Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 1 februarie 2011

III. Păianjenul Hermion (1)

     Tînărul Elis, „îşi părăsi definitiv ţara care, aflată la sfîrşitul unei scurte perioade de liberalizare, avea să se cufunde într-una dintre cele mai nefaste dictaturi… Ca orice exilat, Elis cunoscu crize de adîncă deznădejde”. Ei bine, venise timpul ca Elis să vadă dacă povestea pe care o ştia de la tatăl său despre Păianjenul Hermion, era adevărată. Povestea spunea că Păianjenul Hermion se arăta o dată la o sută de ani unui deznădăjduit şi-i împlinea trei dorinţe. Un mit printre atîtea altele. Adevărată sau nu, această poveste încă nu se aplica şi tînărului Elis. Acesta îşi găsise un magister în persoana unui binecunoscut savant şi studia nesăţios convins fiind că pînă la urmă, singurul mod de a-şi pune în aplicare idealurile, ar fi fost să strîngă destulă avere care să îi ofere tot ceea ce ar fi avut nevoie, la un moment dat. Dar, după cum bine observase Elis, miturile vechi eşuaseră prin instituţionalizare piezîndu-şi trepatat eficacitatea şi puterea de influenţă asupra oamenilor. Devenise limpede că : „miturile (vechi) nu salvează, ele fac suportabilă existenţa unor categorii de oameni într-un anumit moment istoric”. Elis observase că de fapt, toate miturile (reguli sociale, tradiţii, religii) prin care lumea era (se lăsa) condusă, nu erau decît moduri de programare prin care omul era (se lăsa) convins ” să creadă sau să facă orice, absolut orice„.

     Mulţi oameni sunt de părere că ceea ce visăm, are o directă legătură cu modul în care viaţa noastră va fi înrîurită; este posibil ca în somn unii oameni să primească mesaje la care în stare de trezie nu au acces ? Unele culturi, aşa afirmă, iar unul dintre cai mai mari Cabalişti evrei, – Luria, pretindea că în timpul somnului se ridica la cer şi primea revelaţii pe care apoi le dicta discipolilor săi. Posibil; cine ştie ? Drept este că, cei care au trăit vreodată senzaţia de deja-vu, ştiu precis că în somn au mai văzut ceea ce de fapt, ar trebui să fie o noutate absolută în viaţa lor. Tot în vis a primit şi Elis mesajul care îl va marca pentru viitor. Un soi de Vrăjitor deghizat în Arlechin, îi făcuse o profeţie : „Ai cîştigat. Vei avea succes, dar vei cunoaşte pînă la 30 de ani ce înseamnă încordare psihică”. Ce putea să însemne asta ? După mai multe încercări de a interpreta spusele Vrăjitorului din Vis, Elis se hotărî să acţioneze; va „dezvolta o întreagă întreprindere, prevăzută cu ordinatoare, tipografii şi televiziune… care îşi propunea să difuzeze un mesaj potrivit aşteptărilor umane, crescînd zilnic din ea însăşi, pînă ce va atinge dominaţia politică a lumii întregi”. Cu alte cuvinte, Elis va crea o nouă fantasmă – s-o denumim TOZGREC, fantasmă care va trebui să intre în luptă cu celelalte fantasme deja existente în lume : „Superman, Spiderman, Batman”, etc.

     Sigur, chiar şi faptul că Elis a găsit întîmplător un exemplar dintr-o carte pe coperta căreia era scris un singur cuvînt – Tozgrec, are însemnătatea sa. Autorul, un oarecare Cox, pretindea că discută o lucrare a unui filosof evreu din Odessa care se voia anonim, un oarecare Hayym, a cărei carte fusese publicată în 1911; cartea era plină de minunăţii care în 1911 erau simple fantezii dar care, actual, erau lucruri la îndemîna tuturor : televiziunea, zborul supersonic, telefonul mobil, bombele care ar fi putut distruge omenirea, emanciparea femeii, progresele medicinei, etc. Războiul şi religia, afirma sus şi tare domnul Hayym, sunt cei doi factori ai progresului; războiul pentru că dezvolta nevoia de tehnologie din ce în ce mai superioară pentru atac şi apărare şi religia pentru că era – încă – în stare să-i ţină pe oameni, în ascultare.

     Dar, „un eveniment foarte important îi schimbase însă în mod radical ideile, şi anume întîlnirea cu Tozgrec”. (va urma)

Read Full Post »