Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for noiembrie 2010

În fiecare zi

Romulus Vulpescu – În fiecare zi

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Read Full Post »

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

– Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos…

– Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici …

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
– Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!…

– Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
– Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!…

– Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
– Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!…

– Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: – Taci…
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

– Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?…

– Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l…
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin…
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

Read Full Post »

„Tenor care se chinuie să atingă acutele” – mi-a spus despre el, o prietenă din virtual, pricepută pentru că e specialistă veritabilă, la muzică.

„Se străduieşte, am spus eu; important mi se pare că el a reuşit să transmită un mesaj artistic veritabil, o stare de spirit, o bucurie, NU ?”

„Da”, mi-a spus ea.

Îi mulţumesc pentru acest răspuns…

BLOGUL ZILEI : http://mariahulber.wordpress.com/

Read Full Post »

Vizită la Gaudeamus

            Habar nu aveam de ce, la acest tîrg de carte aflat în plină desfăşurare, nu aveam nici cel mai mic chef să merg; am mers numai pentru că promisesem unei foarte bune prietene din virtual, să merg şi să tolocănim pe îndelete.

            Am mers. Am văzut. Organizarea acestui eveniment mi s-a părut destul de bună; aproape 400 de edituri şi-au expus oferta de carte iar publicul receptiv la astfel de manifestări, nu a întîrziat să-şi facă prezenţa; aş spune chiar, că organizatorii au prevăzut afluenţa masivă a iubitorilor de lectură.

            Dar. Este prima dată cînd plec de la un tîrg de carte fără să cumpăr; ştiu de ce. Acum, ştiu. Am dat cîteva tîrcoale tîrgului, pînă cînd am reuşit să mă întîlnesc cu prietena mea. Am tolocănit. Am reuşit să înţeleg şi ce resorturi interioare o animă pe ea pentru a-şi promova cărţile, după cum am reuşit să îi explic de ce, motivaţia mea de a rări postarile pe acest blog, are consistenţă; îi mulţumesc pentru înţelegere. (Vă mulţumesc şi vouă, celor cîţiva cititori ai acestui blog, care îl mai accesaţi).

            După ce ne-am despărţit amiabil, am mai dat o scurtă raită prin tîrg; şi abia atunci, am înţeles deplin, ce ştiam de fapt de mai multă vreme : trăim în lumea românească în care coexistă  “Înger şi Demon”. Îngerul, este categoria de oameni, reprezentată de prietena mea din virtual. Demonul, este reprezentat de tonomate. De ce ? Iată :

            Între pasul apăsat şi privirea hulpavă deşi piezişă a lui Nistorescu (ca vag exemplu), şi pasul aşezat şi privirea limpede a prietenei mele, stă toată drama actuală pe care o parcurgem. Tonomatele, mint la comandă; prietena mea, propune o lume bazată pe adevăr asumat, adevăr tratat cu bonomie, cu umor şi cu înţelegere deplină a faptului că vindecarea, este la îndemîna noastră, a tuturor.

            Ne vom vindeca dacă şi numai dacă – matematic pentru că social, vom înţelege că privirile hulpave justificatoare ale unui trecut infect – foarte recent din păcate – sprijinite numai pe o obsesivă pornire către mistificare, pot fi eficient contracarate, NUMAI! de privirile limpezi, către viitor. NU insist. Ce rost ar avea ?  

            Cred că voi merge şi luni, la “spartul tîrgului”. Sper ca pînă atunci, curioşii de circumstanţă să îşi epuizeze rezervele de snobism şi nevoia de mondenitate; sper ca pînă atunci, şi iubitorii adevăraţi de carte să îşi fi ostoit – măcar parte dintre ei şi măcar pentru moment – pofta de achiziţii de carte; atunci, voi vîna şi eu titlurile pe care le am pe lista mea, în tihnă. Vă spun luni, ce şi cum.

Read Full Post »

Gaudeamus

            De mîine, începe desfăşurarea unui eveniment cu încărcătură culturală consistentă, anume tîrgul de carte (şcolară şi nu numai), Gaudeamus Bucureşti 2010 organizat de R.R. Actualităţi şi găzduit de Romexpo, în pavilionul central. Accesul publicului va fi permis mîine între orele 16-20, de vineri pînă duminică inclusiv  între orele 10-20, iar luni (în premieră din cîte ştiu), între orele 10-16. Amănunte,  AICI 

Este un bun prilej de a ne mai sustrage din timp – vorba lui Eliade – şi de a ne mai limpezi cugetele de şoric şi alde celor asemănători dumisale.

Read Full Post »

Vorbe goale

 

           Ne prefacem cu toţii, a nu vedea retorica goală de conţinut a tuturor vorbelor noastre. Politicieni, jurnalişti, bloggeri şamd, ne-am fixat pe poziţii ireconciliabile. Pro sau contra strigăm cu toţii, un adevăr pe care nu mai suntem capabili să îl decelăm : ne scufundăm cu toţii într-o sofistică plină de falsa idee că fiecare dintre noi, deţine adevărul deşi, cu toţii ştim că spusele noastre ascund exact intenţiile noastre nemărturisite; şi nemărturisibile…

Read Full Post »

Apel umanitar

“ŞTEFAN a venit pe lume într-o familie fericită pentru a se bucura de viată.
Este un baieţel superb, deştept, vesel, sociabil şi foarte curios.
Are aproape 8 anişori (elev clasa a I-a) şi visul lui este să devină fotbalist. Dar, deşi îşi petrece mai multe ore pe zi pe marginea terenului de sport şi tânjeşte să dea cu piciorul într-o minge, Ştefan este ţintuit în cărucior pentru ca sufera de paralizie cerebrala (tetrapareza spastica) si nu poate merge. Vede lumea din carucior şi se visează alergând după minge.
Noi, parinţii si Mihăiţă, fratiorul lui, il ajutăm permanent.
Ştefan face gimnastică medicală zilnic si ne străduim să-l ducem la cat mai multe terapii de recuperare. Este mai ocupat decat un adult, pentru că pe langă programul scolar de dimineată, urmează aproape zilnic câte 2 tratamente.
Cu toate acestea, este prea puţin si recuperarea motorie este greoaie. Acum stă ceva mai bine în funduleţ, dar nu se poate deplasa nicicum, iar manuţele nu-l ajută să poată manca singur sau desena dar mânuieşte calculatorul cu pricepere şi este interesat de limba engleză.
De aceea are nevoie de tratamente de recuperare în Germania

(http://www.kinderzentrum-muenchen.de/kontakt0.html)  şi în Ucraina

(http://www.reha.lviv.ua/ro/) .

 Însa aceste tratamente costă in medie 1500 euro, respectiv 2000 euro, per sejur, fiindu-i necesare cel puţin 4 sejururi/an.
Aşa că, iata-ne nevoiţi sa va rugăm să ne ajutaţi!
Potrivit procedurii din Codul Fiscal, managerii trebuie doar sa-si aleaga proiectele in care cred si sa semneze contracte de mecenat prin care declara ca sunt de acord sa directioneze 20% din impozitul pe profit. Este important ca firmele mari si micro-intreprinderile sa doneze acesti bani cel mai tarziu in decembrie, altfel banii se pierd in buget. “

Am primit această scrisoare emoţionantă pe e-mail.  

Oameni buni! De 20 de ani dăm impozite la stat şi se vede bine că statul ne pune coarne, dirijând banii către clientela de partid. Legea vă permite să-l ajutaţi pe Ştefan direcţionând 20% din profit, dar nu mai mult de 3 la mie din cifra de afaceri, pentru tratamentele lui de recuperare. Nu rămâneţi indiferenţi la suferinţa acestui micuţ curajos.  Aceştia ar putea fi banii cei mai corect cheltuiţi din impozitele voastre! Nu aveţi garanţia că vă cumpăraţi un loc în Rai prin această faptă, dar gândul că aţi dat o şansă unui copil să-şi recapete speranţa într-o viaţă normală vă va face să vă simţiţi mai oameni!

Titular cont: GHERGHE NICOLETA  Bancpost – Cont lei: RO28BPOS80500891936ROL01
Telefon: 0754046110
e-mail: gherghe1us@yahoo.com
Adresa: Bucuresti, sect.3, str. Foisorului, bl.F7C, sc.1, et.2, ap.10

P.S. Bunica lui Ştefan, care are aproape 70 de ani, a învăţat să folosească laptop-ul şi se iniţiază în limba engleză ca să-şi ajute nepoţelul să evolueze.

P.P.S Prietenii mei din blogosferă, care vor să-l sprijine pe Ştefan, pot prelua acest articol pe blogurile lor. Zilele următoare îi voi ajuta pe părinţii lui Ştefan să-şi facă un blog pe care să posteze o galerie foto şi toate documentele medicale.

  Post preluat de pe blogul doamnei Doina Popescu

http://doinapopescu.wordpress.com/

Read Full Post »

Older Posts »