În drum spre Capernaum, facem o scurtă oprire la o mănăstire benedictină. Încă una veţi întreba ? Da! Încă una, pentru că pe Pămîntul Sfînt, numărul mănăstirilor, bisericilor, sinagogilor, moscheilor şi în general a oricărui locaş de cult, ESTE justificat de mare, oricare ar fi ordinul de mărime al numărului lor. Cel puţin, aşa cred eu.
Şi aici domneşte o pace tulburată numai parţial de invazia turiştilor; în curtea de la intrarea mănăstirii, sunt expuse nişte prese antice de ulei; desigur că şi în vechime, producerea uleiului de măsline aducea venituri substanţiale. Văd multe femei care se roagă pe la icoane; chiar şi bărbaţii, de regulă mai puţin bisericoşi, au o expresie de oameni pentru care credinţa, a căpătat brusc o valoare de întrebuinţare sporită. Chiar văd pioşenie pe chipurile lor şi nu este prima dată cînd văd acest lucru. Apropierea de cele sfinte, se pare că dă serios de gîndit şi de simţit; conferă acceptarea ideii că poate omul nu este chiar atît de mare, de tare şi de important cum cred unii sau alţii. Vorba cîntecului : “Ca să v-aduceţi aminte că şi-n Cer aveţi Părinte”…
Într-o micuţă curticică interioară, la umbra unui copac falnic, un havuz cu margini de piatră adăposteşte cîteva zeci de peşti exotici uluitor de mari şi de frumoşi. Peşti. Simbolul secret al vechilor creştini pe vremea cînd erau prigoniţi şi martirizaţi; cu acest simbol se recunoşteau ei, atunci. Acum, creştinii îşi fac cruci şi cam atîta tot.
Nu stăm nici aici prea multă vreme; mergem întins spre Capernaum, oraşul lui Iisus cum stă scris pe o placă albastră pe poarta de la intrarea în cetate. Am trecut în goană pe lîngă locurile în care Iisus a făcut binecunoscutele minuni : săturarea celor cinci mii de oameni cu doi peşti şi cinci pîini,(Ioan 6, 9-14) locul unde Iisus a umblat pe mare, (Ioan 6, 16-21). – Eeeem, vedeţi pe partea dreaptă locul unde Iisus a săturat mulţimea cu doi peşti şi cinci pîini, iar pe stînga, vedeţi sus acolo? Este o mică peşteră din care iese un copac. Acolo, eeeem, venea Iisus să se odihnească la sfîrşitul zilei. Trebuie să-l cred pe domnul ghid dar, eu nu am văzut acea mică peşteră. Silvia, a văzut-o. O cred şi pe ea.
Capernaum. Locul eate împrejmuit. Poarta de fier pe jumătate deschisă ne permite intrarea într-o curte plină de arbori. Filmez. Citez un scurt comentariu făcut de mine în timp ce filmam : „pentru mine noţiunea de iarnă a căpătat pe aceste plaiuri cu totul şi cu totul altă dimensiune; este pur şi simplu uluitor să vezi aproape toţi copacii înfloriţi, măslinii, portocalii şi lămîii cu rodul numai bun de cules; aşa ceva nu se poate petrece iarna deşi aici văd clar, că aşa este”. Chiar aşa. Cînd am citit pe internet că aici sunt prevăzute peste 20 de grade Celsius am crezut că este o exagerare. Ei bine, nu este! În cîteva zile am făcut un salt de la plus 24 de grade (Israel), la minus 16 ( Bucureşti).
Mă separ de grupul de turişti care cuminţi ca nişte şcolari ascultă explicaţiile domnului ghid. Eu prefer să dau o raită de jur împrejur. Garduri şi ziduri. Ziduri şi garduri. Şi ruine. Locul colcăie de turişti de diverse naţii. Se văd ruinele unei vechi sinagogi, se văd urme ale unor locuinţe, se văd vestigii antice ale arhitecturii tipic iudaice. Aici era un sat de pescari despre care se presupune că erau în număr de cinci mii. Tot aici era o garnizoană militară romană, care era însărcinată atît cu paza cît şi cu strîngerea taxelor. Deasupra locului casei Sfîntului Petru, a fost ridicată o biserică catolică.
După ce s-a împrietenit cu Iisus, Sfîntul Petru l-a găzduit timp de doi ani şi jumătate. Revenind la grup, tocmai prind o explicaţie. După părerea domnului ghid, la început sinagogile nu erau locuri de rugăciune ci, locuri de învăţare. Un fel de şcoală-bibliotecă unde se păstrau sulurile pe care era scrisă Cartea Sfîntă. Vremea iar ne mînă din urmă. Acesta este singurul dezavantaj al unei excursii în grup. Nu poţi să zăboveşti unde ai tu chef sau, să grăbeşti plecarea dintr-un loc care nu te prea atrage. Avantajele în schimb, sunt după părearea mea, mai multe şi mai importante.
– Eeeem, spune domnul ghid, acum trebuie să ne grăbim puţin pentru că am rezervat locuri pentru o scurtă croazieră pe Lacul Tiberiada. Cine doreşte trebuie să achite 10 euro. Croaziera este făcută cu nişte bărci din lemn după modelul unei bărci de pe vremea lui Hristos, care a fost găsită în terenul mlăştinos de la marginea lacului. Asemănarea este în proporţie de peste 70 %. Doar cîţiva mai curajoşi acceptă această provocare.
Se putea altfel ? brusc vremea se strică, vîntul începe să urle, stropi de apă ne biciuiesc feţele. Băştinaşii sunt uluiţi. Pe aici nu mai plouase de ani de zile. Care din grupul nostru are pile la Bunul Dumnezeu de ne asigură cam aceleaşi condiţii de navigaţie ca atunci cînd a mers pe apă Iisus ?
Jumătatea de oră a trecut destul de repede dar extrem de plăcut. Barca este încăpătoare, poate lua la bord cam o sută de oameni dar merge şi cu mai puţini. Rătăciţi printre români, 5 indonezieni. O frumoasă surpriză ne aşteaptă şi pe unii şi pe alţii. Steagul fiecărei ţări este ridicat în vîrful catargului şi o bandă magnetică redă imnul fiecărei ţări. Indonezienii cîntă şi ei. Noi, nu prea. Apoi, din difuzoare se revarsă muzică evreiască. Evident, echipajul are CD-uri, hărţi, suveniruri de vînzare.
Dar, altceva ne încîntă acum pe noi. O ceată de pescăruşi însoţeşte barca strigînd ascuţit. Noi, le aruncăm bucăţele de pîine sau biscuiţi. Nici-o singură bucată nu a atins apa! Toate au fost ciugulite din zbor! Fe-no-me-nal. Gata şi aici. –Eeeeem, acum trebuie să ne grăbim ca să mai prindem deschis la Mănăstirea de pe Muntele Tabor. Ce să facem ? ne grăbim.
Trebuie să spun totuşi, că imediat ce am ajuns la mal, soarele a răzbit norii şi tronează maiestuos pe cerul senin.
### Primesc de la Teofil ###
este de fapt, Kfar Nahum, adica Satul lui Nahum (Naum). Nu stim cine a fost acest Nahum, in nici un caz profetul. Important de mentionat ca pe locul respectiv se afla cea mai veche sinagoga din lume. Sigur, sinagoga in care s-a rugat si Iisus.
Important de mentionat ca sinagoga inseamna si inceputul judaismului rabinic INAINTE de caderea Templului din Ierusalim (70. d,Hr) Sinagoga dateaza din aprox 150-140 i.Hr. adica mai mult de un secol inaintea nasterii lui Iisus.
Sunt multe lucruri de spus, cel mai important ar fi ca rugaciunea in sinagoga era un obicei absolut al celor numiti Farisei, care din nefericire istoria i-a nedreptatit.
Sa nu uitam ca Saul ( Sf.Pavel) a fost un fariseu si ceilalti apostoli s-au rugat in aceasta sinagoga deci au fost si ei la randul lor farisei. Despre Iisus ce sa mai spun.
O călătorie ,,guvernată” de Calistrat Hogaş…Spun asta datorită scriiturii pe care o regăsesc caldă şi expresivă în ton cu stilul celui amintit…
Ştii ceva ? Abia acum îmi dau seama că ai dreptate.
Mulţumesc pentru comparaţie.
Cartea lui Calistrat Hogaş, „Pe drumuri de munte” chiar mi-a fost dragă la vremea cînd am citit-o…
Cam de multişor dar, ce mai contează ? 🙂
A fost o calatorie speciala, dupa cum observ, si te-a marcat intr-un mod placut. Simt ca am trecut si noi pe acolo, citind randurile tale.
Chiar a fost specială. Oricum o plănuiam de ceva vreme.
Relatarea mea este parte scrisă la faţa locului, parte recompusă după notiţe scurte şi imaginile luate cu o cameră modestă de luat vederi.
Ce placut e sa te citesc! Nu am nevoie sa caut „Jurnale de calatorie”,imi ajung insemnarile tale cursive,corecte si pline de farmec scriitoricesc.
Astept si filmarile pe care le-ai facut.
ps.Am intentionat sa te intreb:ce inseamna Eeeeem,cuvantul „magic” adresat de d-l ghid si in urma caruia va strangeati ca puii sub closca? 😆
Iar îţi mulţumesc pentru aprecieri.
Filmul mai are de aşteptat o vreme; mai întîi pentru că mai am destule lucruri de scris, apoi pentru că mai întîi trebuie să învăţ cum se editează imaginile din camera de luat vederi.
Salut tibi 🙂
este de fapt, Kfar Nahum, adica Satul lui Nahum (Naum). Nu stim cine a fost acest Nahum, in nici un caz profetul. Important de mentionat ca pe locul respectiv se afla cea mai veche sinagoga din lume. Sigur, sinagoga in care s-a rugat si Iisus.
Imprtant de mentionat ca sinagoga inseamna si inceputu judaismului rabinic INAINTE de caderea Templului din Ierusalim (70. d,Hr) Sinagoga dateaza din aprox 150-140 i.Hr. adica mai mult de un secol inaintea nasterii lui Iisus.
Sunt multe lucruri de spus, cel mai important ar fi ca rugaciunea in sinagoga era un obicei absolut al celor numiti Farisei, care din nefericire istoria i-a nedreptatit.
Sa nu uitam ca Saul ( Sf.Pavel) a fost un fariseu si ceilalti apostoli s-au rugat in aceasta sinagoga deci au fost si ei la randul lor farisei. Despre Iisus ce sa mai spun.
Nu te contrazic chiar dacă, despre Naum acela nu se ştie mare lucru.
Este destul de sigur faptul că aici a săvîrşit Iisus majoritatea faptelor sale Dumnezeieşti, de aici şi-a adoptat ucenicii, etcaetera.
Am observat şi eu că ghidul, ne-a furnizat informaţiile în mod selectiv; am înţeles de-abia în ultima zi de ce.
Voi scrie despre acest lucru.
Sigur că sunt multe de spus. Un astfel de subiect generos, este imposibil de epuizat.
De doua zile, numai cand dorm toti imi gasesc ragazul sa te citesc, Tiberiu. Azi noapte am stat doua ore, refacand tot traseul, impreuna cu voi si grupul. Doar laptopul, luminand discret camera, imi arata ca nu sunt in Israel, de fapt…
Mi-a placut chipa si calea pe care-ai obtinut-o, am ascultat muzica evreiasca daruita tie, mi-a parut rau de notes-ul pierdut si m-am bucurat cand l-ai gasit in autocar… Oare iti dai seama cat de relaxante sunt relatarile tale?
N-am citit Biblia pana acum, desi o am in casa inca de cand m-am casatorit. In principal pentru ca in editia mea scrisul e suparator de mic pentru ochi. Nu stiu daca exista editii mai usor de citit, dar voi cauta.
Am aflat foarte multe zilele astea. Multumesc. Tie, lui Theophyle si tuturor celor care mi-au deschis inca putin ochii, prin comentariile lor
Drept să-ţi spun, ştiu şi eu că sunt texte care-mi „ies” după cum ştiu că altele nu prea.
În schimb, tot ce relatez este rezultatul experienţei mele directe, rezultatul trăirilor mele, nu este un text studiat sau „preparat”.
Nici eu nu am citit nici VT nici NT pînă în urmă cu cîţiva ani în totalitate.
Abia după ce le-am citit (şi le recitesc uneori),mi-am dat seama ce lecturi fabuloase am neglijat!
Mă bucut tare mult că ce scriu eu aici este util şi folositor, mulţumesc pentru aprecieri.
Despre Teofil pot să-ţi spun numai că în ultimii doi-trei ani, mi-a îndrumat paşii pe calea unor lecturi capitale care mi-au deschis enorm orizontul, lecturi de neocolit!
[…] Întreaga postare, AICI […]
[…] Postarea, AICI […]