De la bun început trebuie să menţionez că termenul de huligan utilizat de Norman Manea, nu are nimic de a face cu termenul de huligan utilizat pe stadioanele de fotbal. Acest termen este folosit de Norman Manea, pentru a descrie experienţa vieţii sale, experienţă care a început aparent, cu naşterea sa. De fapt, Norman Manea lasă să se înţeleagă din romanul său cu acute şi certe descrieri autobiografice, că destinul fiecăruia dintre noi, începe cu mult înainte de naşterea noastră. Destinul fiecăruia dintre noi, începe cu epoca în care părinţii noştri s-au cunoscut, s-au curtat, s-au eventual căsătorit şi din iubirea sau numai din supunerea lor în faţa cerinţelor imperioase ale speciei, ne naştem noi; fiecare dintre noi.
Norman Manea a văzut lumina zilei, pe 19 iulie 1936. Părinţii săi s-au căsătorit după o idilă care a durat trei ani. Complicate vremuri. Mihail Sebastian descria acele vremuri în cartea sa “După două mii de ani”, prefaţată de Nae Ionescu. Eliade, scrisese şi publicase, “Huliganii”. Tot Mihail Sebastian, scrisese şi “Cum am devenit huligan”.
La vremea în care acele cărţi apăreau, Norman Manea nu era nici măcar în “proiect”-ul părinţilor săi. Dar destinul său, avea să fie marcat de tumultul vremurilor de atunci : legionarism, pogroame, dictatura lui Carol, dictatura lui Antonescu. Ce ştim noi din acele vremuri ? Numai ceea ce istoricii ne lasă mărturie. Fiecare istoric lasă mărturie după propria sa conştiinţă, de prea multe ori în răspăr cu vremurile, sau cu vremelnicia acelor vremuri.
Cert lucru este că la vîrsta de 5 ani, în 1941, Norman Manea avea să primescă iniţierea în viaţă : deportarea în Transnistria împreună cu o mare parte a familiei sale, şi împreună cu o mare parte a evreilor trăitori atunci, în Bucovina românescă. Se va reîntoarce în patrie, în 1945. Se terminase iadul ? NU! De-abia începea.
Cartea sa, “Întoarcerea huliganului”, descrie cu minuţie acea perioadă despre care mulţi dintre noi, nu ştiu mare lucru, dar are ample referinţe şi la perioada postbelică în care România a beneficiat de asistenţa fratelui de la răsărit. Cartea sa descrie traseul unui destin, despre care se poate spune cu certitudine că “viaţa sa a fost un roman”.
Cartea aceasta este “grea”, densă, dar străbătută de o tristeţe senină; este expresia unui înţelept nedreptăţit de soartă, care paradoxal, nu are ce-i reproşa nici sorţii, nici vremelniciei vremurilor. Este cartea unui om neîmplinit prin împlinire.
Deşi încărcată de suferinţă, cartea nu are un ton vindicativ. Deşi cartea este plină de referinţe la crema literaţilor vremurilor, nu suferă de pedanterie. Este o carte care trebuie citită pentru că nu poate fi povestită.
Cred că o trimitere la descrierea acestei cărţi în accepţia editurii este necesară, după cum cred că cea mai bună descriere a acestei cărţi, este cea oferită chiar de autorul său.
Sînt cinci episoade ale acestei emisiuni; merită văzute, TOATE.
Într-una dintre paginile de final, autorul povesteşte o anecdotă : “doi români, foşti colegi de liceu, care se întîlnesc în avionul New York – Paris fac recensămîntul clasei. Mihai ? Ginecolog la Paris, a treia nevastă. Costea ? Rafinărie în Venezuela, necăsătorit. Mircea ? A murit săracul, o infecţie ciudată, în Algeria. Andrei ? În Israel, director de bancă. Horia ? Inginer în Basel, cinci copii. Dar Gogu, Gogu Vaida ? Gogu a rămas pe loc, la Suceava. Te miri ? Deloc! Gogu a fost întotdeauna aventurier”.
Norman Manea, numai huligan nu a fost, nu este şi nici nu va fi!
Tibi, salut
Multumesc pentru postare, m-a emotionat, si mi-a starnit interesul. Am cautat pe google editura Polirom, am gasit si Polirom on line, am introdus datele pentru a comanda cartea si raspunsul afost ca nu gasesc cartea aceasta (nu ca s-a epuizat). Ai vreo idee cum pot obtine un exemplar?
Si interviul din film este interesant, nu numai pentru curiozitatea naturala, in ce priveste persoana si viata zbuciumata a lui Manea, dar si pentru intrebarile mai generale pe care d-na (?) le-a pus .Sunt intrebari care continua sa preocupe si azi, la zeci de ani dupa ororile razboiului.
Imi cer scuze ca nu am retinut numele d-nei mediatoare, o vad des la TVRi.
Servus Salomea
Mai întîi de toate, La Mulţi Ani!
Apoi. Eu mulţumesc pentru apreciere; este o carte densă, care nu se citeşte tocmai uşor; nu este una dintre cărţile la care se poate aplica o metodă rapidă de citire.Este un veritabil document istorico-literar.
Doamna respectivă se numeşte Eugenia Vodă şi face nişte emisiuni extraordinare, cu personalităţi una şi una.
Nu înţeleg cum de nu ai reuşit să comanzi cartea, care este disponibilă.
Aceasta este prima pagină a editurii Polirom.
http://www.polirom.ro/
Primul pas este să îţi faci un cont cu nume de user şi cu parolă.
Apoi poţi comanda orice vrei. Respectiv, fiecare carte are un site propriu ca acela pe care l-am indicat eu (Deasupra clipului, este cuvîntul „EDITURII” , care este de fapt, un linck direct) unde sunt toate datele pentru a comanda cartea sau cărţile.
Eu aşa procedez de ani buni.
Multumiri pentru urare si pentru informatii
Cu multă plăcere. Sper că au folosit!
Mă impresionează într-un mod nespus de plăcut faptul că citesc la tine atâtea prezentări meticulos concepute.
Nu mai am ritmul constant al lecturii. Sper să mi-l corectez după plecarea iernii.
Mulțumesc!
Mă bucur foarte mult dacă reuşesc să transmit ceea ce mi se pare mie mai atractiv în lecturile mele, lecturi pentru care încă, mi-am păstrat interesul intact.
Poate, doar călătoriile să mă tenteze mai mult. 🙂
Mulţumesc pentru vizite şi pentru aprecieri.
Tibi, salut! Excelentă prezentare, finalul, cu „aventurierul” rămas la Suceava, e de milioane 🙂 Şi nici măcar nu e exagerat. Am asistat live la discuţii din astea, în câteva rânduri.
N-am citit cartea, încă, desi mi-am pus în cap de ceva timp. Norman Manea si Monica Voudouris (apare si pe blogul meu cu un interviu luat de Angel pentru revista Elpis) si-au lansat nu de mult în Grecia cărţile: Norman Manea „Întoarcerea huliganului” si Voudouris „Tată, suntem lunatici”, la Atena si la Pireu.
servus nora !
Chiar m-am codit pînă să prezint această carte formidabilă, pentru că orice aş fi spus, tot puţin mi s-ar fi părut sau poate, inexact.
Ori, cum această carte trebuie relaţionată cu ce am amintit deja, plus mulţi alţi autori (Saul Bellow, Leon Volovici) era destul de greu.
De-asta am şi ales să-l las pe autor să prezinte el însuşi, această repet, formidabilă carte, aflată la cea de a IV-a ediţie!!!
Am citit excelentul interviu al lui Angel cu Monica Voudouris de pe blogul tău.
Iar poanta aceea, este chiar genială! 🙂
Romanul ,,Huliganii”, apărut în 1935, a fost scris de Mircea Eliade, nu de Constantin Noica…
Constantin Noica a scris, cam tot pe atunci, altceva – ,,Mathesis sau despre bucuriile simple” – pentru care a şi primit premiul pentru debut în 1934, acordat de către un juriu din care făcea parte şi prietenul său, Mircea Eliade…
Mi-a jucat memoria o festă.
Mulţumesc, am corectat.
De fapt, Noica a scris numai o cronică favorabilă despre romanul lui Eliade, „Huliganii”, după ce scrisese una mai degrabă neutră, despre „Întoarcerea din rai”.
Salve!
@tibi, ne bucuri cu prezentari de carti si destine de certa valoare.
Este impresionanta imaginea trecerii scriitorului Norman Manea de la o copilarie „stelara”doar la 5 ani direct in trenul mortii,tren sigilat ce-l ducea impreuna cu familia in gulagul transnistrian.
Intoarcerea huliganului a fost perceput diferit de criticii si cititorii sai din diverse tari.Nici nu are importanta unde este incadrat romanul;in genul memorialistic sau roman de fictiune.Sunt pagini traite de autor si nici nu are importanta in ce proportie.Indiscutabil,va constitui si pentru istorici o importanta sursa de documentare.
TKS tibi! 😆
ps.Emisiunile Eugeniei Voda de multi ani contituie repere morale de exceptie.
Eu ma cam duc la padure, deseara daca sunt ok, mai vin. 🙂
Salve dora! 🙂
Cartea lui Norman, este clar memorialistic-literară, fără pic de ficţiune.
Cam ştiu ce muşte pe căciuli au contestatarii săi, dar mă abţin.
ps. sorry dacă ai vinit asară şi io’ lipsii. Forţă majoră. 😦
#
Sper că ţi-e bine!
Banuiesc si eu la fel ca tine de unde provin respectivele „muste”. 😆
Eu mi-s ocupata cu „enspe”,ma mai urc pe creanga din copac sa vin cand vine primavara.Te vad si pe tine si-ti flutur cate o ramurica. 🙂
Te/am văzut la copac şi sînt de acord cu tine! 😆
într-un fel, ceea ce e prezentat la finalul postării are de-a face cu mult din ceea ce suntem noi: nu doar rămânerea noastră în ţara asta e o aventură, ci şi rămânerea în propria piele e o mare aventură. uneori, cei din jur ne suportă şi ne iubesc mai mult decât o facem noi înşine. 🙂
Aşa este.
Mulţi dintre noi mai suntem încă prezenţi pe baricadă, deşi gîndul de ducă ne încearcă…
Cît despre rămînerea în propria noastră piele, nici nu prea avem încotro! 😀 deci, cu atît mai mare este mirarea cum de mai reuşesc şi alţii, să ne iubească aşa cum suntem. 🙂
[…] chiar pe sine în acest personaj. Din cartea Întoarcerea Huliganului, (pe care am semnalat-o AICI) am desprins multe elemente care se referea la August Prostul, iar cartea aceea este cert […]
concursul despre locuri ideale pentru lectura a disparut. Nu mai inteleg nimic.
A existat un astfel de concurs ?
Există un astfel de loc ?
Astazi, la ora 11, voi face o excursie pana pe Zamca, exista acolo un complex turistic, care chiar asa se numeste, are si o pagina pe internet. Poate ca este in zadar, dar asta e, imi asum greseala. poate ca merit sa mi se intample asta si poate ca ar trebui sa admit ca nu am fost niciodata prea buna la limbi straine si la decodificarea simbolurilor textuale in timp util.
Acum nu mai înţeleg eu nimic : Zamca ? Limbi străine ? Simboluri textuale ? Poţi detalia o lecuţă ?
11/11.30. Ma voi tine de cuvant! sper sa gasesc si un mesaj acolo, care sa ma ghideze!!
Aştept decriptarea. 🙂
Pentru Silvia.
Despre asta este vorba ?
http://www.observatorcultural.ro/index.html/Ca-scriitor-in-exil-am-avut-de-facut-fata-unei-teribile-traume-traducerea*articleID_4156-articles_details.html?&articleID=4156&printPage=1&setWindowName=shEAPopUpWnd
Da, partial.
Silvia
Dacă am înţeles numai parţial, aştept cu deosebit interes, să mă lămureşti integral.
Îmi place să aflu lucruri noi, întotdeauna. Bine ? 🙂
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://filme-carti.ro/wp-content/themes/scarlett/scarlett/timthumb.php%3Fsrc%3Dhttp://filme-carti.ro/wp-content/uploads/2010/12/escape-1.jpg%26h%3D60%26w%3D100%26zc%3D1&imgrefurl=http://filme-carti.ro/carti/fantoma-iese-din-scena-de-philip-roth-4947/&usg=__Av2LppRQeJ1YnYwvhlv6QerK_oE=&h=60&w=100&sz=3&hl=ro&start=257&zoom=1&itbs=1&tbnid=wmFLfUlEcMmxkM:&tbnh=49&tbnw=82&prev=/search%3Fq%3Dnorman%2Bmanea%26start%3D240%26hl%3Dro%26sa%3DN%26ndsp%3D20%26tbm%3Disch%26prmd%3Divnsbo&ei=ZXyuTdenEcSLswb9g_nWDA
Nu am citit cartea lui Philip Roth, dar comentariul postat aici este suficient de convingator pentru a o achizitiona de la biblioteca, si voi face chiar astazi acest lucru, mai ales ca am fost deja contactata telefonic din cauza intarzierii mele. Mi se pare ca este un semnal ca trebuie sa ne intoarcem la literatura, asa cum am facut/o in toate momentele de incertitudine,pentru ca nu putem fi altceva decat literatura si pentru ca nu putem supravietui decat printr/o imitatie prin contagiune a unui univers a carui alegere ne apartine. Este uimitor cum acest magician cerebral te face sa ai senzatia ca pentru o clipa paralele se intalnesc. Demiurgul te ridica si te coboara, te poarta prin inflexiunile cunoasterii si ale propriei interioritati, din care unele seratre sunt inca nedescoperite, iti ia pamantul si ti/l atarna la gat. Din cate am inteles, insa, din alte comentarii, un element care impresioneaza este jocul auctorial, disparitia naratorului Nathan Zuckerman, dupa trei decenii de fictiune si 9 romane narate, ca si jocul intertextual prin intermediul naratorilor care devin personaje in cartile altora. Este ciudat, cred, dar am senzatia ca la sfarsitul unei astfel de carti descoperi, nu epuizare, nu nefericire, sau o altfel de nefericire, descoperi ca ai fost scos din letargia ta de fiecare zi si nu iti poti explica de ce tu, cel care la cativa anisori agasai pe toata lumea sa/ti citeasca cu intonatie o poveste, uneori aceeasi, simti acum o pierdere, cand, de fapt, conform logicii pragmatismului, ar trebui sa simti altceva.
Silvia
Te referi la această (una din cinci) postare ?
https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2010/04/29/philip-roth-fantoma-iese-din-scena/