Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 26 septembrie 2010

Pe o insulă uitată din Oceanul PacifícS-a-ntâmplat un naufragiu, nici prea mare, nici prea mic.Nu ştiu care-a fost motivul: ceaţă, valuri, terorişti,Cert e c-au scăpat cu viaţă o mulţime de turişti.Dar să vezi ce întâmplare, iaca, pe cuvântul meu,Cum se joacă cu destine Bunul nostru Dumnezeu.Că din marea încleştare, din a valurilor sevă,Au scăpat ca prin minune doi Adami cu câte-o Evă:Doi broscani şi cu-o broscancă, doi franţuji şi-o franţuzoaicăDoi englezi şi-o englezoaică, doi rusneci şi cu-o rusoaică,Doi nemţoci cu o nemţoaică, doi arabi şi-o arăboaică, Şi doi greci cu o grecoaică cu mustaţă de tigroaică.Başca au iesit din valuri, cu noroc, doi mexicaniŞi cu-o mexicancă trăznet, la vreo optsprezece ani.Şi-ncă doi yanchei pur-sânge au scăpat şi ei uşorEvident că împreună cu americanca lor.
Şi-n final, să vezi necazu’: cocoţaţi frumos pe-o stâncă,Uite c-au scăpat ai dracu’ doi români şi cu-o româncă!
Şi-a trecut vreo săptămână de când au naufragiatŞapte zile-n care-a naibii, multe s-au mai întâmplat.
Că broscanul cel mai tare, celuilalt îi sparse faţaSă rămană numai unul pe felie cu ragazza.
Cât despre franţuji, aceştia, cum îi ştim noi plini de zelFac de-o săptămană-ntreagă sex în grup cu mademoiselle.
Englezoii înc-aşteptă, poate pică tam-nesamCineva să-i introducă, s-o cunoască pe madam.Ruşii-ncearcă în echipă să o schimbe pe rusoaicăPe vreun kilogram de votcă chiar făcută din pufoaică.
Nemţii s-au uitat la valuri, pe-urmă la nemţoaica lorŞi-au plecat în largul zării înotând cu mare zor.Beduinii, vai de dânşii, cum nu au prea multe-n bilăNegociază arăboaica, cum s-o schimbe pe-o cămilă.
Grecii se iubesc pe rupte, iar grecoaica mică, grasă,Blestemându-şi a ei soartă îi priveşte pofticioasă.Mexicanii se-apucară cu bărbaţii să tratezeCum să vândă mexicanca sau măcar s-o-nchirieze.
Pe yankei, a lor femeie, de cinci zile îi disperăPovestindu-le de drepturi, liberate, carieră…Iar românii cei uniţi în cultură şi ideiAu format fix trei partide şi se ceartă între ei.

 Sorin Olariu

BLOGUL ZILEI  :  http://olariusorin.blogspot.com/

Read Full Post »

Arghezi …

 De ce-aş fi trist, că toamna tîrzie mi-e frumoasă ?
Pridvoarele-mi sînt coşuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala şi-o desface la mine si mi-o lasă,
Cînd soarele rămîne să-l gazduiesc în casă.
O prospeţime nouă surîde şi învie
Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie.

 De ce-aş fi trist ? Că pacea duioasă şi blajină
Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină ?
E un surîs şi-n vraful de carţi, să mă alinte.
Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri cîte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud şi grînguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.

Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o coadă deschisă de păun.
Singurătatea-mi doarme, culcată-n somn alături,
De-a lungul, între pături.
Mă-ntrebă cîteodată, trezită dintr-un vis :
-,,Eşti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,,
Nu mă sfiiesc de dînsa, nici ei nu-i e ruşine
Că fuge să se-ascundă de lume lînga mine.

De ce-aş fi trist ? Că nu ştiu mai bine să frămînt
Cu sunet de vioară urciorul de pămînt ?

 Nu mi-e clădită casa de şiţa peste Trotuş,
În pajiştea cu crînguri ? De ce-aş fi trist ? Şi totuş…

Read Full Post »