Înainte de a părăsi Ierusalimul îndreptîndu-ne spre Tel-Aviv, aveam să facem o scurtă oprire la Biserica Românească. Situată în mijlocul unui cartier ultrareligios evreiesc, a luat fiinţă cu greu, a trecut prin momente grele dar acum, oferă asistenţă religioasă celor care o doresc. Această oprire, a fost una dintre multele surprize plăcute pe care domnul Iosif ghidul nostru, le-a oferit cu generozitate grupului nostru de turişti.
Cît pe ce să uit să menţionez această oprire. Notesul meu nu a reţinut nimic din acest scurt popas. Nici nu este de mirare. Încă nu ieşisem din transa în care mă aflam, încă. Tot încercam să merg cu istorisirea, mai departe. Ceva nu se lega nicicum. Am apelat la camera de luat vederi. Şi am înţeles. Am înţeles că tot ce relatez eu aici, este asistat de îngerul meu păzitor… Nu aveam cum să merg mai departe cu relatarea mea, făcînd abstracţie de acest lăcaş de cultură şi de spiritualitate românească.
Cert lucru este că aici, am avut cea de a doua mea senzaţie de deja-vu. Prima senzaţie de acest gen, am trăit-o la Mănăstirea Melk. Deosebirea este că dacă la Melk am avut o senzaţie stranie, aici, am avut o senzaţie plenară de împlinire; o senzaţie de bine. O senzaţie de ACASĂ. Nu ştiu de ce am trăit aici, această senzaţie…
Am avut senzaţia de loc familiar. Am filmat pe dinafară biserica dar nu am avut deloc senzaţia de loc ştiut dinainte. Abia după ce am pătruns în curtea bisericii, amintirile ? mele au irumpt. Am recunoscut aleea care duce către intrarea în biserică. Am recunoscut cîinele care apăra curtea bisericii; am fost singurul pe care acest cîine, nu l-a lătrat. Am pătruns în biserică. ŞTIAM că după micul antreu, urmează un şir de trepte. Ştiam că acel şir de trepte se ramifică în sus către turlă, ştiam că acel şir de trepte merge în jos, către un soi de spaţii administrative ( beci, cămară, etc.)
Am intrat. Am filmat. Am pus la cutia donaţiilor cîţiva firfirici. A apărut şi preotul. Preotul ne-a făcut o slujbă. Acea slujbă a avut un caracter de spovedanie. Respectiv, cei mai apropiaţi de sfinţia sa s-au adăpostit sub sutana sa iar noi restul, atingîndu-ne în cascadă am luat parte la acea slujbă, cam cum se întîmplă la slujba de pomenire a morţilor. Nu vă miraţi. Nu veneam noi, de la Mormîntul Sfînt şi de la Zidul Plîngerii ?
Trebuie musai să remarc faptul că această biserică este prima biserică ortodoxă în care, am văzut că pangarul este parte integrantă din biserică, nu aşa cum ştim cu toţii, că este separat ca un butic oarecare, în care se vînd lucruri bisericeşti.
La ieşire, domnul Iosif avea să ne atragă atenţia, spre doi oameni înveşmîntaţi în negru, cu pălării şi cu perciuni bogaţi; – aceştia, sunt eeeem, dintre cei care nu văd cu ochi buni situarea acestei biserici, aici.
Aşa şi ? Probabil că alţi doi dintre aceşti ultra-religioşi, păzesc moscheeea din apropiere, de la care auzisem muezinul chemîndu-i pe musulmani la rugăciune. Maaare este Dumnezeu! .
Mulţumesc Maria ! 🙂
🙂
M-am plimbat prin Delphi. 🙂
Am văzut Maria, am văzut! 🙂
Am şi citit comentul tău de acolo, coment superb.
Nu ştiu cum să-ţi spun dar(însă de fapt 🙂 ) în acest moment, eu sînt încă racordat la experienţa mea turistică de pe Pămîntul Sfînt…
Încerc să mă adun pentru a putea să relatez cît de cît coerent, restul experienţei mele de pe acele meleaguri fabuloase, repet, FABULOASE!
Urmează să spun cîte ceva despre Haifa – centrul religiei-filosofie Bahai apoi, trebuie să mă concentrez pentru incursiunea noastră pe locurile unde Iisus, a activat timp de doi ani şi jumătate, fiind în plenitudinea forţelor Sale, Dumnezeieşti : Capernaum, Marea Galileii, Cana Galileii – unde a făcut prima Sa minune, etc… 🙂
Eu sunt aici, aşteptând fiecare episod al relatării tale. Scriu mai puţin la subiect, deoarece acum învăţ despre acest spaţiu fabulos, în ritmul naraţiunii şi al călătoriei reiterate în cuvânt şi imagine. Cu fiecare text ce curge mi se confirmă necesitatea unui pelerinaj în Ţara Sfântă. Dacă vreodată voi ajunge acolo, să ştii că acest lucru ţie ţi se va datora. 🙂
Să te regăsesc cu bine mâine (adică azi)! 🙂
Maria, te încredinţez încă o dată, că MERITĂ cu prisosinţă să faci o călătorie pe Pămîntul Sfînt!
Vorba părintelui Anatoli (de la Biserica Mormîntul Maicii Domnului) – cîtă vreme mai este posibil!
Te citesc, comentez puțin, ori deloc.
Am fost la MElk.
Ce pot să-ți spun este că , dacă aș avea timpul și liniștea necesare, să revăd , cu ochii minții, locurile văzute, poate că aș recompune , măcar părticele ale trăirilor din fiecare loc văzut.
Îți înțeleg emoțiile, încărcătura sufletească.
Cred că , de fapt, cu asta rămânem dintr-o excursie într-un loc special- cu acele stări în care ne integrăm cosmic, trăind clipa , altfel.
Zi frumoasă!
Chiar mi-ar plăcea să citesc o relatare despre Melk din partea altei persoane care a fost acolo…
De ce nu încerci ?
Aşa este! Cu asta rămînem!
Cred că timpul cel mai bine cheltuit de mine în viaţa mea, a fost în afară de timpul dedicat soţiei şi fiului nostru, timpul petrecut în călătorii.
buna,locuiesc in Israel si as dori sa merg la o biserica ortodoxa romana care oficeaza slujbe.imi poate spune cineva exact unde este aceasta biserica?
Servus ana ! 🙂
Am impresia că tu, eşti deja avantajată; locuind în Israel, cred că ar trebui să ştii ceva mai mult decît nişte turişti care au trecut prin Israel, cam ca gîsca prin apă. 🙂
Concret.
În afară de această biserică românească, situată aşa cum am spus în această postare, am mai vizitat un aşezămînt monahal românesc, situat în apropierea Mării Moarte, dar despre acest episod al călătoriei noastre, voi relata ceva mai tîrziu. Bine ? 🙂
ma iertati ca va scriu caut pe sora mea maica EMILIA e maica de la Sucevita ,a plecat spre jerusalim joi 14 aprilie daca cineva stie ceva spuneti ca a murit tata acasa.
numele sau e biceaga elena. va rog frumos nu reusim sa o gasim
Regret tare mult că treceţi prin această suferinţă 😦
Nu ştiu cum pot să vă ajut.
Încercaţi eventual, această variantă
http://www.jerusalem.ro/contacte.htm
multumesc mult .Paste fericit cu pace in inima
Mă bucur dacă am reuşit să vă fiu de folos, măcar cu atît.
Linişte, pace sufletească şi înţelegere a căilor Domnului, vă urez din inimă.