După un somn odihnitor, ne trezim foarte devreme pentru că astăzi avem multă treabă. Drumul pînă la Jerusalem nu este lung dar, aşa cum deja am spus, la anumite ore ambuteiajele sunt frecvente şi nu crede nimeni că pentru cîteva momente de leneveală în plus, merită să stăm în autocar cu ochii pironiţi pe ferestre în loc să străbatem străzile pline de istorie ale Ierusalimului. Mic dejun copios, la alegere între cîteva zeci dacă nu cumva cîteva sute de variante; totul Kosher (se pronunţă kaşer), totul excelent, totul din belşug. Vremea este incredibil de frumoasă. Am cărat ca un nepriceput după mine, cizmuliţe, pulovere şi alte alea, în timp ce nişte tenişi şi nişte tricouri cu mîneca scurtă ar fi fost desigur, mult mai potrivite.
Ne adunăm la autocar şi valea! Străbatem străzile încă pustii. Domnul ghid, ne explică : – eeeeem, nici-un stat nu recunoaşte Tel-Aviv drept capitală, în afară de Israel. Eeeeeem, toate ambasadele străine sunt la Jerusalem. Eeeeem, toate ministerele cu excepţia (din motive de securitate) ministerului forţelor armate ( care se află la Tel-Aviv), eeeem, sunt la Jerusalem.
Deocamdată, noi încă nu am părăsit Tel-Avivul. La un moment dat, pe nişte borduri la marginea drumului, vedem aşezaţi puzderie de africani. – Eeeem, aceştia sunt lucrători pătrunşi în ţară, eeeem, ilegal ca să lucreze la negru. Eeeeem, adică nu la negru că ei sunt negri; eeeem, să lucreze ilegal. Eeeeem, ajung mai uşor aici decît în Uniunea Europeană.
Domnul Iosif nu este cîtuşi de puţin un bîlbîit. Cunoscător a cinci limbi, academic în istorie (după cum afirmă chiar dumnealui) îşi caută cuvintele pentru exactitate. Este un personaj dinamic, echilibrat, de un calm desăvîrşit şi cu o politeţe impecabilă reuşeşte să-şi impună punctul de vedere deşi, uneori a trebuit să dea dovadă de diplomaţie pentru rezolvarea unor conflicte sau a unor simple neînţelegeri între membrii grupului de turişti. Ne bombardează constant cu date istorice, politice şi militare, face dese referiri la rezoluţiile Consiliului de Securitate şi la războiul de independenţă. Aminteşte cam cu regret că statul Israel nu are o constituţie, că religia nefiind separată de stat, mare parte din legi sunt luate din VT. Aminteşte că regele David a stabilit Ierusalimul drept capitală. Pe muntele Moria, Avraam a dat dovadă de devoţiunea supremă faţă de Dumnezeu (acceptînd să-şi sacrifice fiul) dar a fost oprit de Arhanghel (care i-a oferit la schimb un miel) şi l-a declarat părintele poporului evreu.
Drumul continuă. Pe stînga şi pe dreapta autostrăzii, se succed dealuri aride, văi golaşe, garduri de sîrmă ghimpată şi ziduri care adăpostesc mici aşezări. Senzaţia de asediu permanent te asaltează. Domnul ghid ne confirmă senzaţia de lupte milenar-nesfîrşite : Ierusalimul a fost construit, cucerit, dărîmat, recucerit şi reconstruit de opt ori! Formidabilă tenacitatea acestui popor.
Încă de cînd am pătruns în Tel-Aviv, domnul ghid, ne-a atras atenţia asupra unor furtune care se întind între tufele şi copacii care sunt plantaţi pe străzi, dar nu am dat – atunci – mare atenţie acestui lucru. Acum, domnul Iosif reia explicaţiile : – eeeem, vedeţi pe marginea şoselei acele furtune ? Le-aţi văzut şi la Tel-Aviv, o să le vedeţi în toată ţara. Este un minister întreg care se ocupă de această problemă. Toate plantele din Israel sunt crescute în pepiniere şi plantate acolo unde este nevoie. Există o reţea de furtune care transportă apa de la locurile de preparare pînă la rădăcina fiecărei plante în parte. Irigarea se face cu picătura la rădăcină, după un program computerizat. Ascult uluit dar, evidenţa îi dă dreptate. Deşi aflăm că în prezent, ţara trece printr-o secetă severă, în jurul plantelor, pămîntul este reavăn!
– Eeeeem, vedeţi pe clădiri acele butoaie ? Eeeem, acelea servesc la prepararea apei clocotite ( prin intermediul unor celule solare). În toată ţara, apa este potabilă la robinet. Aveam să aflăm că rezervorul natural de apă dulce al Israelului este Marea Galileei (Lacul Tiberiada) – în prezent inoperabil (seceta!), iar nevoia de apă dulce este acoperită din ceva isvoare subterane, cîtevă rîuri şi masiv prin desalinizare. – Eeeem, la hotel nu veţi simţi asta dar, sunt multe zone unde se fac economii severe la apă.
Da? Păi atunci îmi vine şi mie să spun : – eeeem, atunci de ce garniturile de la chiuvetă nu prea etanşează ? Hm! De parcă asta ar fi treaba mea. Nu e, aşa că-mi văd de filmat, de notat şi de zgîit pe fereastra autocarului pentru că, deja am intrat în Jerusalim şi ne îndreptăm hotărîţi, spre Muntele Măslinilor.
La multi ani!
Frumos reportaj, parca am vazut cu ochii minţii locurile pe care le-ai descris. Te invidiez pentru aceasta calatorie. Sper sa am sansa sa pot merge si eu in acele locuri.
La Mulţi Ani !
Îmi pare extrem de bine dacă reuşesc să redau – prin vorbe – ceea ce am văzut şi am simţit eu, acolo.
Mulţumesc pentru vorbele frumoase. 🙂
ps. Depinde numai de tine dacă, îţi doreşti cu adevărat să ajungi pe acele meleaguri fabuloase…
Te pot asigura că, MERITĂ !
Este o experienţă imposibil de gîndit în afara contactului direct – măcar vizual – dacă nu altfel…
Salut Tibi 🙂
Frumoasa relatare! Cateva amanunte, sper sa nu te superi 🙂
1. Kosher – Kasher – diferenta de pronuntie este generata de faptul ca ebraica are doua feluri de pronuntie, cel ashkenaz (evreii de sorginte occidentala) si cel sefard adica spaniol & oriental. Limba ebraica vorbita in Israel si cea corecta este cea Sefarda, de multe ori imposibila celor europeni (un evreu original din Romania, vorbeste extrem de hilar ebraica, cel putin la inceput)
2. Ebraica cea mai corecta este vorbita de evreii sudici (originari din Yemen- Teiman) fiind pastrata de milenii, ei ajungand acolo pe timpul regatului vechi, inainte de cucerirea babiloniana. Ei vorbesc Biblia.Punct.
3. Muntele sacrificiului, Muntele Moria si povestea lui Avram are doua versiuni, cea iudeo-crestina o cunoastem din Vechiul Testament cea araba din Quran (coaran) acao;o sacrificatul trebuia sa fie Ismael.
O buna dimineata! si la multi ani Ioanilor – Yohanan de peste tot 🙂
Salut dragă Teofil 🙂
Cum să mă supăr ? Chiar mă bucur dacă mă completezi !
1) Cum se scrie Kosher am vazut pe certificatul care însoţea mîncarea din avion; cum se pronunţă, am scris cum a pronunţat domnul Iosif, ghidul nostru, evreu de baştină; ştiu diferenţa dintre evreii sefarzi şi ashkenazi dar, nu mi-a trecut prin cap să-l întreb pe ghid ce soi de evreu este el.
2) Nu am nici cea mai mică obiecţie la această valoroasă completare care vine din partea ta. Mulţumesc pentru precizare.
3) Din cîte am văzut eu la faţa locului, toate locurile descrise atît în VT cît şi în NT, au situări diferite, funcţie de cine le susţine : ortodocşii una spun, catolicii alta susţin iar musulmanii mai spun şi ei altceva; ca să nu mai amintesc de evrei, fie ei sefarzi sai aschenazi care interpretează şi ei acele locuri cum le vine lor mai bine.
### Care este adevărul ? Cine poate şti cu certitudine ???
Eeeem, ce m-am distrat, cat de frumos ai povestit!
:)))
Un ghid supercalificat, dar fără pic de simţ al umorului.
Iar chestia cu eeeeeeeeeeeeeem este cît se poate de reală. 🙂
Ce inseamna eeeem `? 🙂
Tradus în limba română, eeeem înseamnă ăăăăă 🙂 adică vorba aia pe care o rostim cu toţii, atunci cînd nu ne găsim cuvintele. 😀
Imi place, imi place 🙂
Merg mai departe………..
🙂 Sînt aici şi răspund la întrebări, dacă vor fi.
Buna, vroiam sa te intreb ce mancati la pranz? stiu ca e o intrebare aiurea insa cand ai probleme de glicemie si trebuie sa mananci din 2 in 2 ore ca sa nu lesini, este important de stiut. Multumesc mult
Servus
Întotdeauna la vremea mesei, am avut circa două ore pe cont propriu, timp în care fiecare a mîncat ce-a dorit, după pungă şi mai ales după gust. Peste tot se găsesc restaurante de diferite feluri unde mîncarea este incredibil de gustoasă şi de variată. Deci, nu-s probleme din acest punct de vedere. Desigur, mîncarea este kosher.