Like

     Am folosit această facilitate a diverselor platforme pe care unii bloggeri scriu, sau alţi bloggeri comentează cele scrise. Voi folosi această facilitate şi de acum încolo. Cred, că. Poate. Hm. Nu ştiu, dacă. Hm. Oare ?  

     Hai să vedem ce şi cum.

     Am în blogrollul meu o sumă de bloguri care în decursul timpului, mi-au spus ceva. Păstrez în blogrollul meu o parte consistentă ca număr, a unor bloguri despre care cred că în timp, îmi vor spune ceva. Am eliminat din blogrorollul meu destul de multe bloguri a  căror proprietari, nu fac altceva decît să ţintească poziţii de top O SUTĂ din ZELIST,  deşi aceştia, erau deja în top 50 al acestui top complet neconcludent dpm de vedere.

     Vai vai vai dragii de ei! Ce luptă” 😀  Să te lupţi pentru nu ştiu ce poziţie în top Zelist, la concurenţă cu de exemplu fiul domnului sindicaLIST Petcu, vai vai vai şi iară vai. 😀

     Treaba lor, a listacilor.

     Revenind la facilitatea LIKE.

     Admit că nu întotdeauna, parcurgînd blogrollul propriu, ai timp sau chef să comentezi pe blogul citit sumar; îţi semnalezi prezenţa, cu LIKE! Uneori, primeşti în loc de comentariu, un LIKE . Like care semnalează, ceva de genul : m-ai văzut, te-am văzut. Mai rămîne ceva de făcut ?

     DA! cred eu. Mai rămîne ceva de făcut : curăţenia în blogroll. NU ?

     Cine poate Dumnezeule, să citească dacă nu măcar zilnic sau eventual săptămînal, un blogroll care cuprinde habar nu am ce număr de bloguri ? Hm ?

    Like .

Această postare, este dedicată domnului Paul Gabor. Nu mai contează faptul că domnia sa, şi-a parolat blogul. Contează pentru mine,  verticalitatea sa!

Read Full Post »

Calea credinţei

   Nu mă refer aici la credincioşii habotnici. Mă refer numai la cei care atunci cînd vin pe lume, îmbrăţişează (deşi nimeni nu îi întreabă) calea religioasă a părinţilor lor. Este şi cazul meu ? Probabil.

     Pe scurt : provin dintr-o familie mixtă dpdv religios; tata greco-catolic, mama ortodoxă. Odată cu venirea comuniştilor la putere, Biserica Greco Catolică a fost interzisă. Firesc, eu am fost botezat ortodox. Nici tata nu a încercat să-mi spună că este mai adevărată calea sa către Dumnezeu, nici mama nu mi-a spus că ortodoxia este mai adevărată. De altfel, întreaga mea tinereţe a fost puternic marcată de ateismul vremurilor. Chiar obişnuiam să spun, uneori, că eu sunt un ateu ortodox. Ceea ce de fapt, este o contradicţie în termeni.

     Nici acum nu sînt chiar un ortodox practicant. Sînt ca de altfel mulţi alţii, un ortodox – în tradiţie. M-am cununat şi am cununat, am botezat la rîndul meu, şamd.

     Problema pe care o pun eu aici – pe scurt – este : cît de adevărată este convertirea unora dintre oameni ? Este posibil ca renegînd o cale către Divinitate, să alegi altă cale ? Mie mi se pare, că, nu, nu este posibil. Sau cel puţin… hm! Mai bine, nu extind această idee. Prefer să vă întreb : voi ce credeţi ?

     Într-o carte a sa, “Fals jurnal de căpşunar”, Mirel Bănică( AICI )  spune – printre altele – că un convertit, este privit de foştii săi co-religionari ca trădător, iar de noii co-religionari, este primit cu reticenţă. Afară bine înţeles dacă respectivul convertit, nu este o personalitate cu care noii săi co-religionari, se laudă expunînd-o în vitrina cu trofee. De la boxerul Cassius Clay (Muhammad Ali convertit la Islam) la Nicolae Steinhardt, convertit la creştinism, trecînd prin Renee Guenon convertit  la Islam, sau orice alt exemplu doriţi, am o vagă senzaţie că aceşti convertiţi, sunt exemple ale politicii de racolare a unor biserici.

     Mie mi se pare că este mai important să mergi pe calea aleasă de la bun început către Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este UNUL, iar căile care conduc către EL, sunt multiple. Voi ce credeţi ?

Istorie, AICI

Am primit de la mariahulber.wordpress.com, un coment din care spicuiesc :

Calea către Dumnezeu nu ne-o alegem singuri, aşa cum bine scrii în intro-ul postării tale. Suntem aşezaţi pe o anumită direcţie de cei în mijlocul cărora ne naştem, în virtutea continuării unei tradiţii. Şi este bine, pentru că aşa se conferă fizionomia specifică unei comunităţi. Mai departe, e teritoriul alegerii personale. Nu cunosc în amănunţime cazurile lui Cassius Clay şi Rene Guenon, dar N. Steinhardt n-a fost nicidecum racolat de o anumită biserică. Convingerea lui a fost întărită de-a lungul unei vieţi trăite în preajma unei chemări inefabile.

De acord. Mulţumesc, Maria. Mai departe, se poate citi la comenturi.

Read Full Post »