Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 18 octombrie 2010

            Habar nu mai am ce mare admirator al domnei Herta Muller l-a încadrat pe scriitorul Petru Popescu (n. 1944 şi emigrat în 1974) în categoria scriitorilor cu mare succes comercial; nici nu contează, de fapt. Petru Popescu este autorul a mai multor cărţi de mare anvergură şi de mare succes dar, din păcate pentru cultura românească, Petru Popescu este încă unul dintre exemplele prea multe în care un om de valoare, dacă este român, trebuie fie să emigreze, fie să moară pentru a-i fi recunoscute meritele. Petru Popescu a emigrat, dar din păcate pentru denigratorii săi, încă nu a murit.

            “Fata din Nazaret” este o carte îndrăzneaţă. O carte în care Petru Popescu statuează cu mijloacele scritorului, nu ale istoricului, un punct de referinţă pentru istoria în care trăim şi la care ne raportăm : momentul în care istoria omenirii, este definitoriu separată între momentul premergător apariţiei lui Iisus pe această lume, şi eventual tot ceea ce a fost ulterior acestui moment. De fapt, Petru Popescu descrie magistral, personajul istoric care chiar a făcut posibil acest moment : conceperea Mîntuitorului. Cartea sa, este de fapt o foarte frumoasă poveste, despre MARIA cea născătoare de Dumnezeu. O carte care se opreşte înainte ca Mîntuitorul să se nască. Carte care prefigurează năzuinţele oamenilor de atunci, în mîntuirea promisă de Vechiul Testament,  idee şi promisiune de mîntuire, preluată şi în versetele Noului Testament.

            Pe această idee se bazează cred eu, cartea lui Petru Popescu : cît de tare putem noi să credem că promisiunile de mîntuire se pot înfăptui ?

            Sigur, cartea lui Petru Popescu, este bazată limpede pe ample documentări atît din VT cît şi din NT. Cu trimiteri exacte la pasajele biblice care exemplifică multe dintre episoadele cărţii sale. În fine.

            Alt personaj important al acestei cărţi este desigur, Pilatius Pontius. Personajul care provine ghiciţi de unde ? personaj care ulterior, va face şi va impune – în mentalul unora – , conceptul de “spălarea pe mîini”. Derogarea. Derobarea. Spălarea pe mîini. Neimplicarea. Apoi.

            Fata din Nazaret avea puterea de a se încontra cu însuşi Dumnezeu înainte de a fi “Născătoare de Dumnezeu”. Era o biată copilă. Dar o copilă DEMNĂ. Mariamne – pentru că aşa este denumită în acestă carte MARIA,  s-a tîrguit cu Dumnezeu înainte de a da naştere speranţei de mîntuire. Ea, fata unui rabin al unui trib izgonit în deşert de un rege vremelnic, are puterea de a-l întreba frecvent pe însuşi Dumnezeu : este drept asta Adonai ? Este drept ca femeia să fie supusă, sclavă sau la îndemîna aproape oricui ? Dumnezeu nu îi răspunde Mariei – în această carte. Probabil că nici nu avea ce să îi spună. Probabil că, pogorîrea Duhului Său Sfînt asupra Mariei, a fost răspunsul Său.

            Cartea lui Petru Popescu, se încheie înainte ca Mariamne să dea naştere fiului său.Va fi fiind fiul Mariamnei, Fiul Mîntuitor ?

            Ps. Titlul acestei cărţi mie mi se pare a fi o parabolă : nu este vorba despre Iisus Nazarineanul ci, este vorba despre “Fata din Nazaret”, născătoarea speranţei. Este cu totul altceva decît “Regele se-nclină şi ucide”. Chestie de timp şi de mental-actualitate. NU ?

Read Full Post »

Cartea formării

         Autorul acestei cărţi ( Sepher Yethzirah – în traducere Cartea Formării) intenţionează (printre altele) să ne arate cum ajung la existenţă fiinţele. Cînd înţelepţii au pătruns această cunoaştere au descoperit cele zece şi numai zece categorii pe care gîndirea le poate folosi pentru a ordona toate lucrurile simple : substanţă, cantitate, calitate, relaţie, spaţiu, timp, posesiune, poziţie, acţiune şi pasivitate. Cînd înţelepţii au stabilit aceste zece categorii cu precizie, nici o concepţie nu a rămas fără legătură cu acestea, cu excepţia ideii de creator, căci El se află dincolo de orice intuiţie şi înţelegere.

– comentariu de Saadia ben Iosif din Fayyum

Exemplificare

Mai departe nu e nimic.

Read Full Post »