O friptură de porc ? Ce mare lucru este o friptură de porc ? Păi, este. Dacă te afli în Israel, la restaurantul cu autoservire al unui chibutz, este. Noi am ajuns la singurul restaurant autorizat să ofere celor care doresc, pe lîngă bucatele tradiţionale kosher, şi o friptură de porc. Vă asigur că, a fost delicioasă! 🙂
Se mai pune totuşi, o problemă : o pisicuţă care trăieşte pe lîngă casa unor evrei, mănîncă şi carne de porc ? 😀
# Primesc de la Salomea
Tibi, salut
In legatura cu cresterea porcului in Israel: cei care beneficiaza sunt nu numai turistii: o parte din cetatenii arabi sunt de religie crestina, un alt grup sunt evreii care nu pastreaza traditia, in anii 90 de exemplu , cu valul de emigranti din Rusia, din totalul de 1300000 de persoane, cam 300000 nu erau evrei, au venit datorita casatoriilor mixte, O parte din ei au trecut la iudaism dar o parte nu. Mai sunt muncitorii straini si probabil si altii de care nu -mi amintesc acum.
In ce priveste restrictiile legate de “kashrut”, problema este mult mai complicata, variaza de la cei ultrareligiosi, care mananca numai strict “kosher”, si trece prin multe grade mai putin stricte, in functie de apartenenta la diferite curente in cadrul iudaismului.
Chiar si religiosii moderati { nu cei ultra},nu vor intra intr-un local care nu are certificatele cerute de Rabinat, in ce priveste Kasruthul localului.
deja ni se face pofta de o friptura de porc. 🙂
Vaaaai Gabriela, nu ştii că suntem în post ? 🙂
chiar nu stiam. 🙂
Va salut!
Decand suntem in post ?Eu m-am spurcat azi cu o mancarica din carne de porc,mazare si marar proaspat.
Tu crezi ca evreii scapa ocazia de a face gheseft cu vizitatorii ocazionali?
Trebuia sa intrebi daca pisicile au voie sa infulece bucate ce nu sunt kosher. 🙂
Servus dora! 🙂
Nu ţin post dar, ştiu precis că suntem în postul paştelui.
Apoi. Sigur că evreii ştiu foarte bine să facă gheşefturi.
Problema este cu carnea de porc.
Vasele în care este pregătită carnea, vasele în care este servită etc, trebuie potrivit normelor kosher, ţinute separat de restul vaselor, tacîmurilor, etc.
Cît despre pisicăăă, ce să mai spun ? Am spus în filmuleţ, cam tot ce era de spus. 😀
Ba postul începe de luni! Duminică este „Lăsatul Secului”.
Nu stiam ca exista un chibuţ care serveşte carne de porc. Curios. Se pare că „de dragul turismului” fac tot felul de concesii. Bani să iasă. 😆
Eu am fost la un chibuţ unde am fost serviţi cu „peştele Sf. Petru”. Adevărul e că a fost foarte gustos.
Există.
Cele două filmuleţe, dovedesc. 🙂
Şi. Nu cred că este vorba numai despre concesiile făcute „turismului”.
Banii ies din buzunarul propriu, pentru că simţi că nu sunt bani aruncaţi în vînt.
Chiar primeşti ceva în schimbul acestor bani.
Nu ştiu cum este „peştele SF. Petru” dar, în penultima zi pe care am petrecut-o în Israel, am păpat nişte preparate din peşte, mirifice! 🙂
http://www.crestinortodox.ro/paste/sfintele-pasti/saptamana-alba-123749.html
http://www.crestinortodox.ro/post/postul-sfintelor-pasti-99215.html
[…] Kid, Madi, Mika, Oana, Popa Teapa, Cami, Redsky, Razvan, Secretosul, Star, Ragnar, Aura, Teo, Tibi, Doina, Umograf, Onu si […]
Tibi, salut
In legatura cu cresterea porcului in Israel: cei care beneficiaza sunt nu numai turistii: o parte din cetatenii arabi sunt de religie crestina, un alt grup sunt evreii care nu pastreaza traditia, in anii 90 de exemplu , cu valul de emigranti din Rusia, din totalul de 1300000 de persoane, cam 300000 nu erau evrei, au venit datorita casatoriilor mixte, O parte din ei au trecut la iudaism dar o parte nu. Mai sunt muncitorii straini si probabil si altii de care nu -mi amintesc acum.
In ce priveste restrictiile legate de „kashrut”, problema este mult mai complicata, variaza de la cei ultrareligiosi, care mananca numai strict „kosher”, si trece prin multe grade mai putin stricte, in functie de apartenenta la diferite curente in cadrul iudaismului.
Chiar si religiosii moderati { nu cei ultra},nu vor intra intr-un local care nu are certificatele cerute de Rabinat, in ce priveste Kasruthul localului.
Servus Salomea!
Din nou, mulţumesc pentru completări; le adaug la postare.
Pe întreaga durată a excursiei noastre, am avut micul dejun şi cina – integral Kosher, incluse în preţ; numai mesele de prînz a trebuit să ni le asigurăm pe cont propriu.
Ori ghidul nostru, foarte competent, a inclus în traseu şi acest loc, pentru variaţie şi bine a făcut! 🙂
da, Salomea are dreptate… ghidul nostru evreu, care era dintre cei ce se bucurau de toate şi de orice!, deci n-avea nimic de-a face cu religia, ne-a spus că porcul a fost introdus de când cu venirea ruşilor, lucru care-i face pe ultrareligioşi să atace mereu magazinele acestora. dar oricum ruşii au bun simţ şi nu le ridică în cartierele religioase (unde, între noi fie vorba, ne-am plimbat şi noi şi-am fost luaţi cu pietre pentru că fetele purtau pantaloni – şi nu erau indecenţi. dar în timp ce aruncau cu pietre, arătau spre un panou pe care scria mare – străinii nu sunt bineveniţi aici. în fond, aveau dreptate, dacă ei nu au plăcerea de-a ne primi, noi de ce să le forţăm mâna; dar şi noi… pentru aceea plătisem excursia în Israel – să cunoaştem toate feţele acestuia – de la creştinism – la iudaism – în fine, sunt multe de spus: cât e fanatism şi cât religiozitate… )
pentru mine a fost mai greu să beau laptele rece, de la frigider în dimineaţa de sabat pentru că nu au voie să fac foc în sabat, decât să rezist fără porc… iar atitudinea lui când l-am întrebat dacă aş putea să încălzesc (disperare unită cu silă) m-a determinat să stau în banca mea şi să nu întind coarda. oricum hotelul era ocupat de 150 de ultrareligioşi din alte părţi, veniţi să serbeze sabatul la ierusalim… doar nu era să le stric eu lor petrecerea. până la urmă, e ţara lor…)
Sigur că Salomea are dreptate!
Ghidul nostru, fost militar de profesie, ne-a spus destul de multe lucruri despre evrei, atît despre cei ultareligioşi cît şi despre cei moderaţi.
Am spus cîte ceva despre acest subiect, în decursul relatărilor mele despre această excursie.
În această postare, am vrut de fapt, să evidenţiez episodul cu pisica, pentru divertisment. 🙂
Am prins şi noi o zi de Sabat, deci ştiu cum E. 🙂
revin, peştele Sf. Petru n-are nimic deosebit. în afară de faptul că e imens – cel puţin al meu aşa era, nu are un gust pe care să nu-l mai fi simţit altădată şi pe care să spui că vrei să-l integrezi de-acum în viaţa ta. 🙂
nouă ni l-au dat cadou din partea firmei, la restaurantul de pe malul Mării Galileii, unde se zice că ieşea Petru din mare, cu peştii (asta e chiar o copilărie, să crezi că se mai ştie pe unde ieşea pescarul-apostol din mare, dar trebuie să mai şi înghiţim poveştile lor, măcar de dragul de-a trăi în legendă.
Eh, şi nouă ne-a fost oferită o masă din partea firmei, dar într-un restaurant din Jaffa, unde ne-au ospătat împărăteşte cu tot soiul de bunătăţi, inclusiv cu două soiuri de peşte gustooooos!
ps. totuşi, peşte aşa bun ca în Grecia… greu de găsit; probabil. 😀
Păstrăvul de la Săpânţa, de la Albota, de la Durău, de la Azuga… Parol!
Doina
Cel puţin cu păstrăvul de la Durău, confirm! 🙂
Dacă ştii şi văd că ştii, păstrăvăria este chiar lîngă restaurantul unde sunt serviţi.
Pe alese. 🙂
La fel şi la Albota.
La Azuga i-a meşterit rugbistul iar pe cei de la Săpânţa, din care am prăduit cei mai mulţi de-a lungul anilor, i-am dus la Ocna Şugatag şi ni i-a pregătit un rus.
Atunci am înţeles de ce DulceDeea îi iubeşte pe ruşi! 😀 😀 😀
Doina
La Săpînţa am fost, dar nu m-a interesat decît, Cimitirul Vesel!
Ce poate fi mai reconfortant pe lumea asta, decît un cimitir vesel? 😀
Draga de DulceDeea, nu este singura care iubeşte sufletul rusesc.
Mă număr printre, deşi nu par a fi. 🙂