Călătorie în Israel. Drumul spre Jerusalem

       După un somn odihnitor, ne trezim foarte devreme pentru că astăzi avem multă treabă. Drumul pînă la Jerusalem nu este lung dar, aşa cum deja am spus, la anumite ore ambuteiajele sunt frecvente şi nu crede nimeni că pentru cîteva momente de leneveală în plus, merită să stăm în autocar cu ochii pironiţi pe ferestre în loc să străbatem străzile pline de istorie ale Ierusalimului. Mic dejun copios, la alegere între cîteva zeci dacă nu cumva cîteva sute de variante; totul Kosher (se pronunţă kaşer), totul excelent, totul din belşug. Vremea este incredibil de frumoasă. Am cărat ca un nepriceput după mine, cizmuliţe, pulovere şi alte alea, în timp ce nişte tenişi şi nişte tricouri cu mîneca scurtă ar fi fost desigur, mult mai potrivite.

   Ne adunăm la autocar şi valea! Străbatem străzile încă pustii. Domnul ghid, ne explică : – eeeeem, nici-un stat nu recunoaşte Tel-Aviv drept capitală, în afară de Israel. Eeeeeem, toate ambasadele străine sunt la Jerusalem. Eeeeem, toate ministerele cu excepţia (din motive de securitate) ministerului forţelor armate ( care se află la Tel-Aviv), eeeem, sunt la Jerusalem.

     Deocamdată, noi încă nu am părăsit Tel-Avivul. La un moment dat, pe nişte borduri la marginea drumului, vedem aşezaţi puzderie de africani. – Eeeem, aceştia sunt lucrători pătrunşi în ţară, eeeem, ilegal ca să lucreze la negru. Eeeeem, adică nu la negru că ei sunt negri; eeeem, să lucreze ilegal. Eeeeem, ajung mai uşor aici decît în Uniunea Europeană.

     Domnul Iosif nu este cîtuşi de puţin un bîlbîit. Cunoscător a cinci limbi, academic în istorie (după cum afirmă chiar dumnealui) îşi caută cuvintele pentru exactitate. Este un personaj dinamic, echilibrat, de un calm desăvîrşit şi cu o politeţe impecabilă reuşeşte să-şi impună punctul de vedere deşi, uneori a trebuit să dea dovadă de diplomaţie pentru rezolvarea unor conflicte sau a unor simple neînţelegeri între membrii grupului de turişti. Ne bombardează constant cu date istorice, politice şi militare, face dese referiri la rezoluţiile Consiliului de Securitate şi la războiul de independenţă. Aminteşte cam cu regret că statul Israel nu are o constituţie, că religia nefiind separată de stat, mare parte din legi sunt luate din VT. Aminteşte că regele David a stabilit Ierusalimul drept capitală. Pe muntele Moria, Avraam a dat dovadă de devoţiunea supremă faţă de Dumnezeu (acceptînd să-şi sacrifice fiul) dar a fost oprit de Arhanghel (care i-a oferit la schimb un miel) şi l-a declarat părintele poporului evreu.

   Drumul continuă. Pe stînga şi pe dreapta autostrăzii, se succed dealuri aride, văi golaşe, garduri de sîrmă ghimpată şi ziduri care adăpostesc mici aşezări. Senzaţia de asediu permanent te asaltează. Domnul ghid ne confirmă senzaţia de lupte milenar-nesfîrşite : Ierusalimul a fost construit, cucerit, dărîmat, recucerit şi reconstruit de opt ori! Formidabilă tenacitatea acestui popor.

      Încă de cînd am pătruns în Tel-Aviv, domnul ghid, ne-a atras atenţia asupra unor furtune care se întind între tufele şi copacii care sunt plantaţi pe străzi, dar nu am dat – atunci – mare atenţie acestui lucru. Acum, domnul Iosif reia explicaţiile : – eeeem, vedeţi pe marginea şoselei acele furtune ? Le-aţi văzut şi la Tel-Aviv, o să le vedeţi în toată ţara. Este un minister întreg care se ocupă de această problemă. Toate plantele din Israel sunt crescute în pepiniere şi plantate acolo unde este nevoie. Există o reţea de furtune care transportă apa de la locurile de preparare pînă la rădăcina fiecărei plante în parte. Irigarea se face cu picătura la rădăcină, după un program computerizat. Ascult uluit dar, evidenţa îi dă dreptate. Deşi aflăm că în prezent, ţara trece printr-o secetă severă, în jurul plantelor, pămîntul este reavăn!

   – Eeeeem, vedeţi pe clădiri acele butoaie ? Eeeem, acelea servesc la prepararea apei clocotite ( prin intermediul unor celule solare). În toată ţara, apa este potabilă la robinet. Aveam să aflăm că rezervorul natural de apă dulce al Israelului este Marea Galileei (Lacul Tiberiada) – în prezent inoperabil (seceta!), iar nevoia de apă dulce este acoperită din ceva isvoare subterane, cîtevă rîuri şi masiv prin desalinizare. – Eeeem, la hotel nu veţi simţi asta dar, sunt multe zone unde se fac economii severe la apă.

     Da? Păi atunci îmi vine şi mie să spun : – eeeem, atunci de ce garniturile de la chiuvetă nu prea etanşează ? Hm! De parcă asta ar fi treaba mea. Nu e, aşa că-mi văd de filmat, de notat şi de zgîit pe fereastra autocarului pentru că, deja am intrat în Jerusalim şi ne îndreptăm hotărîţi, spre Muntele Măslinilor.

Read Full Post »

Călătorie în Israel. Jaffa

     Cele 37 de puncte amenajate pentru controlul paşapoartelor, rezolvă cu operativitate formalităţile de obţinere a vizei de intrare în Israel. Cîteva răspunsuri limpezi la întrebări bine ţintite netezesc calea către punctul de recuperare a bagajelor(de cală) care decurge de asemenea, lin. Este totuşi o mică încurcătură cu paşaportul cuiva din grup, al cărui nume – coincidenţă sîcîitoare – figurează pe o listă “neagră”.

     Vine şi ghidul vorbitor de limbă română care ne urcă urgent într-un autocar, ne împarte cîte o hartă şi cîte o şapcă de culoare roşie (cu cozorocul dungat la margine cu albastru) şi  inscripţionată (cu galben) astfel : pe cozoroc, MENORA – sfeşnicul cu şapte braţe, drept în frunte numele firmei care s-a ocupat în Israel de noi ( ELAND), lateral stînga pe cupola şepcii JERUSALEM, iar pe bentiţa din spatele şepcii, ISRAEL, şi purcedem la drum. Aeroportul Ben Gurion este la 12 km de Tel-Aviv pe drumul care merge către Jerusalem deci teoretic ar fi trebuit să ajungem repede la hotelul Mercure,  numai că domnul Iosif, ghidul nostru, are de gînd să profite de vremea frumoasă şi să ne arate Jaffa – cartierul vechi -, deşi la program scria că avem timp liber la dispoziţie… Bine şi aşa!

     Domnul ghid ne dă explicaţii : pe lîngă Shekeli, putem plăti atît în dolari americani cît şi în Euro; să ne păzim actele şi banii; să nu cumpărăm de la vînzătorii ambulanţi; apa de la chiuvetă este potabilă; apa minerală este majoritar plată dar, găsim şi soda (sifon); în buticurile foarte mici, plata se face aproape fără excepţie, în Shekeli; la nevoie, şoferul – domnul Ahmed – ne poate vinde apă minerală la un dolar sticla de jumătate de litru ( se miră cineva?) Şi altele… Apoi, domnul Iosif începe să turuie date istorice, biblice şi legende. Vorbeşte prea repede şi prea mult pentru a-mi putea nota ceva. Are un tic verbal simpatic : – Eeeeem, după moartea lui Alexandru Macedon, generalii săi îşi împart imperiul, eeeeeem, în trei părţi… Eeeeeem, după trei sute de ani, eeeeem, după perşi vin romanii, eeeem, în anul 67 ÎH şi se folosesc de portul Jaffa, eeeem, etcaetera, etcaetera, etcaetera… – După moartea Mîntuitorului (nu aminteşte şi de Învierea Sa!), eeeem, Sfîntul Petru este găzduit de Simion, un evreu sărac; eeeem, aici, la Jaffa, Sf. Petru săvîrşeşte o minune : eeeeem, o învie pe fata primarului, Tabitha. Eeeeeem…

    Jaffa ( sau Yoppe ) este un soi de Lipscani (din Bucureşti) : magazin lîngă magazin, străzi înguste care urcă şi coboară, case vechi, pe scurt, o înghesuială pitorească. După ce plecăm de lîngă casa lui Simion care era atît de sărac încît Sf. Petru a fost nevoit să se culce flămînd, urcăm pe străduţe înguste către locul cel mai înalt din Jaffa, de unde se vede panorama – splendidă a Tel-Avivului. Vizităm o bazilică, o închisoare antică, trecem pe lîngă ruinele unui templu egiptean, pe lîngă “puntea dorinţelor”, şi ajungem în vîrful colinei unde este amenajat un parc circular străjuit în centru de un frumos monument. De obicei, aici vin beduini cu cămile, pe care turiştii se pot fotografia contra cost. S-a cam întunecat deci, facem deplasarea către hotel.

    Tel-Aviv este un oraş modern, relativ recent construit. Deşi străzile sale nu sunt prea largi, circulaţia este destul de fluentă, cu excepţia momentelor în care pe lîngă cei patru sute de mii de localnici, vin la lucru încă vreo sase, poate şapte sute de mii de oameni, marea majoritate în automobilul personal. Există un plan de reglare a acestor ambuteiaje, se putea altfel? prin instituirea unor taxe aplicate automobilelor care intră în oraş. De la zero Shekeli pentru cele care transportă patru persoane, către 28 pînă la 70 de Shekeli pentru cele care transportă trei, două sau o singură persoană. Se amenajează o parcare gratuită la marginea oraşului şi o navetă de autobuze de la aceasta, pînă în centru.

     Trecem pe lîngă hoteluri luxoase destinate oamenilor de afaceri importanţi şi foarte importanţi. Trecem pe lîngă primăria oraşului. Aici, a fost asasinat Yitzak Rabin, de către un tînăr student evreu ultranaţionalist, culmea! fost membru al serviciului de siguranţă.

     Hotelul nostru este la cîteva minute de faleză, şi la alte cîteva minute de o zonă frecventată de căutătorii şi de furnizoarele de plăceri carnale. He he heeee, nici nu-mi închipuiam că evreii sunt pudici din cale-afară… Camera este curată, patul este confortabil, este televizor şi frigider, noptiere, dulap, o masă pentru scris; ce-ţi mai poţi dori? Nişte bere în frigider, desigur. Ghidul ne spusese că nu prea avem nevoie de Shekeli în Israel, că putem cumpăra cu Euro sau cu dolari americani. Putem pe naiba! Toată lumea vrea Shekeli. Cu chiu cu vai găsim un Change unde pentru 50 de dolari căpătăm vreo sută şi şaptezeci de Shekeli. Aproape nimeni nu vrea să primească bancnotele americane de 100 ; ştiu arabii, de ce!  Vinul este destul de scump ( de la 30 de dolari)  în sus iar berea, între nouă şi 20 de Shekeli.

     Odată aprovizionarea făcută, mergem la masă. Kosher desigur. Dar vă asigur că este foarte gustoasă, iar sistemul All Inclusive, este raiul mîncăcioşilor.

UPDATE. Primesc de la Teofil :

Salut
cîteva completări istorice, poate cunoscute , poate nu, despre Yaffo.

1. Etimologia numelui vine de la fiul lui Noe, Yefet care este întemeietorul mitic al oraşului. Probabil oraş cananit ocupat de “popoarele mării” (Filistinii erau parte din aceştia) şi recuperat de regele David de la Filistini.
2. Unul dintre cele mai vechi porturi din lume. Arheologic vorbim de secolul al -XXIII-lea î.Hr.
3. Menţionat în analele egiptene pe numele Ya-pu din sec al XV-lea î.Hr. “scrisorile de la Amarana” un fel de Wikileaks antic.
4. Se afla pe teritoriul tribului Dan aproape de locurile în care a început răscoala Maccabeilor.
5. Port important pe timpul regelui Solomon, port prin care îşi primea lemnul din Liban, necesar construcţiei templului din Ierusalim
6. Pronunţarea corectă a numelui oraşului este “Ia’fa” în arabă şi “Iafo” în ebraică/aramaică.
7. Apare de 4 ori în Vechiul Testament şi de două ori în noul Testament.

###

Astăzi este BOBOTEAZA

Read Full Post »