Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 26 martie 2011

     Încă nu au trecut două secole de cînd muzicianul surd s-a reîntors în pămîntul din care a fost plămădit ca toţi trăitorii vremelnici ai acestui pămînt, pămînt pe care îl înţelegem din ce în ce mai puţin, pentru că fiecare dintre noi, se crede veşnic şi de ne-înlocuit.  Suntem surzi la chemarea destinului dar, uneori ne plecăm urechea la minunăţiile care transcend veacurile şi ne fac nemuritori în splendoarea unor clipe celeste în care omul ca specie generică, se întrece pe sine însuşi, vizînd nemărginirea creaţiei bunului Dumnezeu.

     Imnul iubirii dedicat Elisei de Beethoven, şi-a găsit locul expresiei desăvîrşite în Capela Medicee, locul în care geniul lui Buonaroti, a lăsat lumii întregi drept moştenire,  imortalizarea în marmură de Cararra, a celor patru alegorii nepieritoare :  Aurora, Amurgul, Ziua si Noaptea.

     Fiecare dintre aceste statui, îţi transmite fiorul imposibil de transpus în cuvinte : geniul sculptorului, l-a condus pe truditorul uman al pietrei, către singura posibilitate de a nu confunda piatra cu vremelnicia : fiecare alegorie, are un colţ neşlefuit; colţ care te trezeşte pe tine, ca biet privitor, la realitate : aceste statui, nu sunt vii, decît în imaginaţia TA, privitorule.

     Beethoven, întregeşte privirea opacă a muritorului, cu sunetele muzicii sale divine, muzică îzvorîtă din sfera celestă la care el ca OM, nu mai avea acces.  Beethoven, era, SURD!

Read Full Post »