Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 noiembrie 2010

Vizită la Gaudeamus

            Habar nu aveam de ce, la acest tîrg de carte aflat în plină desfăşurare, nu aveam nici cel mai mic chef să merg; am mers numai pentru că promisesem unei foarte bune prietene din virtual, să merg şi să tolocănim pe îndelete.

            Am mers. Am văzut. Organizarea acestui eveniment mi s-a părut destul de bună; aproape 400 de edituri şi-au expus oferta de carte iar publicul receptiv la astfel de manifestări, nu a întîrziat să-şi facă prezenţa; aş spune chiar, că organizatorii au prevăzut afluenţa masivă a iubitorilor de lectură.

            Dar. Este prima dată cînd plec de la un tîrg de carte fără să cumpăr; ştiu de ce. Acum, ştiu. Am dat cîteva tîrcoale tîrgului, pînă cînd am reuşit să mă întîlnesc cu prietena mea. Am tolocănit. Am reuşit să înţeleg şi ce resorturi interioare o animă pe ea pentru a-şi promova cărţile, după cum am reuşit să îi explic de ce, motivaţia mea de a rări postarile pe acest blog, are consistenţă; îi mulţumesc pentru înţelegere. (Vă mulţumesc şi vouă, celor cîţiva cititori ai acestui blog, care îl mai accesaţi).

            După ce ne-am despărţit amiabil, am mai dat o scurtă raită prin tîrg; şi abia atunci, am înţeles deplin, ce ştiam de fapt de mai multă vreme : trăim în lumea românească în care coexistă  “Înger şi Demon”. Îngerul, este categoria de oameni, reprezentată de prietena mea din virtual. Demonul, este reprezentat de tonomate. De ce ? Iată :

            Între pasul apăsat şi privirea hulpavă deşi piezişă a lui Nistorescu (ca vag exemplu), şi pasul aşezat şi privirea limpede a prietenei mele, stă toată drama actuală pe care o parcurgem. Tonomatele, mint la comandă; prietena mea, propune o lume bazată pe adevăr asumat, adevăr tratat cu bonomie, cu umor şi cu înţelegere deplină a faptului că vindecarea, este la îndemîna noastră, a tuturor.

            Ne vom vindeca dacă şi numai dacă – matematic pentru că social, vom înţelege că privirile hulpave justificatoare ale unui trecut infect – foarte recent din păcate – sprijinite numai pe o obsesivă pornire către mistificare, pot fi eficient contracarate, NUMAI! de privirile limpezi, către viitor. NU insist. Ce rost ar avea ?  

            Cred că voi merge şi luni, la “spartul tîrgului”. Sper ca pînă atunci, curioşii de circumstanţă să îşi epuizeze rezervele de snobism şi nevoia de mondenitate; sper ca pînă atunci, şi iubitorii adevăraţi de carte să îşi fi ostoit – măcar parte dintre ei şi măcar pentru moment – pofta de achiziţii de carte; atunci, voi vîna şi eu titlurile pe care le am pe lista mea, în tihnă. Vă spun luni, ce şi cum.

Read Full Post »