Citind Bestiar, încă de la prima pagină mi-am spus că Julio Cortazar(AICI) e un scriitor aşa cum mi-aş fi dorit eu să ajung cînd aveam să fiu cu adevărat “mare”. Cortazar străluceşte prin elocvenţă, prin erudiţie, prin memoria lui incredibilă şi umorul periculos – spune Gabriel Garcia Marquez.
Bestiar este primul volum de povestiri pe care Cortazar îl semnează, în 1951, cu adevăratul său nume. Cele opt povestiri fantastice vorbesc despre lucruri şi întîmplări obişnuite ce ajung să capete pe nesimţite dimensiunile unui coşmar sau scot la iveală lumi paralele. De la casa aparent banală care este ocupată de nişte creaturi misterioase pînă la enigmatica Delia, expertă în dulciuri, ai căror logodnici mor în împrejurări ciudate, de la Alina Reyes, ce trăieşte viaţa altei femei, aflate la mare depărtare, pînă la ferma bîntuită de un tigru însetat de sînge, Cortazar ne oferă o lectură surprinzătoare, care ne schimbă percepţia asupra realităţii – stă scris pe pagina de gardă a acestui volum de buzunar.
Încă de mic, relaţia mea cu lucrurile, cu scrisul nu a fost diferită de relaţia mea cu lumea în general. Se pare că m-am născut ca să nu accept lucrurile aşa cum sînt – spune chiar autorul.
Nu-mi rămîne decît să adaug că este o carte plăcută la citit, carte care fără să adîncească prea mult misterul împrejurările în care realitatea capătă brusc accente de ireal, lasă cititorului un larg spaţiu de manevră a imaginaţiei proprii. Am o vagă bănuială că acest volum de debut în proză nu a fost decît uvertura care avea să anunţe următoarele opere ale unui autor important. Am mai semnalat două cărţi ale acestui autor. AICI şi AICI.
BLOGUL ZILEI : http://toatecelerele.wordpress.com/2010/11/30/bestiar-julio-cortazar/#comment-281
Bună ziua,
Mă numesc Dimitrie Lupu.
Sunt de prea curând pe calculator (am renunțat la mașina de scris numai la repetatele îndemnuri ale prietenilor), așa că până la postări și comentarii… mai va!
Cineva mi-a făcut cite pe FB, și astfel am descoperit, din întâmplare, blogurile. Din pre puținul văzut, al dvs și al d-lui Theophile mi-au plăcut cel mai mult.
Vă rog să mă admiteți ca simplu cititor! Rugîmintea mea vine din faptul că d-l Theophile mi-a barat accesul către blogul d-lui, findcă (tehnic – zero pe calculator, și necunoscând lb. engleză) încă nu sunt în stare să răspund la întrbîrile obișnuite.unei prezentări on-line. Doar teama cî-mi veți închide și dvs accesul spre postîrile despre autorii și lecturile dvs m-a convins să vă deranjez!
Numai bine!
OK!