Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 15 martie 2011

     Aşa se numeşte o bijuterie de carte scrisă de Daniela Zeca. Autoarea, este absolventă a Facultăţii de litere din Bucureşti, a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi a unui masterat în ştiinţele comunicării. Din anul 2001 este doctor în filologie al Universităţii Bucureşti şi lector la catedra de Jurnalism din cadrul aceleiaşi universităţi. În 2006 a primit distincţia “Personalitatea Europeană a Anului pentru România” – secţiunea televiziune. Din 2003 a fost redactor-şef al redacţiei Literatură Arte iar în prezent este directorul canalului TVR Cultural.

      Toate titlurile şi funcţiile deţinute de doamna Zeca au însemnătatea lor dar, doamna Zeca are ceva mult mai mult decît atît : un talent care musteşte debordant şi o inteligenţă sclipitoare. Am văzut-o în dialog cu diverse personalităţi de vîrf ale culturii române, şi cel puţin pe mine, m-a cucerit.

     Autoarea ne poartă cu imaginaţia pe tărîmuri exotice care în vreme de pace sunt mirifice, frumoasele şi misterioasele tărîmuri orientale, în Dubai şi nu numai acolo dar, de fapt,  sîntem plimbaţi prin lumea pietrelor preţioase şi semi-preţioase care libere sau prinse în meşteşugite monturi de aur înfierbîntă mintea şi bîntuie imaginaţia multor femei şi a  multor bărbaţi.

     Saiyed, căci el este personajul principal al cărţii, este un biet prunc lepădat la uşa biroului unui bancher cam hain. În loc să fie cuprins de furie pe netrebnicii de paznici care nu simţiseră nimic, bancherul dă ordine severe ca micuţul să fie hrănit şi adăpostit, chiar la el acasă; spre uluirea tuturor, îl va şi înfia. Aşa începe orice poveste orientală care se respectă : cu mister şi cu neprevăzut. Într-o zi, pe cînd băieţelul avea vreo patru anişori, un derviş i-a spus doicei : “- Băieţelul tău e cuprins de deochiul aurului”. La protestele doicei, acesta a adăugat ca verdict : “- Aurul ca şi nestematele, sunt o rîvnă a vîntului, care nu o să piară, fiindcă poartă soarele în ea!”

     Aşa va fi. Bătrînul derviş văzuse bine. Saiyed, va îmbrăţişa nobila meserie de bijutier,  dar nu un bijutier  oarecare priceput să îmblînzească aurul sau argintul în formele perisabile care pot încînta orice profan ci, incredibila artă a tăierii, şlefuirii şi transformării pietrelor preţioase, în sublimul experienţei extrasenzoriale accesibil numai iniţiaţilor.

     Povestea are desigur farmecul ei pe măsură ce băiatul creşte. Saiyed are experienţele copilăriei, experinţele unei adolescent care refuză iniţierea în erotism oferită de o prostituată, trece prin experienţa tumultoasă a primelor iubiri pînă cînd găseşte în sfîrşit femeia care îl va ajuta să înţeleagă măcar unele dintre tainele vieţii sale, taine scrise într-un carnet mai vechi sosit cu poşta pe adresa sa, carnet scris în limba arabă pe care Saiyed nu o cunoştea.

     Carnetul, veritabilă carte în carte, descrie incredibila legătură dintre un bunic al bancherului cu Tezaurul de la Pietroasa, minunat prilej pentru autoare să încrusteze în pandantivul poveştii lui Saiyed, cîteva minunate legende româneşti, ca pe nişte pietre preţioase, veritabile nestemate care îl poartă pe cititor cu gîndul către prea multele legende ale unei istorii care se estompează prefăcîndu-se în mit.

     O istorie a tezaurului care fascinează şi urmăreşte cu blestemul său pe aproape toţi cei care l-au dezgropat, l-au ciopîrţit şi în final l-au stăpînit samavolnic.

     Şi tot ca nişte pietre preţioase sunt prinse în pandantul poveştii lui Saiyed, cîteva legende orientale care întregesc această frumoasă carte în mod strălucit!

     De ce “Demonii Vîntului” ?  Doamna Zeca spune că această carte este : “ Un pretext exotic pentru ca eu să ajung la teme sensibile, care m-au obsedat : fuga, destrămarea ideii de sine într-o civilizaţie a excesului, singurătatea şi finalul dezastruos al acestor nefericiri : nu rămînem niciodată fideli promisiunilor noastre”.

     Aşa este : indiferent ce poveste ţesem în minţile noastre, excesul de singurătate conduce către nefericirea dezastruoasă a infidelităţii noastre către ceilalţi. Ajunşi în acest stadiu, sclipirea diamantelor imaginaţiei noastre faţetate minuţios, nu face decît să ne releve efemeritatea poveştilor în miezul cărora ne legănăm, iluzoriu. NU ?

 Cîteva pagini din carte. Click AICI

Povestea tezaurului. click AICI

 

Read Full Post »