Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 23 februarie 2011

     Aş fi fost foarte inspirat dacă aş fi citit această carte a lui Saul Bellow înainte de a merge în acea scurtă excursie în Israel. Nici acum nu este prea tîrziu să o citesc şi eventual, să o recitesc. Departe de a fi ceea ce mă aşteptam, respectiv o descriere a Israelului din punctul de vedere al unui scriitor-turist, am găsit “o încercare minuţioasă de a descifra istoria şi viitorul Israelului… Saul Bellow surprinde, din multiple puncte de vedere, opiniile, pasiunile şi visele evreilor – de la Yitzac Rabin sau romancierul Amos Oz la membrul unui kibbutz… – la care adaugă propriile reflecţii privind situaţia evreilor în secolul XX (coperta IV).

     “Înainte de a pleca din Chicago, criticul de artă Harold Rosenberg mi-a spus : – Te duci la Ierusalim ? Şi te întrebi dacă oamenii îţi vor vorbi liber ? Cred că glumeşti – te vor ameţi de cap”. Harold Rosenberg, de data asta s-a înşelat. Cu tenacitatea unui jurnalist de mare anvergură, Saul Bellow a vorbit pe îndelete cu oameni din toate categoriile sociale, atît evrei cît şi arabi. A discutat cu politicieni şi cu oameni de cultură. A discutat cu oameni de toate orientările politice sau religioase. Nu face ample referiri la istoria milenară a acestor pămînturi, nu face prea dese referiri nici la Cartea Sfîntă, dar face minuţioase referiri la politica şi la istoria secolului XX, măcar pînă în anul 1975, anul călătoriei sale în Israel. Cartea a fost publicată în 1976, an în care Saul Bellow a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, iar la Polirom a fost tipărită în 2008 a doua ediţie – din care citez.

     “La Ierusalim, mult timp, evreii îi depăşiseră ca număr pe arabi şi pe creştini… înainte de a fi alungaţi din Oraşul Vechi la sfîrşitul anilor ’40… însă lumea a reglementat problemele Orientului Mijlociu în felul acesta : Iordania (sau Transiordania) a fost creată în mod arbitrar de englezi – da, chiar de Winston Churchill, probabil cu o trăsătură de condei între două pahare : aici vom da bucata asta haşemiţilor ăstora”. Cei din fostul lagăr comunist, cunosc foarte bine metoda domnului Churchill de a face geo-politică.

     Saul Bellow insistă pe istoria relativ recentă de dinaintea vizitei sale. Aminteşte rezoluţia ONU din 1947 prin care se instituia statul Israel. În urma refuzului statelor arabe de a accepta această rezoluţie, a urmat războiul din 1948. Apoi războiul din 1973. Ce făcea Europa în acest timp ? Se gudura pe lîngă petrodolarii şeicilor uitînd de principiile democraţiei. Singurul aliat veritabil al Israelului, era Statele Unite. Ce făcea Rusia (sau mă rog, URSS) în acest timp ? Alimenta fenomenul terorist în regiune ca să  slăbească influenţa SUA în Orientul Mijlociu.

     Saul Bellow descrie minuţios politica lui Kissinger, a lui Arafat, poziţiile unor oameni de cultură ca Sartre sau Soljeniţzin. Cine este cu adevărat interesat de politica actuală din OM, cred că nu ar tebui să rateze această carte. Foarte multe din problemele de atunci sunt de mare actualitate şi astăzi. Probabil că măcar în parte, unele revolte actuale din această regiune îşi au originea în probleme care mocnesc de atunci.

     Ce au făcut evreii mai cu seamă după 1948 ? “Israelul a făcut eforturi extraordinare pentru a adopta o atitudine democratică, echitabilă, rezonabilă, pentru a fi capabil de schimbare. În Europa lui Hitler, ei au fost masacraţi; în 1948, supravieţuitorii au devenit luptători extraordinari. În exil, fără ţară, au devenit fermieri. Mamelucii decretaseră că şesul de pe coasta palestiniană trebuie să fie deşert; evreii au făcut din el o grădină”.

     Aşa este! Am fost, am văzut. Israelul este o grădină. Profesorul Jacob Leib Talmon se simţea îndreptăţit să se întrebe dacă nu cumva Hitler a cîştigat. Două milioane de evrei dintre cele şase milioane exterminate au fost oameni de înaltă calificare; de aceştia s-a ales praful-cenuşă, la propriu. “Evreii din Răsărit care au venit aici sunt admirabili în felul lor, însă nu au abilităţile cerute de vremurile moderne”. A cîştigat Hitler ? Hotărît lucru, NU! “Cei ce reuşiseră să scape, şocaţi, de la Auschwitz demonstraseră că au putut să cultive pămînt arid, să-l industrializeze, să construiască oraşe, să creeze o societate, să facă cercetări, să filosofeze, să scrie cărţi… şi în final să înfiinţeze o armată formată din luptători aprigi!”.

BLOGUL ZILEI  :  http://tilbuhoglinda.wordpress.com/

 

Read Full Post »