Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 23 septembrie 2010

Borges despre MILONGA

            Cît priveşte muzica, tangoul nu este, cum se crede, sunetul natural al mahalalelor; a fost numai al bordelurilor. Creaţia cu adevărat reprezentativă este milonga. Versiunea ei curentă este un nesfîrşit salut, o ceremonioasă zămislire de vorbe goale, dar pline de plecăciuni, însoţite de sunetul grav al chitarei. Cîteodată povesteşte fără grabă întîmplări sîngeroase, încăierări desfăşurate portivit ritualului, morţi survenite după cutezătoare şi nesfîrşite provocări; alteori simulează tema destinului. Atmosfera şi subiectele sunt foarte variate; ceea ce nu variază este intonaţia cîntăreţului, ascuţită ca un scopit, tărăgănată, cu precipitări de iritare, niciodată cu strigături, ceva între conversaţie şi cîntec. Tangoul se află în timp, în ofensele şi adversităţile timpului; monotonia aparentă a milongei aparţine eternităţii. Milonga este una dintre marile modalităţi de conversaţie ale Buenos Aires-ului…

            Fragment din Evaristo Carriego (proză completă vol 1 / Polirom / 2006)

Read Full Post »