Au innebunit salcamii
De atata primavara,
Umbla despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara
Si l-au scos de dimineata
Alb si incarcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taina noua
Au innebunit salcamii
Si cu boala lor odata
S-a-ntamplat ceva imi pare
Si cu lumea asta toata
Pasarile aiurite
Isi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Calatoare printre stele
S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima inpalma
Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cumïnte?
Versuri de Arhip Cibotariu
Pe verdea margine de sant
Crestea macesul singuratic,
Dar vantul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la dant.
Intai patrunse printre foi,
Si le sopti cu voce lina,
De dorul lui le spuse apoi,
Si suspina-cum se suspina…
Si suspina-cum se suspina…
Albeata lor de trandafiri.
Zambind prin roua primaverei,
La mangaierile-adierei
A tresarit cu dulci simtiri.
Pareau naluci de carnaval
Cum se miscau catifelate,
Gatite toate-n rochi de bal,
De vantul serii sarutate.
De vantul serii sarutate.
Scaldate-n razele de sus,
Muiate in argintul lunei,
S-au dat in bratele minciunei.
Si rand pe rand in vant s-au dus.
Iar vantul dulce le soptea,
Luandu-le pe fiecare,
S-un valt nebun se invartea,
Un valt-din ce in ce mai tare,
Un valt din ce in ce maï tare
BLOGUL ZILEI http://sorina2511.blogspot.com/
Frumos!
DA! Frumos!
Meritul este al acestui mare domn al baladescului…