Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 martie 2011

     La mai mult de două luni de zile de cînd am revenit din scurta noastră excursie în Israel, văzînd şi vîlvătaia care a cuprins Orientul Mijlociu, mi-am dat seama că nu am fost prea atent la explicaţiile ghidului nostru, de fapt, la explicaţiile despre partea politică a vieţii israelienilor. După ce am văzut punctul de vedere (mai vechi) al unui scriitor celebru, Saul Bellow, în cartea sa pe care am prezentat-o sumar AICI, am găsit şi o carte ceva mai recentă care prezintă istoria Israelului dintr-un punct de vedere al unei femei, dar nu o femeie chiar oarecare ci, fiica lui Shimon Perez.

     Autoarea, TSVIA WALDEN s-a născut în 1946, este o pacifistă convinsă şi are o familie obişnuită cu un soţ medic şi două fete frumoase şi inteligente. Cartea cu titlul de mai sus, a apărut la Editura Hasefer în 2004 şi fiecare rînd trădează vocaţia omului de cultură îndrăgostit de limba şi de cultura evreiască, dar şi vocaţia omului care pentru traiul în comun al palestienilor şi al evreilor, mizează pe pace, nu pe război. Autoarea, ştie că nici-un popor nu poate fi învins ci, eventual nimicit.

     “Vă rog dragi cititori, să nu citiţi cartea ca pe un document politic, ci mai curînd să o situaţi în cadrul ei firesc, cel al culturii şi civilizaţiei descrise, desigur, de fiica unui fost prim-ministru al Israelului – dar care este, în acelaşi timp, o femeie ce crede în harul dăruit omului, în harul cuvîntului, şi în special al cuvîntului aflat în slujba ascultării” – spune chiar autoarea.

     Locul natal al autoarei, kibutzul Alumot se află situat pe malul Lacului Tiberiada, care pentru creştini, este “locul unde Iisus a păşit pe ape, pentru arabi, este bazinul în care se adună apele preţioase ale rîurilor din Siria şi din Liban” dar, pentru evrei, “lacul acesta evocă, prin forma sa, aceea a unei harfe, amintirea regelui David, care cînta din kinor (vioară în ebraică) : de aceea se şi numeşte el, Kineret.

     Fiind în primul rînd autobiografică, această carte prezintă rînd pe rînd, diversele etape ale vieţii sale. Etapa vieţii în kibutz – amplu explicată în resorturile intime care îi leagă pe membrii săi, apoi războaiele prin care a trecut Israelul începînd cu Războiul de Independenţă din 1948 şi pînă la cele mai recente confruntări armate care au avut loc pe Pămîntul Sfînt.

     Tatăl său fiind un om politic important, TSVIA a cunoscut de timpuriu oameni la fel de importanţi : Ben Gurion, Itzhak Rabin, Moşe Dayan; se poate spune deci, că istoria recentă a Israelului a fost plămădită în imediata sa apropiere. Asta nu a scutit-o de toate greutăţile pe care fiecare copil sau tînăr israelian, trebuie să le îndure, inclusiv serviciul militar obligatoriu, atît pentru fete ( doi ani) cît şi pentru băieţi (trei ani).

     Întreaga naţiune, încerca să uite ororile Şoah-ului, despre care era aproape interzis să se vorbească. “Educatorii cultivau ideea că fiecare tînăr trebuie să-şi creeze o identitate nouă, ocultîndu-şi trecutul”. Oare ? “Mama prietenei mele, Lizi Doron n-a tăcut… sînt purtătorul lor de cuvînt (al morţilor, n.m. T.O.), spunea ea. Trăiesc pentru a-i numi pe ei”.

     Aşa gîndesc şi eu. O naţiune care ascunde grozăviile trecutului, le va repeta în viitor. Ticăloşii nepedepsiţi, vor repeta la adăpostul impunităţii, ticăloşiile făcute.

     Autoarea ne arată în această carte, uriaşele eforturi făcute de supravieţuitorii WW 2 pentru a-şi construi într-un deşert arid, o ţară. Totul trebuia luat de la ZERO : nu existau ogoare cultivabile, nu exista industrie, nu existau şcoli, nu exitau nici măcar manuale. Toate aceste lipsuri erau însoţite de atacurile la care Israelul a fost supus de vecinii săi în dese rînduri.

     În decursul unora dintre aceste războaie, TSVIA îşi pierde o parte dintre prieteni, inclusiv o parte dintre foştii colegi de serviciu militar. Dar, viaţa merge înainte. În 1995, cînd Itzhak Rabin a fost asasinat, tocmai se conciliase cu Simon Perez pe scena din faţa primăriei din Tel Aviv. Cei doi, găsiseră o cale de pace cu palestinienii. Un fanatic religios, a considerat această cale către pace, ca fiind o trădare a Israelului. Atentatul a fost reuşit adică Itzhak a fost asasinat, şi pentru că acesta refuzase să mai poarte vesta anti-glonţ în mijlocul poporului său! Simon Perez a scăpat pentru că îl urma la cîţiva metri depărtare, la părăsirea scenei unde fuseseră aclamaţi de 200. 000 de israelieni sătui de război.

     TSVIA WALDEN şi-a construit întraga viaţă pe o învăţătură din Talmud : “Lumea se sprijină pe răsuflarea copiilor care învaţă”. Depinde numai, ce şi cît învaţă adulţii de la viaţă şi ce îi învaţă aceşti adulţi, pe copii.

Read Full Post »