CITITORUL Bernhard Schlink

     Nici măcar nu am auzit despre acest autor, cu atît mai puţin să fi citit ceva scris de el. Am aflat că acest roman a fost ecranizat, filmul bucurîndu-se de un enorm succes, fiind nominalizat atît la Oscar cît şi la premiile BAFTA, obţinînd un “Glob de Aur”. Autorul s-a născut în 1944 la Bielefeld şi este profesor la Universitatea Humboldt; a studiat ştiinţele juridice. A debutat în 1987 cu un roman poliţist, primul dintr-o trilogie dar, consacrarea internaţională o va cunoaşte  în 1995 cu acest straniu roman – CITITORUL.

     “…este povestea unei iubiri mai puţin obişnuite : aceea dintre adolescentul Michael Berg, fiul unui conferenţiar la facultatea de filosofie ostracizat din pricina insistenţei de a preda gînditori ce contraziceau ideologia nazistă, şi taxatoarea de tramvai Hanna Schmitz, cu douăzeci de ani mai în vîrstă, care este gata de orice sacrificiu pentru a ascunde un secret ruşinos. Mai mult decît o iniţiere erotică, această relaţie devine modalitatea privilegiată de investigare şi asumare a trecutului politic al unei întregi naţiuni; judecată şi condamnată pentru faptele comise în calitate de supraveghetoare într-un lagăr pentru femei din apropierea Cracoviei, Hanna influenţează profund modul în care Michael ajunge să resimtă responsabilitatea şi vina, transformînd evenimentul istoric în realitate trăită” – stă scris pe pagina de gardă a acestei cărţi.

     Cîteva pagini sunt oferite de editura Polirom pentru degustare. Click AICI.

     Pentru cinefili, o scurtă prezentare. Click AICI.

     O foarte bună cronică a acestei cărţi. Click AICI.

     Un interviu cu autorul. Click AICI.

###

     De fapt, autorul foloseşte un procedeu îndelung exersat din punct de vedere literar, pentru a-şi argumenta această carte : raportarea noilor generaţii, la iubire. Numai iubirea ne poate dimensiona exact, viaţa în care suntem proiectaţi fără să ştim nimic despre viaţă. Nimic despre viaţa anterioară vieţii noastre.

     Doamne, Dumnezeule, dacă atunci cînd noi venim pe lume, nu ştim pentru că nu avem cum să ştim, ce au făcut precedesorii noştri, fie ei părinţii noştri, sau numai alţi oameni care au trăit o istorie cumplită, suntem şi noi responsabili pentru acele grozăvii ? Moştenim şi suntem responsabili pentru acele grozăvii ?

     Greu de dat un răspuns. Accentul pus de autor în această carte, nu este nicidecum iubirea dintre un puber şi o femeie vîrstnică. Nici accentul pus pe iniţierea în erotism a unui adolescent. Accentul grav pus de acest autor în această carte, este împăcarea noilor generaţii cu greşelile vechilor generaţii, prin iubire, pentru că numai iubirea poate estompa defectele umane, păcatele umane, grozăviile petrecute în istoria umană.

     Hannah, nu este chiar atît de vinovată pe cît se poate crede. Hannah, este vinovată numai de o imensă vanitate : pentru că nu poate accepta şi nu poate recunoaşte că este analfabetă, Hannah refuză succesiv, promovările la locuri de muncă unde era nevoie de o minimă alfabetizare : nu aceptă să fie promovată ca vatman de tramvai de la postul de taxatoare, nu acceptă  un post de şefă la o uzină electrică, dar acceptă un post de supraveghetoare la un lagăr de femei.

     Misiunea sa în acel post, era sinistră : trebuia ca periodic, să indice care anume dintre femeile care erau în custodia sa, să fie date morţii, în lagărele de exterminare. Hannah, le alege pe cele mai fragile dintre aceste femei, pentru a-i fi companioane. Nu, Hannah, nu avea orientări sexuale de acest gen, nici vorbă. Hannah, le alegea pe acestea, numai pentru că ea analfabetă fiind, se putea bucura de momentele în care aceste femei, puteau să îi citească din cărţile la care ea nu avea accces. Le prelungea în acest mod acelor femei, viaţa!

     Aceasta era partea întunecată a vieţii sale, pe care Hannah încerca să o ascundă : trecutul nazist al vieţii sale.

     Dincolo de iniţierea în erotism a tînărului Michael, ea nu încerca decît să recuperereze viaţa sa eşuată în nimic : revărsa asupra acestui tînăr imberb, atît dragostea unei mame neîmplinite cît şi frustrările unei femei neiubite şi neînţelese.

     La momentul potrivit, Hannah a ştiut să se îndepărteze de tînărul Michael, lăsîndu-l pe acesta, să se frămînte inutil. Ea, analfabeta, ştia mult mai bine decît fiul filosofului, că viaţa are propriile sale meandre.

     Iar momentul în care Michael, tînăr student în ştiinţe juridice, este pus în situaţia de a studia procesul în care Hannah era condamnată ca parte a sistemului nazist, este tulburător : Michael înţelege ca Hannah luase asupra sa, vina care nu îi revenea integral, numai pentru că nu era capabilă, să recunoască faptul că raportul de rutină al armatei naziste, nu fusese scris de ea; de fapt, ea nu putea trece peste vanitatea care o condamna la silnicie : analfabetismul său!

     Michael, a trecut peste această mizerabilă vremelnicie, cu iubirea pe care nu a uitat că trebuie să o poarte unei femei demne, femeie despre care a înţeles că este exact liantul dintre generaţii. Nu tatăl său fusese legătura dintre trecut şi viitor, nici mama sa. Liantul dintre generaţii, era suferinţa acestei femei analfabete, femeia care condamnată fiind la oprobriu, l-a învăţat să treacă dincolo de pojghiţa aparenţelor.

###

     Mă întreb şi vă întreb : cum împăcăm noi, trecutul nostru cu ceea ce se întîmplă acum în viaţa noastră, gîndindu-ne la viitor ? Suntem noi atît de analfabeţi, încît să avem nevoie de un cititor/cititoare, care să ne tălmăcească slova vremilor în care trăim ?