce eşti / Le pare pe-ascuns un veşnic reproş ?” – Goethe

            Cît de prezent este resentimentul în viaţa noastră de zi cu zi ?

Read Full Post »