Am vizitat această ţară, mînat fiind de o curiozitate nesăţioasă. Turist împătimit fiind, nu am căutat decît acele elemente care fac deliciul oricărui turist, aflat pe oricare alte meleaguri. M-am ferit să redau în amănunţime elementele cu caracter politic livrate nouă, de domnul ghid. M-am ferit să fac referiri prea explicite la istoria acestor locuri. M-am ferit să fac prea dese referiri la factorul teologic. M-am ferit să fac prea multe referiri la modul în care diverse seminţii de oameni cu diverse tradiţii, coexistă paşnic sau mai puţin paşnic, pe aceste meleaguri străvechi. Am încercat numai, să redau cu bucuria omului obişnuit, parte din splendoarea oricărui loc de pe acest pămînt, loc pe care pronia mi-a permis, să-l vizitez. Atît!. Numai, atît!
Am mai spus că această călătorie încheie un soi de triptic : Istambul, Vatican, Israel. Probabil că ar fi trebuit, să le enumăr în ordine inversă. Eu nu am făcut decît să le enumăr în ordinea în care pronia mi-a permis mie, să le vizitez.
Acum. Cele 24 de episoade în care am descris această călătorie, au urmat cu stricteţe traseul nostru turistic. Ordinea strict teologică, ar fi fost cu totul alta dar, repet, am vizitat această ţară din punct de vedere strict turistic. Totuşi.
Sînt nevoit să fac o remarcă : dacă atunci cînd am vizitat Istambul, am fost pe deplin în afara componentei religioase a acelei excursii, la Vatican am mers deja fiind parţial, în cunoştinţă de cauză. Acolo, la Vatican, am avut revelaţia!
Numai că de-abia acolo, pe Pămîntul Sfînt, am înţeles lucruri pe care dacă nu aş fi mers să le văd şi să le pipăi la faţa locului, mi-ar fi rămas neştiute…
Şi acolo, ca şi peste tot pe unde am mers pînă acum, am fost nevoit să observ cam acelaşi lucru : oamenii, se înţeleg între ei, pînă cînd factorul politic le întunecă judecata şi bunul simţ. Nu voi dezvolta acest subiect, acum. Ce rost ar avea ?
Va mai trece o vreme, pînă cînd să pot sedimenta această fabuloasă experienţă. Sunt cîteva locuri în care aş fi vrut să ajung dar nu am reuşit, sunt cîteva locuri în care m-am simţit excelent, sunt cîteva locuri unde vizita mi s-a părut prea lungă.
Singura concluzie la care pot să ajung, este că trebuie să mulţumesc proniei că mi-a permis să întreprind, această minunată călătorie.
Călătorie pe care o recomand tuturor, indiferent ce sacrificii ar trebui să facă, pentru.
Mneata’ tibi.
O buna inchidere a jurnalului de calatorie. Cred ca peste cateva luni vei pute rescrie cateva episoade 🙂
Salve Teofil! 🙂
Bine ai spus : peste cîteva luni de zile, am să rescriu cîte ceva.
Am de gînd să rescriu de-abia după ce, am să mai mă documentez despre acest subiect.
Salut, comentariul meu este dupa postarea anteriora, Marea Moarta, 20.01 2011.
Dar pot sa repet si aici, am urmarit cu placere si cu mult interes, calatoria.
Salut! Un cântec interpretat de un evreu, rus, probabil, dar care sună,tare frumos:
Iar am ramas in urma cu toate, Tiberiu! Trag tare din vasle, sa recuperez…
Zi frumoasa de iarna sa aveti toti! E cam dimineata…
Este vreme pentru toate! 🙂