Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 7 ianuarie 2011

 

     Autocarul se strecoară pe străduţele înguste, urcînd încet dar sigur. Ne va lăsa aici, şi ne va recupera la capătul zilei, pentru a ne reîntoarce la Tel Aviv ( în traducere Colina Primăverii, fondat în1909 în afara portului Jaffa ).

     Vom începe vizita noastră pe Muntele Maslinilor mergînd pe jos, urcînd o pantă lină   pînă la Biserica Rusească a Înălţării, ridicată în 1878. Aici se spune că a  îngenunchiat Maica Domnului văzîndu-L. Locul acesta a fost cumpărat de ruşi de la otomani; tot aici, într-o capelă mică, este înmormîntat capul Sfîntului Ioan Botezătorul. Tot aici se prepară mirul cel mai autentic : se iau paisprezece picături de mir de la cele paisprezece mănăstiri şi se sporesc cu NARD-ul din Liban şi cu arome, apoi se îmbuteliază în flacoane; cine vrea, poate să cumpere orice cantitate doreşte, (ŞI) vrac.

     Muntele Măslinilor este considerat un loc sfînt atît de către evrei, de musulmani cît şi de către creştini. Evreii îl aşteaptă aici să vină pe Mesia, musulmanii pe Mahdi iar creştinii, după Înălţare, aşteaptă Parusia (a doua venire a Mîntuitorului). Dar despre acest lucru, domnul ghid nu ne prea dă amănunte… În curtea bisericii, este bineînţeles, o livadă de măslini; ici-colo prin coroanele arborilor, mai stă stingheră cîte o măslină, care a scăpat recoltării. (vom mai vorbi despre această biserică şi despre acest loc).

#

     Scurtă precizare : relatarea mea, va ţine cont de ordinea în care am vizitat noi aceste locuri, NU de ordinea biblică sau istorică, din motive obiective. De asemenea, imaginile folosite sunt luate de pe internet; probabil că imaginile luate de mine, vor constitui obiectul unei postări separate, sub formă de film.

#

     În imediata apropiere de Biserica Înălţării, se află Biserica Pater Noster. Citez din cartea cumpărată la faţa locului, “Călătorie în Ţara Sfîntă”/ Dr. Randall D. Smith : “ Cartea Faptelor aminteşte că Iisus Şi-a luat învăţăceii de la Ierusalim pe Muntele Măslinilor, într-o plimbare în zi de Sabat, i-a binecuvîntat şi i-a împuternicit, apoi s-a înălţat (Luca 24 – 36,53) la ceruri”.

      Aici, pe locul unde este înălţată Biserica Tatăl Nostru, tradiţia spune că Iisus Le-a spus învăţăceilor săi : – să ne rugăm Tatălui. – Doamne, au spus aceştia, nu ştim să ne rugăm. Atunci, Iisus i-a învăţat să se roage (la)  Tatăl Nostru. (Matei 6 – 9,13). Această rugăciune vie în inima tuturor creştinilor, este ilustrată atît în Biserică dar şi pe zidurile exterioare şi interioare, în sute de limbi ale pămîntului, printre care şi limba română.     Îmi permit – cu greu şi ezitant – să spun, că acest loc este un soi de Turn Babel răsturnat : aici se pot regăsi toate graiurile pămîntului, într-o rugăciune identică…

     Cred că din acest loc am început eu cu adevărat, să simt că sînt pe Pămîntul Sfînt. De aici încolo, bună parte din turistul din mine, s-a transformat în hagiu… Am avut parte chiar şi de o minune personală dar, despre asta, mai tîrziu.

     Părăsim cu oarecare regret frumoasa biserică şi începem să coborîm; înainte de a merge către Grădina Ghetsemani, am făcut un scurt popas de unde avem o magnifică panoramă a Muntelui Măslinilor, cu privire către Cetatea Ierusalimului. În vale se vede cel mai mare şi cel mai vechi cimitir din lume – în funcţiune de peste 4000 de ani! Este un loc rîvnit de evreii din toată lumea pentru că, tradiţia spune că cei  înmormîntaţi aici, vor fi primii care vor fi rechemaţi la viaţă, la Înviere. Aici, primim ceva explicaţii de la domnul Iosif, despre intrarea Domnului în Ierusalim în Duminica Floriilor şi traseul parcurs de Iisus, inclusiv locurile străbătute de El în Săptămîna Patimilor, cu denunţarea, prinderea Sa, judecarea Sa şi calvarul îndurat de El pe Golgota.  

   Începem să coborîm spre Gradina Ghetsemani. În drum, facem o scurtă oprire la Dominus Flevit (Domnul a plîns) aşa cum spune Evanghelia după Luca (19- 41,44). Aici, într-o capelă se ţine o slujbă la care nu avem acces; vizităm pe dinafară o necropolă străveche. Evreii, după ce mureau, erau depuşi într-un mormînt săpat în stîncă; fiecare trib avea propriul său lăcaş de înmormîntare; după un an, osemintele celui adormit erau scoase şi puse într-un soi de racle din ceramică şi aşezate alături de strămoşii săi, pe rafturi săpate în zidul necropolei. De-abia aici am înţeles spusa din Biblie : “şi s-a adăugat neamului său”.

     Coborîm o pantă abruptă spre Grădina Ghetsemani. Aici a fost prins Iisus după Cina cea de Taină; Iuda ştia că Iisus venea aici adesea să se odihnească, pentru că în apropiere era grota unde Maria îşi avea părinţii – Iosif şi Ana – înmormîntaţi, loc în care Maria venea adesea să se reculeagă. Această grotă, a fost ulterior transformată în Biserica Mormîntul Maicii Domnului. Lîngă Grădina Ghetsemani se află Biserica Pătimirii, unde credincioşii vin să se roage în număr din ce în ce mai mare.

     La Biserica Mormîntul Maicii Domnului, avem parte de explicaţii în limba română din partea unui călugăr stabilit aici. Aveam să aflăm că aici, slujesc pe rînd, armenii, grecii ortodocşi şi copţii din Nordul Africii. Aici se află de asemenea, o Icoană Făcătoare de minuni. Părintele Anatoli ne face un scurt istoric al locului şi ne felicită că am ajuns pe Pămîntul Sfînt. După spusele domniei sale, din ce în ce mai mulţi români iau calea Ierusalimului. Cît s-o mai putea, spune sfinţia sa pentru că, după părerea sa, noi trăim zilele începutului Apocalipsei. Dar, ne linişteşte numaidecît, dar, mai este pînă ATUNCI! Deocamdată, cine are acatiste de dat, le poate încredinţa sfinţiei sale. Ajută la ceva ? Poate! Cert e, că ochii sfinţiei sale au văzut o parte dintre minunile înfăptuite de Icoana Maicii Domnului. Chiar este convingător!

 Numai că timpul, nu prea are răbdare cu noi. Plecăm spre Cetatea veche a Ierusalimului

Aici, o imagine de la  intrarea în Biserica Mormîntul Maicii Domnului de pe Multele Măslinilor, Ierusalim.

Read Full Post »