Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for aprilie 2011


Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic – ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram dejape Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4×4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.

A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila – la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia – la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.

L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.

Asa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.

Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.

Si atunci ne-a cuprins invidia…”  Andrei Cornea 

Am preluat acest articol de AICI

Sursa principală este AICI

Vă şi mă întreb : cît de actual este acest articol ?

Read Full Post »

Dacă este adevărat că niciodată nu ştii ce pierzi dacă nu ştii ce ai avut, este perfect adevărată şi ideea potrivit căreia dacă nu apreciezi ce ai, degeaba cauţi altceva în virtutea faptului că vei găsi vreodată, idealul care să-ţi satisfacă pe deplin, egoul. Probabil că de prea multe ori, noi, oamenii, suntem pur şi simplu, orbi. Suntem tributari cecităţii. Şi după ce am pierdut ceea ce a fost la îndemîna iubirii noastre, încercăm zadarnic să refacem traseul unei vieţi posibile, viaţă care ne-a scăpat printre degete pentru că am lăsat viaţa reală să se scurgă printre degetele vieţii noastre, degete care apucă lacom(e), cariere, idealuri (poate) calpe, trasee de viaţă probabil prea mult depărtate de trăirile fireşti ale fiecăruia dintre noi…

Yoel, agent al serviciilor secrete israeliene, este rechemat de urgenţă acasă din străinătate, unde se afla (ca de obicei) în misiune. Aici, îl aştepta o veste cumplită : soţia sa, Ivria, decedase în împrejurări tragice, electrocutată de un fir de înaltă tensiune, căzut la pămînt. Întotdeauna moartea celor apropiaţi nouă, ne lasă buimaci. Cu greu ne dezmeticim şi cu atît mai greu înţelegem că cel dus dintre noi, este dus pentru totdeauna. Nici Yoel, cu toată pregătirea sa specială, nu poate face excepţie. N-are nici măcar puterea de a rosti tradiţionalul Kadish, rugăciunea pentru morţi în tradiţia evreiască.

După ceremonia de înmormîntare, Yoel decide să se mute din domiciliul conjugal împreună cu fiica sa, Netta, cu mama sa şi cu soacra sa, în altă localitate, în altă casă, în alt mod de viaţă. Cere inclusiv pensionarea înainte de termen. Şi începe lupta cu el însuşi. Vrea să afle ce fusese bun în viaţa sa, ce fusese rău, ce anume se irosise din viaţa sa şi ce anume avusese de cîştigat pe plan sufletesc, pînă atunci. Începe o lungă luptă cu timpul, timp  care se scurge încet, încet, chinuitor de încet. Repară cam tot ce avea de reparat în noua locuinţă. Se ocupă de grădinărit. Leagă cîteva prietenii. Zadarnic. Timpul prezent rămîne apăsător. Dar mult mai apăsătoare sînt gîndurile care îl copleşesc. Fusese oare o iubire adevărată între el şi Ivria ? Certurile lor, ocazionate de un diagnostic incert de boală a fiicei lor îi făcuseră oare duşmani ? Lungile şi prea desele sale absenţe o împinseseră pe soţia sa în braţele vreunui amant ? Reproşurile fiicei sale şi ale celor două bunici erau adevărate ? Obişnuit cu analiza minuţioasă a tuturor situaţiilor, Yoel descompune şi recompune mental situaţii, trăiri, fapte petrecute. Şi este cuprins de o disperare mută cînd înţelege cît de minunată fusese de fapt, soţia sa; ce luptătoare fusese; ce nu ştiuse el să aprecieze niciodată la ea, prins fiind în ţesătura complicată a misiunilor în care era mai tot timpul, trimis.

Cuprins de dorul nemistuit pentru trupul soţiei sale, merge uneori, acolo unde ştia că aşteaptă prostituatele. Nu recurge la serviciile lor. Înţelege cît de mare este deosebirea dintre iubirea împărtăşită şi sexul tarifat. Cade pînă la urmă în braţele vecinei sale, Annemarie. Nici aici nu găseşte ce căuta. Totuşi de la Annemarie, primeşte o lecţie înainte de despărţirea lor. “- Netta, a şoptit Annemarie, atît de încet, încît vocea de-abia i se auzea, iar lui Yoel i-au scăpat cuvintele ei, ca şi lacrimile care-i umpluseră ochii, Netta e o tînără fată. Nu mai e un copil. Cît timp ai s-o mai consideri un copil ? Cred, Yoel, că tu n-ai ştiut niciodată ce e o femeie. Cred că nici măcar nu înţelegi noţiunea… cum se spune în ebraică ‘rol’? Voiam să spun că voi (bărbaţii) sau ne faceţi pe noi (femeile) să jucăm rolul unor copilaşi sau îl jucaţi voi inşivă. Cîteodată mă gîndesc : ‘’Ce copilaş mic şi dulce!’’. Dar e greşit, trebuie să ucidem copilul”.

Mult adevăr în spusele Annemariei. Sunt destui bărbaţi care nu prea înţeleg ce este o adevărată femeie. Yoel, dacă tot nu fusese capabil să o înţeleagă pe Ivria, soţia sa, înţelege că măcar Netta, fiica sa, îşi poate trăi viaţa aşa cum doreşte, alături de tînărul care îi făcea o curte discretă de ceva timp. Iar lui, lui Yoel, îi rămîne totuşi ceva de făcut pe lumea asta: se oferă voluntar în slujba comunităţii, la un spital de bătrîni. Decide că acest mod de a-şi servi ţara, este la fel de important ca celălalt mod, activitatea sa din serviciile secrete.

Romanul acesta, departe de a fi numai un roman facil despre zbuciumul sufletesc al unui om obişnuit, este şi o frescă reuşită a unei părţi din viaţa evreilor, are cîteva referiri istorice, pe alocuri şi  o alură de roman poliţist, pagini de mitologie, este pe scurt, o carte admirabilă!

BLOGUL ZILEI  http://bibliophyle.wordpress.com/?s=amos+oz&searchbutton=go%21

O foarte interesantă postare şi oarecum la temă  http://pisica07.wordpress.com/2011/04/27/guest-post-de-aprilie/

Read Full Post »

Aşa cum adevereşte sfînta scriptură în Evanghelii, (Matei 28 (AICI), Marcu 16 (AICI), Luca 24 (AICI), Ioan 20 si 21 AICI), Hristos a înviat! Biserica Mormîntului lui Iisus Hristos a devenit Biserica Învierii Domnului, locul în care de două mii de ani de la înviere, apare lumina sfîntă, lumină care se împarte tuturor credincioşilor.

O istorie calificată a acestui aşezămînt sfînt se poate citi AICI http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-sfantului-mormant-biserica-invierii-88589.html

Despre sfînta lumină a învierii, citiţi Aici http://www.crestinortodox.ro/paste/sfintele-pasti/sfanta-lumina-la-ierusalim-88534.html

Urez tuturor celor care au vizitat, vizitează sau vor vizita acest blog, sărbători fericite.

HRISTOS A ÎNVIAT !

Read Full Post »

Astăzi este şi sărbătoarea Sfîntului Gheorghe biruitorul. Cîteva date, AICI . La scurtă distanţă de aeroportul Ben Gurion, se află oraşul Lod, oraş care adăposteşte Mănăstirea Mormîntului Sfîntului Gheorghe. Date istorice, imagini şi un clip, AICI .

O foarte suculentă prezentare a legendei Sfîntului Gheorghe, ne-a fost istorisită de ghidul nostru, domnul Iosif

 Înainte de a părăsi Pămîntul Sfînt, am filmat un scurt clip

Urez tuturor celor care au patronimicul Gheorghe, La Mulţi Ani!

Read Full Post »

1.Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.

2.Şi L-a întrebat Pilat: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici.

3.Iar arhiereii Îl învinuiau de multe.

4.Iar Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta.

5.Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira.

6.Iar la sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei.

7.Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere.

8.Şi mulţimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru ei.

9.Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?

10.Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie.

11.Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.

12.Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor?

13.Ei iarăşi au strigat: Răstigneşte-L!

14.Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstigneşte-L!

15.Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.

16.Iar ostaşii L-au dus înăuntrul curţii, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta.

17.Şi L-au îmbrăcat în purpură şi, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap.

18.Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor!

19.Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se închinau.

20.Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L răstignească.

21.Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.

22.Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte „locul Căpăţânii”.

23.Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat.

24.Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia.

25.Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.

26.Şi vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor.

27.Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui.

28.Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit.

29.Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: Huu! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti.

30.Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce!

31.De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască!

32.Hristos, regele luiIsrael, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl ocărau.

33.Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

34.Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

35.Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie.

36.Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare.

37.Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.

38.Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.

39.Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!

40.Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea,

41.Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.

42.Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei,

43.Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.

44.Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.

45.Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul.

46.Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră lauşa mormântului.

47.Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

Sursa   http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=15

Blogul Zilei   http://cammely.wordpress.com/

– – –

Read Full Post »

Vinerea Mare

     Baraba a fost eliberat. Aşa a hotărît mulţimea. Pentru Baraba, a bătut un vînt de libertate. Pentru Iisus care a vrut să mîntuie mulţimea, NU.

     Ana şi mai ales Caiafa, au hotărît : El este vinovat, NU tîlharii. Mulţimea jubilează şi uită. Ce, îi trebuie mulţimii, un mîntuitor ? Nici vorbă de aşa ceva. Mulţimea habar nu are şi nici nu este interesată că la cinul de taină al fosilelor vii, este vîndută  la grămadă de neo-iscariotenii sinedriului romanesc  al injustiţiei profund imorale, ilegale şi… Şi ce ?  Legale ?

BLOGUL ZILEI  http://copaculdinpadure.wordpress.com/

Read Full Post »

Joia mare

După cina cea de taină şi vînzarea lui Iisus, nu a mai durat prea multă vreme pînă cînd FIUL Dumnezeului întrupat în om a fost condamnat la crucificare. Baraba, a fost eliberat la cererea mulţimii; Pilat, s-a spălat pe mîini; Iisus, a început să parcurgă apogeul vieţii sale de Dumnezeu-Om : VIA DOLOROSA.

După momentul condamnării Sale, Iisus a luat în spate crucea Sa, crucea care promite de 2000 mii de ani, să mîntuie păcatele oamenilor în faţa Tatălui Dumnezeu.

Cred că trebuie reţinut faptul că imediat ce Pilat a spus : Ecce Homo, nu a mai durat prea mult pînă cînd Iisus a căzut prima oară (oprirea a III-a).

Momentul cel mai sfîşietor în drumul Său către Golgota, a fost momentul în care a întîlnit-o pe Maria, Mama Sa.

Momentul înfrăţirii Dumnezeului-om cu oamenii, a fost momentul în care Simon din Cirenaica, a luat pe umerii săi, Crucea lui Iisus.

Restul traseului lui Iisus pe Via Dolorosa, este numai voinţa lui Dumnezeu.

Iisus-omul, a fost schingiuit, bătut şi crucificat.

Iisus-fiul-lui-Dumnezeu, a înviat promiţînd tuturor celor care cred ca El este calea către Dumnezeu, calea către viaţa veşnică.

Noi, oamenii, avem liber arbitru.

Depinde de fiecare dintre noi, ce şi cum gîndim, NU ?

– – –

Şi, tot de noi, oamenii, depinde să facem ca Iscarioteanul, dacă asta, vrem.

Read Full Post »

Este reconfortant să constaţi că unele prietenii din spaţiul virtual, se pot concretiza în real.

Este reconfortant sentimentul încercat în faţa unui om care se exprimă în spaţiul real,  exact aşa cum se exprimă în viaţa ireală a spaţiului virtual.

Este foarte reconfortant sentimentul încercat atunci cînd constaţi, că internetul poate deveni un vehicul-vector-factor de stabilire a unor contacte cu conţinut uman, adică atunci cînd constaţi că internetul este de fapt o trambulină benefică pentru stabilirea unor relaţii  interumane, sau dacă vreţi, un soi ultramodern de socializare care desfide distanţele geografice, sau distanţele de ordin social, cultural, politic, religios, etcaetera.

Asta, cred eu. Voi, aveţi ceva de spus ?

Read Full Post »

Pe acest munte din apropierea oraşului Capernaum, obişnuia Iisus să predice. Dacă nu mă înşel prea tare, prin predica de aici, s-au pus bazele creştinismului.  Aici a spus Iisus, că El nu a venit să strice legea ci, să o ‘plinească’.

Iată ce spune Evanghelia după Matei : click aici 

Voi, ce credeţi ?

UPDATE : BLOGUL ZILEI : http://iu.nazareth.ro/?p=126 



Read Full Post »

Magazinul

Yardenit

Read Full Post »

Older Posts »