Cetatea lui Christos
Sinagoga albă
Casa Sfîntului Petru unde Iisus a fost găzduit
Postarea, AICI
BLOGUL ZILEI http://cammely.wordpress.com/2011/04/13/salcia/
Meta
Comentarii recente
farauanumiha la Nemuritorul Eminescu Alina Cristina la Despre Întoarcerea din ra… Tiberiu Orasanu la Şotron cristina struțeanu la Şotron 
Cartea De La Capatul… la IOAN T. MORAR Cartea de la cap… Tiberiu Orasanu la Fatima Ovidiu la Fatima 19 iulie 2019. Alcob… la Cu inima smulsă din piept RADU… Tiberiu Orasanu la Turnul Belem bookingcomhotel la Turnul Belem Tiberiu Orasanu la Portugalia. 16 iulie 2019.… Ovidiu la Portugalia. 16 iulie 2019.… Tiberiu Orasanu la Ultimul vapor spre Tulcea ovidiu la Ultimul vapor spre Tulcea Tiberiu Orasanu la Hotel Delta -
Articole recente
Top articole
Arhive
Categorii
- blogul zilei
- borges
- bula zilei
- calatorii
- carte
- cartea mea
- citatul zilei
- crestin ortodox
- culianu
- eliade
- eminescu
- file
- file incipit
- filosofie
- Gabriel Liiceanu
- George Enescu
- guest post
- imagini
- istorie
- julio cortazar
- leapsa
- Llosa
- miercurea fara cuvinte
- moshe idel
- pastile
- politic
- repostari
- semnal
- teologie
- umberto eco
- Uncategorized
- valori eterne
- zicale
Foarte interesant totul- imagini și informații!!!
Când am timp, revin!
p.s. să nu te superi, în grabă, am șters comentariul despre Ciprian Porumbescu, îmi pare rău…
Sigur că este mult mai interesant decît reuşesc eu să redau.
ps. Nici-o supărare. Îl voi relua…
[…] schtiel ,poorbuthonest, ioan usca ,luna patrata, alexandra bohan,androxa ,gabriela dsavitsky ,tiberiu orasanu ,ottilia ardeleanu ,ora25 ,toscana ,dulce […]
f interesante explicatiile, pacat ca le-ai oprit. multumesc pentru ca odata cu tine, am vizitat si eu!
Şi mai sunt muuulte de văzut. 🙂
Am oprit camera din motive de baterie; mai aveam cîte ceva de vizitat, deci…
calatorim si noi cu tine….multumesc 🙂
Eu, de fapt, încerc să vă deştept curiozitatea şi să vă dau curaj să mergeţi şi voi acolo 🙂 ; vă asigur, că MERITĂ!
Zamca este tot acolo, nu misca un fir! Se pare ca Peter Schlemiel este mereu cu un pas inapoi. Pana se dezmeticeste/ convinge/ hotaraste, trece timpul, iar omul cu haina cenusie nici macar nu mai este acolo pentru el. Ar trebui sa ramana cu Isusul lui, pe mana caruia a mers pana acum si la care poate ca se intoarce mereu si din cauza fricilor sale? Care e drumul corect catre Meka? Oare trebuie sa simta ca pasii sai nu sunt un troc, ci ca urmeaza o dorinta launtrica? Sau poate ca Peter Schlemiel ar trebui sa invete pragmatismul, sa scape de frica si sa comunice; intr/un cuvant, sa traiasca si pentru celalalt pentru a putea reusi sa traiasca el insusi. Se intampla, de fiecare data, un lucru interesant cu acest personaj. Il duce capul pana cand este pe cale sa faca trasnaia, cand, brusc, il apuca panica, oboseala, sentimentul vinovatiei si al neincrederii ca lui i se intampla toate astea, nu mai are simtul virgulei si calca in strachini, ticluieste vorbe in care crede, dar nu poate trece la fapte, isi face rau siesi si celorlalti. Personajul este autentic in discordantele pe care le traieste; iar daca cei din jur cred ca joaca un rol, el o face inconstient. Pana una/alta, Peter Schlemiel nu prea stie ce sa faca. Omul cu haina cenusie nu poate veni oricand. Poate ca ar trebui sa revina cu picioarele pe pamant si sa se apuce serios de studiat (lucru care il va regenera)!
Totusi, omul cu haina cenusie, care i/a oferit eroului fericirea cunosterii, dar i/a si sporit angoasele, tocmai pentru ca eroul nu era pregatit pentru ea, il avertizeaza un lucru pe Peter Schlemiel!!
Bon. Acum, m-am mai lămurit. Cred totuşi că, acest răspuns se cerea spus tot la Norman şi huliganii, unde voi insera un link lămuritor. Bine ? 🙂