Astăzi tocmai s-a încheiat un tîrg, pardon un. De ani buni, frecventez tîrgurile de carte organizate în Bucureşti. Oferta din ce în ce mai bogată de carte, mă atrage constant. Rar am fost mai dezamăgit de un tîrg de carte, cum am fost astăzi. Poate că am picat eu pe partea finală a tîrgului, poate că sînt nedrept. Cert lucru este că astăzi, foarte mulţi dintre expozanţi au dat bir cu fugiţii înainte de termen, iar cei care încă se mai aflau la locul faptei, mare lucru nu aveau de oferit. Titluri cunoscute, plictis şi o atmosferă mai degrabă cenuşie.
O doamnă profesoară, şi-a mobilizat o parte dintre elevii săi adolescenţi, care în şir ordonat treceau în revistă standurile. N-am remarcat mare entuziasm la aceştia. În fine. Edituri care contează în peisajul cultural, au ocupat fără convingere cîteva spaţii de expunere mai degrabă meschine. Edituri care nu spun nimic nou niciodată, se lăfăiau pe standuri generoase în speranţa că poate, poate, vor ieşi la liman. Le urez succes şi unora şi altora. Nu nominalizez. Ce rost ar avea ?
Am cumpărat totuşi două cărţi, mai mult din inerţie. Chiar nu-mi venea să plec de acolo cu mîna goală.
De cînd am intrat în incinta muzeului, am fost agresaţi de un fond sonor total inadecvat unei astfel de manifestări. Nu părea să fie un fond sonor provenit de pe o bandă magnetică. Parcă, se cînta în direct. Cînta ? Mai degrabă se urla. Hm.
Din cîte ştiu, lectura ar trebui să fie însoţită de muzică clasică, muzică de cameră sau ceva asemănător. Ei bine, nici vorbă de aşa ceva. Într-un final, am descoperit sursa zgomotelor : două HARTISTE, chinuiau nişte microfoane amplificate generos de nişte boxe de mare amplitudine. Evident, DIVELE ţopăiau de mama focului şi tot invitau puţinul auditoriu, să li se alăture. De fapt, nu reuşeau decît să îi alunge pe nefericiţii care s-au aventurat azi, acolo. Ce era să facem ? Am plecat şi noi.
Dar pentru că întotdeauna trebuie să existe şi o compensaţie, ne-am refugiat la Carul cu Bere, din imediata apropiere. Unde o ciorbă de fasole cu afumătură servită în pîine ( da! chiar aşa : ciorba este servită în castronele, confecţionate din pîine!) urmată de nişte cîrnaţi vienezi cu caşcaval, au mai îndulcit viaţa care părea să nu fie tocmai roză.
Pont : dacă ajungeţi pe acolo şi vreţi o sticlă de vin bun, cereţi ospătarului ca după ce o deschide, să o verse într-o carafă de sticlă largă la bază şi subţire la gît, şi să balanseze vinul pînă cînd acesta, descătuşează din adîncul său, toate aromele pe care le conţine. Doar, se ştie că gustul fără miros, este practic imposibil, nu ?
Ai fost convingător! La primul drum în Bucureşti, mă opresc la CARU’ CU BERE!
Bine faci numai că, înainte de a pleca de acasă, ar trebui să îţi faci o programare cu ziua, ora şi durata.
Nu glumesc!
Carul cu Bere, este realmente asaltat atît de turiştii străini, cît şi de românii care au fost deja pe alte meleaguri, şi vor să se ospăteze cumsecade, acasă la ei.
Trebuie să recunosc că în timpul târgului de anul trecut am încercat de mai multe ori să găsesc o masă şi a fost imposibil! Dar am mâncat binişor în zonă.
Ei, poate la vară dacă vii, găsim noi o masă.
Zona este plină de localuri, pe care nu le-am mai frecventat de multişor aşa că, nu ştiu.
Salve,Doina,tibi!
Omul trage la „Carul cu bere,vin” si la bucurie si la suparare.
Am inteles supararea ta din motive de de oferte de carti si de zgomot de hartiste.
Io am vrut sa te intreb altceva:ai dat cumva un interviu unui post tv,ai comentat fara sa stii si ai fost inregistrat? Nu de alta,dar am auzit vocea ta pe care o cunosc deja destul de bine in timp ce dadeam grau porumbeilor pe balcon.Cand am intrat in camera disparuse imaginea. 🙂
salve dora
Ei, chiar aşa supărat, nu am fost. Mai mult dezamăgit.
Oricum era planificată masa de la Car, aşa că am fost şi acolo să văd ce şi cum.
Io’ interviu ? Nici pomeneală! Chiar dacă să spunem că o echipă tv m-ar aborda să le spun cîteva cuvinte, nu cred că ar da pe post ce le-aş spune! 😛 😀 🙂 😆
tibi,
atunci e cineva cu acelasi timbru al vocii.Na,ce sa fac daca asta am crezut? 🙂
Va multumesc pentru vizite si pentru sansa de a va descoperi blogul. V-am adaugat in blogroll nu pentru reciprocitate ci pentru ca munca dv. merita sa fie cunoscuta de cat mai multi.
Şi eu sînt foarte bucuros că am descoperit excelentul dumneavoastră blog, via d-l Goe.
Mulţumesc pentru vizită şi vă mai aştept, după cum şi eu am de gînd să vă mai vizitez.
LA MULTI ANI DRAGELOR! 😆
Un gand bun,o floare virtuala si un buchet de impresii exprimate de altii mai intelepti decat mine.
Versurile ce insotesc imaginile si melodia chiar ma reprezinta.
Ma recunoasteti macar in cateva din ele? 😆
Iata dedicatia!.N-am uitat-o pe Silvia cea curajoasa.
Si ceva pentru sufletul ei sensibil.
Nici asta nu-i de lepadat.La multi ani,Silvia!
Si cum nu ma pot exclude dela preferinte proprii…..
Si acum o varianta cu flori pe care am inceput sa le cultiv.
WAW! dragă dora, waw! 🙂
Iar am venit la spartul tîrgului!
Mulţumesc tare mult pentru frumoasele tale cadouri, mulţumesc tare mult pentru urări!
Astăzi nu m-am învrednicit să fac şi eu o postare pentru dragele femei care ne înfrumuseţează viaţa. 😦
Rau ai facut tibi draga,rau ai facut!
Tocmai tu cavalerul nostru mereu aparator al „virtutiilor noastre”?
Las ca te stiu eu:ne pastrez in suflet in permanenta 😆 😆
ps.maine te citesc la noua postare.Eu m-am ocupat de musafiri si am avut grija sa fie paharul umplut cu vin….ambrozia zeilor.
Aşa este dora, aşa este. 🙂
Pe mîine. 🙂