Profilaţi net pe fondul unor pereţi albastru-deschis sau pe azurul cerului, doi mahalagii înţoliţi în sobre haine negre dansează pe tocuri femeieşti un dans dintre cele mai grave, cel al cuţitelor perechi, pînă cînd dintr-o ureche ţîşneşte o garoafă, deoarece cuţitul a pătruns în trupul unui om, care pune capăt, prin moartea lui orizontală, dansului fără muzică. Resemnat, celălalt îşi potriveşte pălăria şi îşi consacră bătrîneţea istorisirii acestui duel ireproşabil. Aceasta este povestea amănunţită şi completă a mardeiaşilor noştri.
Fragment din “Furnizorul de nelegiuiri” – J.L.Borges
Povestea caftangiilor politici dîmboviţicani, este aiuritoare şi mult mai mîrşavă.
Salut!
Poveste lugubra ,fantasmagorica la prima vedere ,dar rupta din realitatea umana,or,neumana.
tibi, sa auzi si sa nu crezi:azi noapte l-am visat pe SOV.Ma teroriza cu virusi implantati prin aparatele mele audio-video din casa …. si aparea ca un strigoi in prim -plan ranjind sinistru.Piei,drace!-ii tot ziceam fara efect.
Salut dora !
Şi te miri ? 🙂
Toată ziua bună ziua tonomatele toacă mărunt pe tema dictatorului care se răzbună pe bietul sfinţişor, mama lor de derbedei penali. 👿
Goran, dragul de el … 🙂
tibi,servus!
Cred ca am ajuns si eu la capatul puterilor.Si visele-mi sunt bantuite de netrebnicii astia.Unde ma uit nu-i vad decat pe diavolii rosii reincarnati in politicieni mincinosi ,in moguli si vuvuzelele lor cu doza zilnica de toxine mortale. 🙂
Eu dorm neîntors ! 🙂
Liiceanu la tvr 1.
Hop, hop, hop ! 😀 😀 😀
Din pacate n-am auzit decat sfarsitul interviului.Ii dau dreptate in privinta pozitiei fata de H.Muller si a pozitiei sale fata de „diktator”.
Trebuie sa plec acum.Ne-a chemat o prietena la ea.Tu scrie-mi parerea ta daca ai auzit tot interviul.
Te pup, 😆
Interviul a durat cca 15 minute, timp în care fătuca aia ce se făcea că-l întreabă era agresiv de timidă şi a reuşit nu numai să nu priceapă ea, nimic, dar, i-a lăsat nedumeriţi şi pe cei care habar nu aveau despre ce este vorba.
Pe scurt. La Ateneul Român, în prezenţa a circa opt sute de spectatori (care au pătruns acolo prin bine cunoscutul sistem PileCunoştinţeRelaţii) G. Liiceanu a purtat o conversaţie cu Herta Muller, nemţoaica născută în Timişoara, care după ce şi-a publicat în Germania o carte cenzurată în România, a fost silită să emigreze. Anul trecut, HM a fost distinsă cu premiul Nobel pt literatură şi brusc toată lumea a început să fie interesată de ea. HM a fost agresivă cu Liiceanu, acesta s-a comportat civilizat iar lumea a tras concluzia că HM l-a făcut marţ pe GL. Profund eronat. Herta scrie bine dar, cum Premiul Nobel pt literatură se acordă politic, a devenit cam lipsit de conţinut. Despre această convorbire a încercat fătuca de la TVR1 să discute cu Liiceanu, sperînd că o să arate întregii ţări, ce mult a scăzut valoarea intelectuală a domnului Liiceanu. Nu a reuşit decît să capete ceea ce merita : o discretă etichetă de tembelă, punct.
Eu cred că Liiceanu şi-a luat-o în freză de la Herta, pe merit.
În afară de actul lui de eroism post-mortem împotriva Monei Muscă, ar fi de reţinut „Apelul către lichele” şi atitudinea corectă faţă de condamnarea comunismului, dar toate astea nu-l îndreptăţesc să confunde valoarea de argument cu pretextele sale pentru apărarea tagmei surdo-muţilor regimului securisto-comunist în opoziţie, chiar şi firavă, faţă de maniera tranşantă a Hertei Muller.
Să dau şi un mic exemplu, din cele tratate (cu intenţia de a combate) de Liiceanu, ulterior, în emisiunea TVR1.
În dialogul de pe scenă, HM a amintit de regimul ceauşist deosebit de drastic şi a făcut trimitere la obligaţia anuală a posesorilor maşinilor de scris de a se prezenta la Miliţie pentru identificare/amprentare şi înregistrare.
GI a „combătut-o” spunând că a întrebat-o dacă a fost supusă unui tratament asemănător, a obţinut un răspuns negativ şi gata, „a prins-o”. Cu ce? Ca şi cum ar zice că ea nu a mâncat salam cu soia, fiindcă a apucat să fugă. Aşa cum am precizat la început, HM nici nu a negat rigorile regimului , din contră, le-a semnalat, dar astea nu justifică deturnarea lor în scuze ale pasivităţii intelectuale şi nici minimalizarea acestui subiect propus de ea în discuţie.
Mi/ar fi plăcut să văd înregistrarea convorbirii lui GL cu HM.
În definitiv, cel puţin într-un loc GL are perfectă dreptate : nu sunt prea mulţi cei, care aveau o ţară de rezervă pe vremea aceea, aşa cum HM a avut – Germania.
ps. în comentul meu de la 13:33 nu m-am referit la prestaţia H. Muller ci, la prestaţia jalnică a blondei de la TVR.
O parte din înregistrarea „dialogului” aplaudat HM-GL a fost dată la aceeaşi emisiune, înainte să apară GL.
La acea înregistrare m-am raportat, iar GL tot în legătură cu asta şi-a prezentat dreptul naţional la replică, după retragerea musafirului, şi scuzele de gazdă constrânsă de politeţe ( discutabil şi parţial justificat)
Moderatoarea avea într-adevăr o fixaţie şi a atins ţinta; de aici, GL a ieşit onorabil, însă asta are mai puţin legătură cu dialogul înregistrat.
Am citit nu mai stiu pe unde că GL a fost desfiinţat de HM ceea ce trebuie să recunoaştem : este o exagerare vădit tendenţioasă. GL s-a justificat destul de elegant că în calitate de gazdă, a fost pur şi simplu, politicos.
Se găsesc mai multe părţi din discuţie
2
3
4
5
Tibi,
Despre scuza domnului gazdă am scris „parţial justificat” pentru că, după ce ne pleacă musafirul, ar fi indicat să nu-l mai criticăm în lipsă (dacă suntem domni), iar dacă altfel nu-i posibil măcar să ne asigurăm că nu ne mai aude.
(îmi imaginez că HM are suficiente căi să audă, inclusiv cele din emisiunea TVR)
Nu de alta, dar consider mai fair play să-i dăm posibilitatea musafirului să se apere sau să ne convingă în direct, la masa de discuţie.
Chiar că nu mai înţeleg ce ai fi aşteptat de la Liiceanu.
Care va să zică a avut o discuţie înregistrată cu HM.
„Prietenii” dintotdeauna ai domnuluii Liiceanu mint cu neruşinare.
Televiziunea naţională îi dă şansa să explice ce şi cum a fost.
Iar domnul Liiceanu ar fi trebuit sau să tacă, sau să recunoască ceea ce nu s-a întîmplat. DA ???
Într-o manieră pe care este greu s-o diger, şi în trecut şi în prezent, minorităţile au mai multe drepturi decât majoritarii. În virtutea unor contracte economice pe care Ceauşescu le-a avut cu RFG-ul, a fost nevoit să se poarte cu mânuşi cu nemţii din România. Spre norocul lor, au avut o viaţă cu mai puţine incluziuni decât noi, ceilalţi.
Am o prietenă căsătorită cu un neamţ din zona Sibiului. Pe vremea lui Ceaşcă aveau un trai de invidiat, inclusiv minunata maşină de scris. Eu scrisesem un roman şi aş fi vrut să mă ajute cu dactilografierea lui.
Neamţul mi-a spus sec că este pentru uzul familiei şi nu doreşte probleme cu Securitatea.
Intruziuni ?
Nu intruziuni ci incluziuni.
Este o metaforă dar nu-ţi bate capul.
Nemţii au fost o comunitate unită şi securiştii şi cozile de topor i-au penetrat mai puţin.
INCLUZIÚNE, incluziuni, s. f. 1. Particulă de metal străin conținută în masa unui corp solid. ♦ Defect de fabricație al unei piese, datorat prezenței unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate în masa ei. 2. (Mat.) Proprietate care constă în faptul că orice element al unei mulțimi date aparține și altei mulțimi. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. inclusion, lat. inclusio, -onis.
Sursa: DEX ’98
Romanul nu era deloc subversiv dar tipul s-a scuzat că nu putem ştii cum gândeşte Securitatea.
Asta spune TOT. Doamna HM îi dădea lecţii de dizidenţă domnului Liiceanu, inclusiv cu obligativitatea înregistrării maşinilor de scris. Domnul Liiceanu, a întrebat suav : – Dumneavoastră v-aţi conformat ? – DA! a răspuns doamna. – Eu, NU! a raspuns domnul Liiceanu.
Din acest motiv am şi căutat înregistrarea emisiunii şi am pus-o aici.
Pentru a vorbi în cunoştinţă de cauză.
Nu a curs lapte şi miere, cum încearcă unii să acrediteze cu sondaje dubioase şi teroarea acelor timpuri este inacceptabilă indiferent dacă a avut forme atenuate în anumite situaţii.
Problema este că român fiind, ofiţerul de securitate te ameninţa cu arestarea mamei. Nemţilor nu putea să le facă asta fiindcă se plângeau imediat la ambasada germană şi aveau filiere ca ştirile să ajungă la Europa Liberă.
Povestea caftangiilor dâmboviţeni este aiuritoare pentru noi. Ei ştiu exact care este miza şi de obicei este vorba de multe zerouri.
S-au dus vremurile când băieţii se băteau pentru femei. Acum le cumpără sau le promovează. 😀
Povestea caftangiilor dîmboVIŢICANI este aiuritoare pentru unii.
Pentru mine, este mîrşavă, PUNCT.
Probabil că o să scriu un articolaş despre ce se întîmplă acum (ŞI) în sectorul 6 al capitalei : printre aleile blocului în care locuiesc, SE SCHIMBĂ BORDURI ( nu de la Videanu 😀 ) .
La cîteva sute de metri de aici, încă mai există străzi fără apă curentă şi fără canalizare.
Mama lor de derbedei! 👿
Doina,
Unii au ajuns să creadă (61 %!) că pe atunci, viaţa lor era mai bună.
Ce-aş mai putea spune ?
Spun numai că aceştia votează, şi acest lucru se vede şi se simte. 😦
Ăştia sunt cei care au avut posturi lipsite de responsabilitate, din care au putut fura, privilegiaţii, securiştii şi idioţii.
Dacă uităm teroarea se va repeta!
Un rus venit pe tancuri şi ajuns gardian de puşcărie zice că „n-a murit nimeni de foame pe vremea aia dar era respect: când treceam se lipeau toţi de pereţi şi tremurau numai la auzul numelui meu!”
Acum are carnet de veteran de război şi un certificat de persecutat politic.
Are vreo 28 de procese numai din 2006 până azi.
A falsificat actele unei bătrâne şi i-a luat apartamentul şi de la revoluţie nu a plătit niciodată întreţinerea.
Dă în judecată pe toată lumea care-i iese în cale.
Pierde procesele în care cere nişte despăgubiri astronomice pe motive închipuite dar strigă în sala de judecată: „o să vă fac pe toţi să tremuraţi de frica mea!”
Această stârpitură are drept de vot şi privilegii speciale ca veteran de război şi persecutat politic.
În ce lume trăim?
Sunt destui cei care nu gîndesc aşa…
Buna seara!
Mardeiasii lui Ceasca
Au ramas cu aceiasi basca
Traiasca, traiasca si-nfloreasca
Furatul in tara romaneasca
Despre HM
Am citit ” Pe cand vulpea era vanatorul” precum si niste articolase, am sa dau un link:
http://www.signandsight.com/features/1910.html
Cu siguranta ea nu a avut nici un avantaj ca era nemtoaica, dimpotriva.
Tibi
Vad ca si tie iti place articolul. Cumva ai probat butonul?
Salut Creangă !
Intenţia mea a fost să mă folosesc ( aşa cum fac de obicei) de un scurt fragment extras din opera unui scriitor cu notorietate, pentru a sublinia absurdul care se petrece la noi.
Că am ajuns la HM, este cu totul şi cu totul accidental.
Chiar nu mă interesează HM. I-am dedicat un articol, şi cu asta BASTA. Nu am de ce să mai adîncesc această problemă. Am fost necăjit numai de reacţiile presei despre discuţia dintre GL şi HM. Atît. De-asta am şi cautat şi postat aici, discuţia dintre cei doi.
Pot spune acelai lucru despre GL, nu ma intereseaza. Cat priveste HM, a suferit destul, totusi cred ca exagereaza putin, punct.
JUST !
Cred că este vremea, aşa cum bine spunea Teofil, să mai scuturăm praful de pe nişte „statui”.
POSTARE NOUĂ. Amară.
Salut!
Am ajuns putintel mai tarziu si-mi pare rau ca n-am fost prezenta la discutia de aseara. Mi se pare ca s-a spus suficient despre dialogul HM -GL si interventia filosofului la TVR1.
Ca sa fiu sincera ,m-a dezamagit intr-o oarecare masura prestatia HM.Nu e vorba de faptul ca a cam uitat l.romana si se face inteleasa mai greu (n-am gustat deloc aplauzele din acest motiv),n-am fost de acord cu verdictul de „circ”dat de ea interviului respectiv.Toata consideratia pentru devoalarea mizeriilor duse pana la crime politice din defunctul regim.N-am uitat nici noi „majoritarii”-nu pentru ca vorbim limba de acasa -dar,n-am avut posibilitatea emigrarii din varii motive.
In fine,am asistat la sustinerea punctului de vedere a doi intelectuali-un majoritar si altul minoritar – care au inteles diferit supravietuirea.
Nu inseamna ca-l aprob fara rezerve intotdeauna pe GL.Si aici ii dau dreptate Bascaliosului fata de atitudinea filosofului privind-o pe M.Musca.Am reactionat la vremea respectiva.GL. ramane pentru mine un intelectual integru si sensibil -calitati pe care HM a incercat sa le anuleze. 🙂
Servus dora
Reiau aici un coment pe care l/am făcut pe alt blog, la aceeaşi temă
„Este mult mai uşor să citeşti presa în dungă, preţ de cinci minute, decît să asculţi discuţia dintre cei doi, preţ de o oră, cu atenţie.
Oricum, trăim în ţara verdictelor date pe sprînceană, fără discernămînt, verdicte care sunt fidele numai umorilor noastre.
Cine va avea răbdarea să caute discuţia aceasta pe Youtube, va vedea un Liiceanu calm şi politicos, lăsînd-o pe Herta să-şi facă mendrele ca o gazdă perfectă ce a fost.
Iar cine nu, nu are decît să ridice piatra şi să-l mai lovească o dată pe Liiceanu.
Trebuie pedepsit omul acesta pentru îndrăzneala de a fi scris „Apel pentru lichele”, apel în care prea mulţi, se regăsesc! ”
Acolo, nu am mai pus linckurile cu discuţia. Aici, DA!